Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala
1 2 3 4 5 6 Next »
/ For every ending - a new beginning

**Isabella River** · 21 Oct 2012, 00:33

Sunetul sec al tocurilor ei răsuna cu ecou pe coridorul pustiu. *tac-tac-tac* Se opri brusc și se uită în urma ei cu o privire ușor încruntată. Niciodată nu îi pedepsise pe cei ce hoinăreau prin Castel pe timpul nopții - pe cei pe care îi prinsese. Cel mai probabil pentru că și ea fusese la fel atunci când era elevă. Zâmbi și-și dădu ochii peste cap la acel gând - încă făcea asta, chiar în acel moment era în timpul nopții pe unul din coridoarele pustii ale Castelului Hogwarts, unde ajunsese furișându-se din Turnul Adulților.

Liniștea începea să o pese tot mai tare, așa că făcu un pas în față doar ca să mai audă acel sunet gol al tocurilor. Atinse cu vârfurile a două degete peretele din dreapta ei și continuă să meargă, desenând valuri imaginare pe peretele rece.
Își dădea seama că probabil acest obicei, nu numai al ei, ci a tuturor celor de la Hogwarts nu se va schimba vreodată - Castelul părea să aibă mereu secrete și o viață întreagă nu-ți putea ajunge ca să le descoperi pe toate, așa că ei continuau să exploreze noaptea. Cei norocoși nu erau prinși, iar cei prinși, nu se dădeau bătuți oricum.

Ajunsă în fața ușilor masive de lemn, își înghiți nodul din gât înainte să intre în Marea Sală. Nu vedea rostul gestului ei - nu vedea rostul emoțiilor. Nu era nimeni acolo în afară de ea. Nimeni de care să se teamă sau de care să vrea să treacă neobservată. Era doar ea. Și totuși emoțiile erau aceleași ca în prima zi în care pășise în acea Sală.

Singurele surse de lumină erau stelele și luna ce sclipeau pe "tavanul" Sălii. Isabella studie îndelung locul, înainte să-și scoată bagheta și să o rotească de câteva ori, iar câteva lumânări să se aprindă, plutind la nu mai mult de un metru jumătate de podea.

Putea să retrăiască prima zi. Erau mulți elevi - cei mari se uitau zâmbind sau pur și simplu cu indiferență la cei mici, pe chipul cărora puteai să citești curiozitatea, dar găseai și un strop de teamă.

**Lexie Stryder** · 21 Oct 2012, 14:02

Lexie îşi frecă ochii cu podul palmei, simţindu-şi genele catifelate frecându-i-se uşor de obraji. Avea un somn agitat şi acea stare transforma noapte liniştită, îmbibată de miresmele ploii şi a frunzelor colorate de toamnă într-una ciudat de zgomotoasă, întunecată şi uşor electrică, vie.
Viperina se ridică din pat cu un oftat şi îşi turnă un pahar cu apă de pe noptiera sa de lemn de ulm. Nu se simţea nici obosită, nici extrem de energică. Avea starea unei nopţi în care să stea cu o carte într-o mâna şi cu o cană de ceai cald în cealaltă.
Defapt, chiar aşa avea să îi fie acea noapte. Nu trebuia decât să se strecoare în bucătărie şi să îşi ia cartea din sertar. Citea unul dintre romanele Încuiate în care se istoriseau poveşti de dragoste sau aventuri din epoci de mult uitate, în care femeile aristocrate erau demne şi frumoase, deşi mereu în spatele bărbaţilor lor.
Era poveşti atât de fascinante şi de frumoase ! Iubiri interzise, vremuri pierdute, natură nepătată de poluare, idei preconcepute, convingeri vechi şi un trai simplu şi lipsit de tehnologie.
Lexie îşi îmbrăcă roba de noapte de culoare verde închis şi îşi luă în picioare o pereche de balerini negri care niciodată nu îi lipsiseră din garderobă, apoi şopti un Lumos hotărât şi ieşi din dormitorul ei cu carte sub braţ. Se simţea exact ca o elevă în ultimul an, lăsând la o parte orice responsabilitate ar fii implicat titlul de Şefă de Casă. Nu se simţea suficient de bună pentru a reprezenta viperinii, însă făcea ce putea şi încerca să îi conducă spre victorie.
Ajunsă în Camera de Zi, verifică dacă toată lumea era în pat, la locul său, apoi ieşi în tunelul ce ducea spre parterul castelului. Luând-o drept prin Holul de la Intrare, voia să ajungă în Marea Sală, unde se găsea uşa, adesea trecută neobservată, care ducea spre Bucătărie.
Brusc, se opri, auzea paşi în spatele ei, zgomotul unor pantofi cu toc pe dalele reci ale podelii. Lexie ştia că nu era foarte probabil să intre în probleme, chiar dacă era descoperită în timpul 'escapadelor sale nocturne', aşa că se mulţumi să se aşeze pe una dintre băncile lungi ale Sălii Mari şi să aştepte nou-venitul cu o uşoară incomoditate.
Cu toate astea, atunci când în încăperea cu tavanul prefăcut într-o boltă înstelată intră o faţă atât de cunoscută şi dragă ei, Lexie scoase un mic suspin de uşurare şi fericire şi se năpusti asupra surorii ei.

