Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ For it begins to uncover secrets

Soimeanca ridica un deget amenintator spre Roseline.
" Daca mai indraznesti sa spui o singura data asa ceva, si aici ma refer la partea cu stupid, ne suparam rau de tot"
O fixa cateva clipe cu privirea, asigurandu-se ca se facuse inteleasa inainte de a se destinde in scaun. " A fost o remarca buna, zau"
Ema astepta un timp, gandindu-se ca Roseline lua o decizie asupra intrebarilor. Mai multe amintiri ii invaluirea mintea si aproape ca zambi cand revazu cu ochii mintii expresia concentrata a unui coleg de Casa.

' "Deci, Snow... Instrumentul muzical?" intrebase el.
" Pian. Al tau?"
" Chitara."
" Culoarea preferata?"
" Verde. Tu?"
" Albastru. Cum ne-am descurcat?"
Baiatul lovise cu degetele butonul unui cronometru.
" 15 secunde. Asta-i un record!" zambise el. '

Ema isi scutura capul. Da, acel concurs fusese o idee traznita. Isi ridica sprancenele in timp ce o urmari pe Rose ducandu-se spre rafturile cu carti. Se uita nedumerita la cele patru carti pe care i le pusese in fata.
" Ce alegi?"
Soimeanca zambi. Ok, asta era greu, asa ca trebuia sa se bazeze pe primul instinct. Batu cu degetul aratator coperta groasa a celei de-a doua carti.
" Cartea de psihologie. Desi suna interesant si romanul politist. Citesc destul de mult de la beletristica" zambi ea. " Randul tau. Tot cele patru carti"

"Sincer - le-as lua pe toate" spuse Rose, razand usor. "Desi <<Jocuri de oglinzi>> de Agatha Christie este preferata mea, de data asta voi alege un roman stiintific. Imi place sa mai citesc si asa ceva din cand in cand. Citesc cam orice. Este un fel de experiment asupra mea - ceea ce ar insemna ca ma pun singura pe un post de cobai", continua ea, zambind.
Ridica volumul si citi rapid descrierea de pe spate.
"Pare interesant. Este vorba despre primele inventii si despre primii oameni de stiinta." spuse ea, incet. "Stii, obisnuiesc sa imi scot idei din carti, pentru ca mai tarziu sa imi aduc aminte de ceea ce mi se parea cel mai interesant la fiecare dintre ele."
Astropufa lua un pergament mic si il aseza in fata ei, langa roman, impreuna cu una dintre penele de pe masa.
"Cand voi ajunge in camera, primul lucru pe care il voi face va fi sa scriu cu noua pana" spuse ea, zambind. "Ma rog, depinde in ce dispozitie vor fi Faith si Maggie. Am uitat sa le dau mancare la pranz.."

Aha! Deci avea in fata o cititoare adevarata. Visul oricarui Soimean.
In timp ce Rose era preocupata cu scrisul, Ema rasuci 'Jocuri de oglinzi' in mana, cercetand-o cu atentie. Era o sustinatoare a expresiei 'nu judeca o carte dupa coperta', insa invelisul era intotdeauna ceva ce tanara admira. O deschise curioasa si citi cateva fragmente. Probabil ca arata foarte calma, insa interiorul ei vibra. Cu siguranta va citi cartea Agathei Christie dupa ce va termina romanul cu care isi preocupa noptile.
Artemait se fatai de pe un picior pe altul, asemenea unui papagal si isi ridica aripile sa si le scuture. Avusese totusi grija sa nu trimita toate pergamentele de pe masa pe jos.
Ema zambi incantata de faptul ca reusise intr-adevar sa ii insenineze ziua Astropufei. Daca se ducea adanc cu analiza, probabil avea sa gaseasca si cateva urme de orgoliu mangaiat in sufletul ei. Nu conta atata timp cat Ema era multumita.
Isi ridica privirea nedumerita cand urechile ei inregistrara doua nume noi. Dupa micul detaliu pe care il daduse Rose, intelese ca era vorba de animalele ei. Sau, in orice caz, de niste animale. Intrebarea era: ce fel de animale?
" Faith si Maggie?" dadu Soimeanca glas curiozitatii.

