Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ Finally i'm back

Se intoarse, dupa doi ani se intoarse in sfarsit in Anglia, iar prima persoana pe care vroia sa o vada, era ei bine amica lui din copilarie, ce ii era ca o sora.
Zambi incet, ajungand la castel destul de repede si incepand sa se plimbe aiurea pe holuri.Deobicei statea la oglinda lui erised si acolo si merse, speran sa dea de Aylee destul de repede, neavand chef sa o caute in tot castelul.
Odata ajuns la locul cu pricina se rezema de perete privind oglinda si schita un mic zambet.
Avea el destule dorinte ascunse, dar vroia sa ramana asa.Nu avea de gand sa isi strice ziua, fiind prea bine dispus, ceea ce nu se intampla foarte des.
Ofta incet, amintindu-si de zilele cand fusese si el in castel.Cat iubise acele zile si cate prostii facuse, dar tot timpul scapase ceea ce era perfect pentru el.
Ofta, lasandu-si capul pe spate si privind tavanul.Ii era dor de zilele cand nu avea nici o problema, dar totul se schimbase de atunci fiind mult prea incapatanat si cu probleme.
Rex statea linistit langa el, cu botul pe labe vrand sa doarma putin, brunetul lasandu-l in pace sa faca ce vrea.

• O alta dimienata in care se trezi mult mai devreme decat ii placea. Ea era o pisicuta de casa, iar slujba asta implica, printre altele, dormitul pana tarziu. Insa se parea ca in acest Castel nu puteai sa dormi pana tarziu, decat daca vroiai sa stai nemancat. Se ridica din pat cu viteza unui melc bolnav si se tara pana la cufarul de la capul patului sau. Se imbraca cu niste pantaloni scurti negri si un maieu negru, incalatandu-se cu niste sandale roz aprins. In tot timpul asta o seca un singur gand. De ce nu pleca odata din Castel? Ar fi putut sa se duca acasa un timp. Apoi isi aminti ca acolo ar fi trebuit sa isi vada paintii in fiecare zi, asa ca opta din nou pentru batranul Hogwarts.
  Cobora pentru micul-de-jun, dupa care iesi la o plimbare in jurul Lacului. Acea zi nu parea deloc diferita fata de celelalte. Se intalni cu Agnes, una dintre cele mai bune prietene ale ei, cu care statu la taclale aproape doua ore. Apoi porni inapoi catre castel pentru ca sa ia pranzul. Ziua continua sa fie plictisitoare, trecand la fel ca toate celelalte de pana atunci. Nu se mai intamplase de mult ceva interesant. Se distrase de minune la Beauxbatons cu Agnes si cu Klaus, insa acestea nu erau lucruri despre care sa poata vorbi cu oricine in afara de ei doi. Din sala de mese se duse la biblioteca pentru a reutrna niste carti pe care le luase, insa nu le citise. Incepea sa creada ca de acum in colo toata vara avea sa fie la fel de plictisitoare.
  Insa in momentul in care iesi din biblioteca se intampla ceva foarte ciudat. Simti un miros cunoscut, atat de cunoscut incat nici nu stia de unde sa il ia. Iar mirosul era proaspat, asta insemnand ca persoana respectiva trecuse pe acolo doar cu cateva minute mai devreme. Luandu-se dupa miros, trecu de pe un coridor pe altul, de pe o scara pe alta. Odata era sa piarda urma din cauza unei scari inteligente, care credea ca stia mai bine de cat ea unde vrea sa mearga, insa reveni pe drumul corect destul de repede. Fara sa isi dea seama cand, se lovi de o usa. Zambind, o deschise.

Isi aprinse o tigara ca deobicei, stand rezemat cu spatele de peretele rece si privi fix oglinda mare de pe peretele din fata lui.Nu vedea nimic si asta ii convenea de minune.
Auzi cand usile mari se deschisera, dar continua sa priveasca un punct fix din acea oglinda pe care el o credea blstemata. Atunci simti, acel fior rece si o atingere fantomatica.
Habar nu avea cum sau de ce, dar acea atingere ii fusese atat de familiala, dar o lasa balta cand vazu ca Rex o luase la goana spre usa.
Nu se chinui sa il opreasca, ii era mult prea lene sa se deplaseze in acel moment.Oricine ar fi, sigur husky-ul destul de mare era foarte fericit, ceea ce il facea pe brunet sa chicotasca incet in acel moment.
Isi lasa capul pe spate, nestiind de ce era asa aerian, dar o lasa balta nu mai conta asta.
Mintea lui era departe, la cei doi ani in care vizitase lumea si ce facuse, dar putea spune ca ii fusese foarte dor de Anglia, mai ales de cei ce erau pe aici si ii cunostea.
Ofta din nou si vazu ca Rex sare pe cineva si nu mai apare. Se deplasa intr-un final, dar ramase totusi pe loc aproape de usi.
- Rex pe cine ai gasit? intreba curios si usor amuzat.
Nu stia cum si ce se intampla , dar sigur era o persoana pe care o iubea mult Rex de sarise asa ca dementu.

