Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ For the sake of everything

**Dawn Snow** · 05 Jan 2013, 15:57

Dawn ridica o spranceana si chicoti. Grijile obisnuite ale fratelui mai mare? Ea, ca si sora mai mare, le traise. Desi se parea ca reactionase diferit. Ea ii ceruse Emei toate detaliile posibile si imposibile despre misteriosul William Knight. Trebuia sa se asigura ca nu se va intampla nimic rau.
Observa felul in care Klaus vorbise atunci cand discutia se indreptase spre mama sa. Nu forta nota si trecu cu vederea subiectul. I se parea destul de clar faptul ca nu era topicul lui favorit de discutie. Si nici macar pe aproape. Nu comenta si nici nu simti nevoia sa o faca.
In schimb, il impunse usor cu degetul in zona coastelor.
" Asa deci? O sa ajungi sa ai un stil de viata nu foarte sanatos, Klaus Lovel!" spuse ea, incercand sa sune cat se poate de impunator. " Si nu vrem sa se intample asta"
Pana la urma, s-ar vedea in stare sa mearga pana la capatul lumii pentru el. Daca era vorba doar de un program de masa ceva mai sanatos, o sa aibe grija sa se ocupe cum trebuie. Treptat si probabil pe sestache, dar cat se poate de eficient.
Il privi nedumerita, urmandu-l fara sa se impuna.
" Ce-ti trece prin cap?" intreba firav, curioasa, dar usor buimaca.

**Klaus Lovel** · 06 Jan 2013, 23:10

Sari aproape trei metri in sus cand il impunse cu degetul usor in coaste, ii prinse mana incet, zicand:
- De acum probabil o sa mananc doar legume, cu tine prin preajma. Spuse el dand usor absent din umeri, insa o lasa pe Dawn putin acolo peste drum de magazin ca el sa mearga pana acolo, deschise usa magazinului si deja baiatul care vindea, zise:
- In sfarsit ai venit dupa el, toata lumea m-a certat ca l-am retras de la vanzare, Klaus. Imi ramai dator. Spuse el incepand sa rada si ii dadu cutiuta cu cadoul, o impaturase frumos si la fel si lantisorul.
- Stii ca mereu cand ai nevoie de mine te ajut, mersi. Lua mini-cadoul si iesi din magazin, trecu strada mergand inapoi la Dawn. O atinti cu privirea si pe buze ii se intipari un zambet tamp, zicand:
- Il deschizi doar acasa, bine? Fara dar si poate. Murmura el zambind si ii inmana cadoul sarutand-o pe frunte.

**Dawn Snow** · 07 Jan 2013, 12:35

Dawn rase. Avusese ea la un moment dat dorinta de a fi vegetariana, dar nu-i reusise.
" Si carnea e buna, Klaus" chicoti ea.
Il astepta rabdatoare. Ce-i drept, se tot intreba care era faza cu magazinul. Nu vedea motivele. Dar, tinand cont ca tanarul Lovel se dovedise a fi un spion, nu vedea de ce o mai surprinde ceva. Poate ca era ceva legat de treburile cu serviciul. Poate era ceva mai plin de actiune, ca o bomba gata sa explodeze sau ceva de genul.
Incepuse sa faca un desen ciudat cu varful ghetei in zapada. Nu era multumita de rezultat. Ea ar fi avut nevoie de un creion in momentul ala. Ceva mai fin si mai delicat. Simti o nevoie morbida de a desena. Putea sa puna pariu ca atunci cand va ajunge acasa se va aseza la masa de lucru, va scoate o foaie groasa si va incepe sa schiteze. Cel mai probabil, un portret al lui Klaus. I-ar fi placut sa incerce. Si oricum, un perete din camera ei era plin cu schite cu dragoni. De toate formele, de toate culorile.
Tresari usor atunci cand auzi vocea lui Klaus si isi ridica privirea. Era putin cam derutata cand lua pachetul. Cu atat mai derutata -dar intr-un sens pozitiv- cand el o saruta pe frunte. Clipi des.
" Nu e ceva care se autodistruge, nu?" glumi ea si il imbratisa. " Multumesc!" spuse, cu fata ingropata pe jumatate intre umarul si clavicula lui Klaus.