"Faith este mesagera mea alba. Am primit-o de la un prieten de-al tatalui meu, care are o colivie imensa cu zeci de familii de bufnite. Vizitele la casa lui sunt extrem de interesante. Iar Maggie este Yorkshire Terrier. Am primit-o de la cel mai bun prieten al meu atunci cand am facut 13 ani." explica Rose. "Faith este foarte exacta si inteligenta, dar cam suparacioasa, iar Maggie asteapta de la mine foarte multa atentie pe care nu prea am timp sa i-o ofer. Nu cred ca ar fi prea placut sa o iau de fiecare data cand ies din camera la plimbare prin castel.."
Astropufa mai trecu doua idei din carte pe pergamentul aproape plin.
"Tu mai ai vreun animal de companie, in afara de Artie?"

Ema asculta fascinata, imaginandu-si cum putea arata casa prietenului domnului White. Intr-un fel ciudat, isi recunoscu si ea animalele in vorbele fetei. Desigur, cu personalitati diferite, dar cumva asemanatoare. Se gandi la necuvantatoarele surorii ei, bufnita Soul si catelandru Charlie, iar apoi la bufnita unui prieten drag, Miremel.
Soimeanca aproba cu o miscare simpla din cap. Fara sa-si dea seama, se apleca inainte, rezemandu-si coatele de masa. Asta avea sa o fascineze.
" Pai... Curioasa si incapatanata Artemait, aici prezenta..." si arata spre bufnita alba doar pentru ca stia ca altfel va avea de tras cu ea, "... a fost primul meu animal. Pot spune ca am inceput anii de studiu impreuna. Iar apoi mai e energica Ariadne, un Huscky Siberian care a crescut repede, si mereu plictisitul si irascibilul Toothless. Stiu ca nu mai e un nume potrivit, dar cand am luat micul pui de leopard de zapada era... ei bine, stirb. Si ii placea sa ma muste de degete."
Isi intinse degetele pe masa si le examina. Poate ca era mai mult un reflex. Trecusera doi ani de cand Stirbul atinsese varsta maturitatii, iar Ema nu mai avea zgarieturi pe degete. Singurul lucru ce se mai putea remarca era o cicatrice liniara, insa asta era alta poveste.
" Oricum, nimic din toate astea nu mai sunt acum o problema. Mai fac din cand in cand cate o tampenie, dar in general stiu sa se comporte."
Soimeanca ii arunca o privire cu subinteles bufnitei. Iar asta ii aminti.
" Ceva special la tine? Vreo abilitate?"

"Nu sunt speciala. Cel putin in sensul asta.. Vreau sa spun ca nu am fost nascuta cu nicio abilitate de a ma transforma sau vreuna de gandire. Unii spun ca lucrul ciudat la mine este faptul ca imi vin extrem de multe idei dintr-un foc. Dar nu cred ca asta este o abilitate." spuse Rose.
Rasfoi cartea de la coada la cap si intoarse pergamentul, pentru a scrie pe spate.
"Ce te-a facut sa te gandesti la asta?" intreba Rose, cu subinteles. "Ai o abilitate speciala?"
Intre timp, duse romanul de stiinta la loc si incepu sa il rasfoiasca pe cel politist.