• Nici nu apuca sa deschida bine usa, caci si simti ca era data jos din picioare de o chestie blanoasa si puternica. Desi o parte a creierului ei ar fi vrut sa se gandeasca la persoana care ar fi putut sa aiba un caine de genul acela, un husky, din cate vedea, si pe care sa il si cunoasca, nu reusi. Singurul lucruu la care putea sa se gandeasca era ura ei fata de caini si faptul ca acum frumoasa si stralucitoare ei blana avea sa fie plina de saliva de caine. Adica par. Frumosul ei par. Cand isi dadu seama ca nu va reusi sa il dea jos cu forta proprie, de care chiar nu prea avea, isi scoase bagheta.
  
  -Ai 5 secunde sa iti dai cainele jos de pe mine sau o sa il transform in friptura, striga ea inspre camera ce parea goala.
  
  Nici nu apuca sa isi termine propozitia, caci in raza ei vizuala intra una dintre persoanele la care nu s-ar fi asteptat nici intr-o mie de ani. Zayn isi privi catelul zambind. Acesta, cand isi vazu stapanul, se dadu in sfarsit jos de pe ea, astfel incat fata reusi sa respire. Si sa se ridice de pe jos. Din fericire pentru hainele ei, erau destul de scurte, astfel incat nu apucara decat cateva fire de praf sa se lipeasca de ea, pe care le si scutura foarte repede, tracandu-si odata mana peste ele. Insa pielea ei, uda din cauza salivei de caine, arata mai rau decat casa batranei sale matusi. Mutandu-si bagheta in cealalta mana, dadu in firicel de apa pe picioare, astfel incat acestea sa se curete, dupa care un jet de aer cald o usa la loc. Cand termina toate aceste lucruri complicate, isi baga bagheta in buzunarul din spate al pantalonilor.
  acum ca era gata, isi lua avant si ii sari in brate lui Zayn, unul dintre cei mai vechi si mai buni prieteni ai sai pe care nu il mai vazuse de o gramada de timp. Cativa ani, chiar doi sau trei daca tinea bine nu minte, nu fusese niciodata buna la chestiile legate de memorie.

Incepu sa rada cand ii auzi vocea.Era Aylee, nu se asteptase sa dea de ea atat de repede, dar se pare ca se intamplase.
Rex se calma intr-un final, dandu-se jos de pe bruneta si asezandu-se linistit langa brunet, facandu-l pe acesta sa rada in continuare.
-Se pare ca ia fost dor de tine. spuse usor ironic, la replica brunetei. Si daca imi transformi cainele in friptura o sa ajungi fantoma in cel mai bun caz. spuse pe un ton mai sumbru.
Bine, doar glumea cu ea.Nu ii facea nimic, pentru ca stia si ea ca Rex asa facea daca nu o vedea de mult, ca doar trecusera doi in care fusese numai plecat, lasandu-si " sora" singura.
Nici nu apuca sa reactioneze, ca Aylee ii sarise in brate, aproape daramandu-l.Incepu sa rada, inconjurandu-i talia cu mainile si strangand-o usor in brate.
Ii fusese atat de dor de ea, habar nu avea ce urat a fost fara ea sa fie acolo, sa il faca sa rada si sa il enerveze la fiecare doua minute.Nu asta era important acum.
S-a intors, nu mai conta nimic altceva, decat ca o revedea dupa atat de mult timp.
-Mi-a fost dor de tine pitic. spuse chicotind incet.
Stia ca tinerei nu ii placea sa ii zica asa, dar pentru el oricand ar fi vazut-o, tot ,, pitic " ramanea, chiar daca tanara crescuse si se schimbase destul de mult de la ultima lui vizita la castel.
Era ciudat, cum dupa atat de mult timp inca mai zambea cand era in preajma ei.O lasa jos intr-un final si o saruta pe obraji privind-o apoi, ciufulind-o usor .
Se schimbase foarte mult, dar nu asta era important acum.
- Si ce faci pe aici? Nu ar trebui sa fii la ore sau sa torturezi pe cineva? intreba curios si incepu sa rada.
O analiza din cap pan-n picioare si fluiera usor.Se facuse foarte frumoasa de cand nu o mai vazuse, dar nu asta era important acum.