**Isabella River** · 21 Oct 2012, 14:45

Un zgomot de pași sparse liniștea care deja o făcea să o ia razna - nu era tipul de liniște care să te facă să te relaxezi, ci genul acela de liniște apăsătoare, de mormânt, din care ți-ai dori aât de mult să scapi. Nu auzi nimic, și totuși vrei să-ți acoperi urechile.

Se întoarse și în lumina slabă a lumânărilor ce pluteau în jur, o văzu pe Lexie. O îmbrățișă strâns simțind cum un zâmbet i se întinde pe chip. Era frumos să știi că cineva te aprecia și că te aștepa înapoi.
"- Dacă nu e chiar cea mai bună soră din lume. Și Șefa de Casă a Viperinilor !" șopti Isabella privind-o în ochi.

Era mândră de Lexie și de ceea ce devenise - sau.. devenea. Cu fiecare zi care trecea, sora ei mai mică devenea o persoană matură, responsabilă și demnă de încredere și respect. Două calități pe care Isabella le aprecia enorm într-o persoană.

"- Știu că ești Sefă de Casă și că nimeni n-o să se ia de tine că ești în altă parte decât în patul tău la ora asta, dar spune-mi, ce faci aici ?" întrebă fosta Viperina făcând un pas înapoi ca să o studieze din cap până în picioare.

**Lexie Stryder** · 21 Oct 2012, 15:27

Lexie râse la auzul cuvintelor ei. Nu putea fii ea cea mai bună sora din lume atâta timp cât încă mai exista Isa. Îi răspunse la îmbrăţişare, apoi se dădu cu un pas înapoi, ţinându-i mâinile într-ale sale şi sorbind-o din priviri. Era la fel de frumoasă ca întotdeauna şi ochii ei păreau luminaţi de fericire şi împlinire. Brusc, nu se simţi nici Şefă de Casă, nici profesoară de Poţiuni, ci pur şi simplu copila care vedea în sora ei mai mare singurul sprijin, singura stâncă uscată din întinderea nesfârşită de apă care i se înfăţişa înainte.
Se simţea ca şi cum din nou era legată de cineva prin ceva mai mult decât o prietenie. Cu toate că lumea începea să îi ofere tot mai multe stânci, mai mult uscat, Lexie nu avea să uite niciodată de faptul că Isabella fusese prima.
Lexie se jenă uşor când auzi mândria din tonul vocii Isabellei. De fiecare dată se simţea intimidată - dar, în acelaşi timp îmbărbătată - de siguranţa pe care Isabella i-o încredinţa.
- Aveam de gând să folosesc noaptea în faţa unei cărţi bune şi sorbind din ceai. Nu eram în căutarea unei aventuri, dacă la asta te gândeai, recunoscând viperina cu un surâs luminos. Oricum, eu ar trebui să fiu cea care pune întrebările. Când ai ajuns?