" Artemait m-a facut sa ma gandesc la asta" raspunse Ema sincer, privind penele lungi din coada bufnitei sale.
Puse cartea inapoi pe masa si isi 'impleti' degetele intre ele.
" Poate ca ceea ce faci tu cu ideile nu se incadreaza in abilitatile vrajitoresti la care se gandeste de obicei lumea, insa eu o consider una. Si daca nu e abilitate, presupun ca ii poti spune instinct. Crede-ma cand iti spun, desi fereasca Merlin sa ti se intample sa ajungi in astfel de situatii, dar s-ar putea dovedi o chestie care iti va salva viata intr-o zi."
Soimeanca paru sa se intristeze putin, insa reveni la starea ei normala si luminoasa in doar cateva secunde.
Stia ce vorbeste. Ea, din marea majoritate, chiar stia ce spune. Dar acum nu era nici timpul, nici dispozitia pentru astfel de ganduri.
Soimeanca isi ridica barbia si o urmari pe Rose cu coada ochiului. Cand fata se intoarse la masa, Ema deveni brusc preocupata de unghiile sale. Se simtea ca o nemernica, asa ca se decise abrupt sa remedieze situatia. Sarise peste ultima intrebare a Astropufei si nu era politicos din partea ei. Si apoi, ce se putea intampla? Zambi oarecum amuzata.
" Cand ziceam ca Artemait m-a facut sa ma gandesc la asta, ma refeream la faptul ca ea e o bufnita alba, iar eu pot deveni acelasi lucru"
Isi ridica privirea sa studieze reactia lui Roseline. Din cine stie ce motiv, de fiecare data cand cineva afla ca Ema e un animag o privea cu ochi sceptici, o situatie oarecum ciudata.

"Asta este o abilitate pe care toti ne-am dori-o" spuse Rose, nestiind cum sa reactioneze. "Adica... poti sa zbori" continua ea, imaginandu-si cum ar fi sa pluteasca fara ajutorul unei maturi. "Si cu siguranta, este una dintre cele mai elegante forme de animagi dintre cele pe care le-am intalnit, si crede-ma, nu am intalnit putine. Tata lucreaza la BEAVI (Biroul de Evidenta al Abilitatilor Vrajitoresti Innascute) in cadrul Ministerului."
Fara sa isi dea seama, in timp ce spusese toate astea, inchisese romanul politist si nu isi putea aminti pagina, deci fu nevoita sa o rasfoiasca pana sa gaseasca paragraful la care ramasese.

Ochii ei se marira intr-un mod ciudat, iar Ema lasa sa-i scape o rasuflare pe care nici macar nu realizase ca o tine. Dintre toate persoanele pe care le putea intalni, ii iesise in cale cineva care nu doar ca se comportase normal, dar mai si avea rude ce lucrau in domeniu.
" Atunci, presupun ca sunt pe liste" rase Soimeanca.
Batu un ritm rapid in lemnul mesei, in timp ce Roseline rasfoia din nou romanul politist.
" Si tatal meu lucreaza in cadrul Ministerului" spuse Ema pe o voce moale, atenta sa o opreasca pe Astropufa in cazul in care inchidea iar cartea. " E un Auror. Asa a cunoscut-o pe mama, care lucreaza ca doctor Incuiat"
Nu era nicio urma de ezitare in vocea ei. Da, daca ar fi stat de vorba cu un Viperin de exemplu, atunci probabil ca ar fi avut un ton otelit sau nici macar nu ar fi precizat asta in primul rand. Dar Roseline ii castigase increderea prin felul ei deschis si energic de a fi. I se parea ca sunt oarecum opuse din punct de vedere al personalitatii, insa, in mod ciudat, aveau mai multe puncte comune. Ema banuia ca avea sa descopere si mai multe pe masura ce proaspat legata lor prietenie inainta prin ani. Mica Astropufa trezise in Soimeanca un respect profund.

"Cred ca e minunat sa ai un doctor in familie. Asa simti ca orice s-ar intampla, esti protejat. Mama lucreaza tot la Minister, la departamentul PILM (Protectia Informatiilor din Lumea Magica). Ea cauta pe internet pentru a se asigura ca nimeni nu divulga informatii referitoare la lumea magica prin acest mijloc. Cred ca daca s-ar afla ceva, ori cele doua lumi se vor contopi, ori vor impartii lumea in doua, dar cred ca amandoua suntem de parere ca Lumea Magica ar castiga mult mai mult." spuse Rose, realizand ca deviaza mult prea mult de la subiect.
Faptul ca puteau vorbi deschis inca din prima zi ii dadea astropufei multa incredere in Ema.
"Daar, vorbeam despre detalii, nu?" intorcandu-se pe "linia de plutire"