**Klaus Lovel** · 07 Jan 2013, 12:45

Deveni serios prima data, nu nu ii era in gand sa ii de-a ceva care sa se autodistruga, deabea o gasise si ea voia ca el sa scape de ea? Nici gand, nu avea sa faca asta prea devreme, in fond se potriveau la perfectie, un lucru aveau in comun care ii unise de prima data: dragostea pentru dragoni, si apoi celelalte lucruri minuscule care le gasisera pe parcursul zilei de astazi, cand se cunoscusera.
-Nu, stai linistita, nu-mi folosesc abilitatile de spion in preajma ta. Spuse el si o imbratisa la randul lui jucandu-se cu degetele in parul ei bogat, saten, dar apoi se desprinse usor, zicand:
- E tarziu, poate ar fi mai bine sa te duc acasa, stiu ca arzi de nerabdare sa vezi ce e acolo. Rase, caci acum o zisese ca fapt divers, poate nu avea sa-i placa cadoul, insa era ferm convins ca avea sa-i spuna daca era asa. O lua de mana, si spuse:
- Foloseste tu bagheta, asa aflu si unde stai. Avea in gand sa dispara si sa apara exact unde statea ea, insa cum nu stia nu putea folosi el magia, asa ca o lasa pe ea.

**Dawn Snow** · 08 Jan 2013, 10:50

Aproba in tacere si se retrase un pas, tinandu-si cu incapatanare mana pe antebratul lui. Se gandi o clipa. Cand zicea 'acasa'... la ce se referea mai exact? Dawn analiza situatia. Daca l-ar duce la Londra, in Islington, atunci mama ei ar fi incatata sa o vada si probabil putin socata de prezenta ei. Pana la urma, parintii sai nu o asteptau mai devreme de weekend-ul viitor. Se decise imediat. Mica casuta din apropierea sanctuatului. Asta era perfecta. Pana la urma, ea acolo locuia. Cu acte si tot tacamul. Aceea era oficiala a ei 'acasa'.
Isi scoase bagheta, se uita la Klaus si zambi, Disparand instantaneu. Aparura in fata unei case fara etaj, poate cam prea alba. Insa lui Dawn ii placea. Nu conta pentru ea atat de mult exteriorul.
" Ta-daa! Suntem la cinci kilometri de Sanctuarul Dragonilor, iar aceasta este, mai mult sau mai putin, casa mea" zambi, facand un gest larg spre cladire. " Doresti sa intri?" intreba brusc si scoase cheia din buzunarul blugilor.
Nu era mare. Dincolo de usa ii astepta un hol simplu, o bucatarie ce mirosea a mirodenii, o sufragerie spatioasa si un dormitor nu foarte plin. Pentru ea era un colt de Rai. Uneori, noaptea, cand era liniste, putea auzi ragetele dragonilor razbatand spre orizont. Atunci zambea si putea adormi fericita, aruncand o ultima privire, prin intuneric, la schitele de pe pereti.

**Klaus Lovel** · 11 Jan 2013, 13:14

Zambi, o tinu strans de mana cu antebratul si se lasa condus cu ajutorul baghetei. Ajunsera in fata unei case nu foarte mari, cu etaj, insa ii placea. Chiar daca el adora casele mari si cu multe camere, o casa mica nu il deranja. In fond gusturile nu se discuta, poate Dawn avea cateva gusturi diferite de ale lui, ar fi fost chiar absurd sa fie chiar leiti in gusturi, prea multe dulcegarii. Simti o usoara ameteala dupa disparitia-aparitia, insa isi reveni repede. Nu le avea el cu chestiile astea, desi le folosea cam des. Ii placea mai mult sa foloseasca magia doar cand avea nevoie, asa era obisnuit si asa facea.
Isi indrepta privirea spre Dawn zambind si zise:
-Frumoasa casa, imi place. Spuse el si ii deschise usa lasand-o pe ea sa intre prima apoi isi puse paltonul negru in cuier, simti miros de mirodenii. Ii placeau mirodeniile, ii aducea in mare parte aminte de bunica lui.
-Si eu care ma gandeam ca ai pe putin douazeci de camere, rase.

**Dawn Snow** · 11 Jan 2013, 13:36

Rase, cat se poate de amuzata.
" Poate ca atunci cand va veni vorba de o familie, o sa am o casa mai mare. Imi place spatiul, dar mi se pare trist sa nu fie folosit. Asa ca prefer sa stau intr-o casa ca asta. Nu te simti niciodata ca un suflet singur, pentru ca e exact spatiul necesar. Inapoi la Londra, casa parintilor mei e mult mai mare. Fiecare cu camera sa, plus biroul tatei, sufrageria si o camera de distractii, ca sa zic asa, cu materiale pentru desen si partituri si carti"
Zambi amintindu-si de camera aia. Mereu fusese dezordonata. Intr-o jumatate erau schitele ei, in cealalta partiturile Emei. Dar chiar si asa, ei ii placea. Asa crescuse si nu o deranja.
Existau multe lucruri in viata sa, multe de luat in considerare, dar cumva, totul parea mai putin important cu Klaus alaturi. Mai putin lipsit de graba. Facu un gest larg cu mana, dandu-i de inteles ca putea sa 'exploreze' orice dorea. Sufragerie, bucatarie, chiar si dormitorul ei. Nu se lauda cu o ordine nemaipomenita, insa nu era dezordonata. Avea o casa curata.
" Vrei sa servesti ceva?"