**Ivy Thibault** · 21 Oct 2012, 15:34

Ivy intră pe domeniile castelului Hogwarts cu o linişte interioară demnă de invidie. Şi fără zâmbetul triumfător de pe faţa Viperinei, puteai să-ţi dai seama de secretul victorios dinăuntrul ei. Inspiră aer în piept ritmic, cât timp paşi ei treceau fără zgomot printre frunzele de toamnă ce se aşternuseră peste gazonul Hogwarts-ului. Ivy admiră turnurile luminate de luna argintie cu un sentiment de melancolie şi părere de rău.
Nu voise să se întoarcă aici.
Iubea castelul, adora culoarele secrete, însă după toţi acei ani voia să se simtă liberă din nou. Ceea ce nu putea face închisă între pereţii primitori ai castelului.
Însă nu avusese de ales. Trebuia să se întoarcă, pentru că avea nevoie de răspunsuri. Se întorsese alături de casa ei, alături de Lexie, Viperina drăguţă şi mulţi alţi elevi pe care ea abia îi cunoştea. Nu era un sentiment prea plăcut.
Însă trebuia să ştie ce se întâmplase. Trebuia să înceapă căutările de la începutul poveştii. Nu mai putea trăi în neştiinţă.
Ivy se opri în faţa uşilor mari de la intrare. Erau închise.
Îşi scoase din nou bagheta şi se Transfigură cu uşurinţă într-un fluture mic şi graţios.
Trebuia să recunoască, să fii insectă nu era prea bine. Intră în zig-zag printr-un geam deschis de la unul dintre coridoare, apoi se transformă uşurată înapoi în roşcata înaltă.
Oftă când se văzu captivă din nou.
Porni spre Pivniţa Viperiniilor cu paşi măsuraţi şi tăcuţi, hotărâtă să aibă parte de măcar o oră de somn. Însă un firicel de lumină pâlpâitoare se întinse spre ea slab. Roşcata îşi ridică privirea, reticentă.
Uşa Sălii Mari era între-deschisă.
Nici nu se gândi să meargă înapoi la culcare acum. Avea să facă lucrul la care se pricepea cel mai bine : să spioneze.
-... eu ar trebui să fiu cea care pune întrebările. Când ai ajuns ? auzi Ivy o şoaptă.
Făcu ochii mari. Recunoştea vocea.
Împinse uşa grea cu grijă pentru a-şi face loc să intre şi şopti neîncrezătoare:
- Lexie ?

**Lexie Stryder** · 28 Oct 2012, 19:16

Lexie tresări când uşa grea a Sălii Mari se deschise cu un scârţâit. Aproape uitase că oricine trecea prin faţa sălii putea să le audă, sau să vadă lumina pâlpâitoare a lumânărilor aprinse de Isabella. Cu toate că ştia că nu avea de ce să îi fie frică, primul instict al viperinei fu să caute un loc în care să se ascundă. După atâţia ani, pur şi simplu îi intrase în instinct să evite situaţiile în care era descoperită în locuri nepotrivite pentru ea.
Cu toate astea, faţa pe care Lexie o văzu ivindu-se de după lemnul lucios al uşii fu una cunoscută şi prietenoasă. Ivy se afla în pragul uşii, privindu-le pe cele două surori cu un aer plin de curiozitate. Lexie îşi auzi numele rostit pe o voce şovăitoare şi îi zâmbi colegei sale.

- Mă bucur să te văd Ivy, spuse ea pe un ton uşor rece.
Lexie şi Ivy erau prietene, însă relaţia dintre ele se schimbase de acum câteva luni, când Ivy şi Kurt se despărţiseră în urma unei traumatizante pierderi a doi copii. Lexie încă simţea o prietenie şi solidaritate puternică faţă de colega sa, însă Kurt fusese rănit de Ivy şi invers şi viperina tindea să îi ia partea bărbatului în acea situaţie.
Îşi întoarse privirea spre Isa. Ivy şi Isabella erau prietene foarte bune, şi, de multe ori se purtaseră ca două surori şi Lexie ştia că, orice neînţelegere exista între ea şi Ivy, aceasta nu le va împiedica pe cele două să fie apropiate.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala 1 2 3 4 5 6 Next » //  / For every ending - a new beginning

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala
1 2 3 4 5 6 Next »
/ For every ending - a new beginning