• Cand in sfarsit se dezlipi de fratiorul ei, se intoarse pe calcaie si inchise usa de la camera oglinzii lui Erised, in timp ce isi aranja parul ciufulit. Nu vedea nici un motiv pentru care ar fi lasat pe oricine sa le deranjeze micuta reuniune. Ii parea atat de bine sa isi vada vechiul prieten. Pe cand era inca la castel fusesera atat de apropriiati ca doi frati. El fusese cel care avusese grija ca ea sa nu se sparga in bucati atunci cand sora ei disparuse, el era cel care o tinuse in brate in toate acele nopti nedormite, el fusese cel care o inveselise mereu, chiar si atunci cand ea insasi avea impresia ca nu avea sa mai rada niciodata. Nu ii venea sa creada ca acum, dintr-o data, dupa atata, timp el se intorsese. In ochi ii aparura, fara sa vrea, niste lacrimi, pe care le sterse imediat cu antebratul. Acel moment era unu fericit, nu avea de ce sa planga.
  Ramase langa usa, privindu-l pe Zayn. Se schimbase atat de mult de cand nu il vazuse, incat nici nu era sigura ca ar fi putut sa il recunoasca, daca l-ar fi vazut din intamplare pe strada sau prin castel. Zambi, in timp ce il privea din cap pana in picioare. Baiatul se maturizase mult de la ultima lor intalnire. Acum avea trasaturile mai masculine, iar privirea din ochi i se ascutise, de parca ar fi stat mereu in garda. Un singur lucru nu se schimbase de loc, iar acela era zambetul. Avea in continuare acelasi zambet cald cu care se obisnuise Aylee.
  
  -Uiti ca este vacanta? intreba ea pe un ton glumet. Nu am cum sa particip la ore. Cat despre torturatul oamenilor... Sa fim seriosi, asa ma stii tu pe mine? Eu sunt cea mai draguta si inocenta persoana pe care o cunosc, asa ca nu incerca sa ma faci sa par altfel, adauga razand.
  
  Cuvintele ii veneau atat de usor cand vorbea cu el de parca ar fi vorbit cu ea insasi. Asta ii placea si ii placuse mereu la el. Nu o judeca pentru cine era si nu incercase sa o schimbe niciodata, acceptand-o asa cum era. Pentru viperina asta era cel mai important lucru. Erau atatea persoane care nu o agreau sau se prefaceau in fata ei doar din cauza ca avea parinti devoratori sau din cine stie alte cate motive, insa nu si Zayn. Se duse langa el si il lua de mana, tragandu-l pana la o canapea care statea acolo de cine stia cat timp, prafuita si murdara. Insa in acel moment i se parea cel mai perfect loc de pe pamant si nu ar fi putut sa isi imagineze un loc mai bun pentru a-si reinoda prietenia cu baiatul de langa ea.
  
  -Doamne, nu te-am mai vazut de atat de mult timp. Mult prea mult. Spune-mi ce ai mai facut, pe unde ai umblat. Dar, inainte de toate, spune-mi de ce ai plecat. Intr-o zi erai aici, iar in urmatoarea m-am trezit ca mi-a plecat cel mai bun prieten. Asa ceva nu se face, puisor, zise ea, schimbandu-si tonul la loc intr-unul glumet. Acela era un moment de bucurie, nu unul in care sa se arate cu degetul pentru lucruri petrecute in trecut.

Incepu sa rada si o analiza din nou.Fusese prost ca plecase, dar nu apuca sa ii spuna mai multe sau ceva de genul.Era complicat de ce plecase, facuse multe prostii.
O mai stranse odata in brate, lasandu-se tras de mana de ea si o privi atent.Vazu acele lacrimi si stia cat de mult se bucura viperina sa il vada.
Plecase fara stire, grabindu-se, dar nu mai apucase sa ii spuna totul.Acum ei bine, avea dreptul ca tanara sa stie totul , de ce plecase ce facuse avea sa ii spuna absolut tot.
Nu va rata nimic.Se aseza pe canapea si o trase pe micuta lui surioara langa el tinandu-si bratul dupa umerii ei.
-Vai tu inocenta? cand eu o sa fiu popa poate. spuse razand. Nu mai face pe nevinovata puisor, ca esti mai malefica ca mine daca o luam asa. spuse scotand limba la ea.
Ofta cand ii auzi celelate intrebari.Si da, se pare ca uitase ca era vacanta, dar acum nu mai conta nimic din toate astea.
- Am plecat asa de brusc, pentru ca stii ca m-am casatorit cu Ioana nu? o intreba privind-o.
Era cam imposibil sa nu stie, dar nu asta era important acum.
-Dupa ce ne-am casatorit, o luna mai tarziu am intrat in Devoratori, si ea lucra la Ordin si am primit ordine sa o omor.Si mai stii ca e singura persoana de care am fost indragostit pana peste cap, dar am omorat-o cu sange rece, chiar de aniversarea noastra. Dupa doua zile de la moartea ei am parasit Anglia, intorcandu-ma in Germania pana in prezent. Am stat cu Deea , soramea si le-am dat alor mei o scrisoare in care spuneam ca cica sunt fratele meu geaman, dar acestia mau recunoscut si dupa cinci ani au descoperit ca defapt nu sunt mort. spuse calm si ofta.
Foarte putina lume stia cat o iubise cu adevarat pe blondina care ii fusese sotie, dar acum nu mai avea cum sa dea timpul inapoi.
-In fine, asta a fost de mult.Tu ce ai mai facut? pe unde ai umblat? Cum de nu conduci inca scoala? intreba razand.
Chiar daca radea, in ochii lui se putea citi vinovatia si tristetea fata de ce facuse. Dar, nu vroia sa strice acea zi ca o revedea pe Aylee, ca era din nou langa ea gata sa isi dea viata ca micuta lui sa fie in regula.
O iubea foarte mult, ca pe o sora bineinteles , nu fusese niciodata nimic mai mult intre ei, desi bruneta il ajutase sa mai enerveze fetele sarutandu-se cu el, dar niciodata nu insemnase nimic pentru nici unul.
O prinse de talie, tragand-o in bratele lui. Ii placea sa o tachineze si ii saruta usor umarul prin tricou privind-o in ochi apoi.Isi puse usor degetele pe obrazul ei privind-o cu acel zambet cald pe care il cunostea si ea.
-Te-ai facut foarte frumoasa de cand nu te-am vazut. Dracu stie cum am putut sa stau doi ani departe de micuta mea. spuse .

• Ramasese cu gura cascata cand ii auzise povestea. Stiuse ca nu ar fi plecat daca nu ar fi avut un motiv bun, insa la asta nu s-ar fi gandit nici intr-o mie de ani. In primul rand, nu ii venea sa creada ca ascultase ordinele, chiar daca erau date de "sus". Din cate stia, si era sigura ca avea informatii corecte, el o iubise pe Ioana mai tare decat a iubit vreodata pe cineva. Dadu din cap cu tristete, in timp ce el o tragea mai aproape. In momente ca acestea, ii venea sa il transforme in hrana pentru catelul ala pe care il iubea atat de tare. Totusi, se lasa sarutata pe umar, dupa care isi aranja mai bine capul pa umarul lui. Umarul pe care se sprijinise de atatea ori, umarul care ii gustase atat lacrimile cat si rasetele. Acum ca Zayn se intorsese, lucrurile aveau sa se schimbe in bine, era sigura de asta. Nimic nu ii mai putea sta in cale, era invincibila.
  
  -Nu esti normal, ii zise ea pe jumatate dragastos, pe jumatate foarte serioasa, Ar fi trebuit sa te opui, Ioana nu merita sa moara. Mai ales, nu acum, cand in sfarsit incepeam sa ne intelegem. Uite cum mi-ai irosit cateva saptamani din viata in care incercasem sa o conving ca intre noi nu e nimic mai mult de cat prietenie. Urat din partea ta.
  -In fine, asta a fost de mult.Tu ce ai mai facut? Pe unde ai umblat? Cum de nu conduci inca scoala?
  -Eu uite, am facut bine, fac bine. Nimic interesant. Ca si pana acum. Ridica din umeri.[b] Calatoresc, ma feresc de ai mei, mai cunosc cate o persoana interesanta. Pot zice ca duc aceeasi viata simpla si plictisitoare ca si pana acum. Cat despre condusul scolii, ce pot sa zic? Imi este prea lene sa fac orice. Ca sa conduci o scoala e nevoie de atentie si dedicare si nopti nedormite pentru cauza ta. Suna complicat si nu ma caracterizeaza.
  -Te-ai facut foarte frumoasa de cand nu te-am vazut. Dracu stie cum am putut sa stau doi ani departe de micuta mea.[b]
  Se afunda mai adanc in bratele lui, incepand sa isi treaca degetele prin parul lui saten si des.
  -Vad ca nu ai renuntat la vechiul tau obicei de a face complimente in orice situatie. Insa si mie mi-a fost dor de tine, continua in soapta.
  
  Nu stia ce sa mai zica, desi mintea ii era plina de lucruri pe care vroia sa i le spuna, de lururi pe care vroia sa le intrebe. Si totusi, timpul parea atat de scurt, incat avea impresia ca in curand el va disparea iar si din aceasta cauza nu merita sa iroseasca momente pretioase cu vorbaria. Insa sirul gandurilor ii fu intrerupt de Rex, care incepu sa latre la usa inchisa.