**Klaus Lovel** · 11 Jan 2013, 13:51

Analiza fiecare coltisor al holului si apoi al sufrageriei, ii placea ce vedea. Chiar daca firea lui era mai receptiva la orice si analiza fiecare detaliu, nu tinea cont de ele prea mult. Daca nu le considera importante, ii erau indiferente, ca si cum ar fi stata acolo doar pentru ca asa erau lasate.
- Bine zis, eu m-am obisnuit cu conacul Lovel care e imens si de aceea probabil. Insa dupa cum zici tu, spatiu irosit degeaba insa daca asa a fost din mosi stramosi tata nu l-a schimbat, l-a lasat cum e. Conacul Lovel avea o istorie frumoasa, insa in acelasi timp destul de lunga si greu de povestit. Niciodata nu o ascultase pana la capat, nu ca se plictisea insa tatal lui se pierdea in detalii. Iar acum ii parea rau, tatal lui se dusese si nu apucase nici macar sa-si ia un ramas bun cum se cuvine, insa razbunarea mortii lui inca ramanea in picioare. Isi indrepta privirea catre Dawn cand o auzi si zise:
-Whisky? Daca ai, desigur. Spuse el zambind, avea nevoie de ceva alcool ca sa se relaxeze. Se aseza pe una dintre canapele facandu-i semn lui Dawn sa se aseze langa el, privirea ii fusese furata de focul ce ardea in semineu.

**Dawn Snow** · 11 Jan 2013, 14:45

Zambi.
" Nu stiu cum apar in ochii altor oameni, Klaus, dar nu sunt genul care are doar ceai si apa plata prin casa" chicoti ea.
O gura de ceva mai tare era folositoare din cand in cand. Nu bause niciodata sa se ameteasca si nici nu avea sa o faca. Isi ridica usor un deget spre el si ii facu semn sa astepte. Ea asteptase in birou. Acum era randul lui.
Dawn se strecura imediat in bucatarie, luand doua pahare si un vas mic cu bucati de portocale semi-confiate. Nu mai stia cum descoperise smecheria aia, dar erau tare gustoase. Nici prea dulci, nici acrisoare, dar destul de aromate. Iar cu whisky mergeau perfect. Deschise usa dulapului de sus si lua sticla, turnand elaborat in cele doua pahare. Nu se mai obosi sa o puna la loc, lasand-o pe masa. Se va ocupa mai tarziu de asta. Asa ca se intoarse inapoi in sufragerie, placut impresionata de ce vedea. Klaus Lovel, pe una din canapele, in fata semineului. Era imaginea desavarsita a relaxarii. Stia intr-o clipa ca ii va lua o viata intreaga sa uite scena aia. O bucura. Va incerca sa o prinda intr-un desen. Puse castronul pe masuta de cafea si ii inmana un pahar, cuibarindu-se langa el.
" Zi interesanta si plina azi, nu?" intreba ea razand. " Dar spune-mi. Cand ai plecat, inapoi la sediu, ce s-a intamplat?"

**Klaus Lovel** · 11 Jan 2013, 15:08

O lasa pe Dawn sa aduca bauturile si continua sa analizeze camera, ii placea focul din semineu la nebunie. De aceea si el avea acasa un semineu imens, in plus el era genul care ii placea mobila mai veche, sa se simta putina istorie prin casa. Era pasionat de istorie, avea un dulap plin doar cu carti din Lumea Incuiatilor si din Lumea Vrajitorilor, cu istoria lor de la cap la coada. O urmari pe Dawn cu privirea pana merse in bucatarie si apoi veni din nou in sufragerie, surase. Avea inca acel zambet pe buze de care nu putea scapa, si nu stia de ce, probabil din cauza lui Dawn. Astepta doar cateva minute si tanara isi facu aparitia deja cu doua pahare cu whisky, si cu bucati de portocale semi-confiate, preferatele lui. Isi duse o mana dupa talia ei tragand-o mai tare spre el si o lasa sa-si puna capul pe umarul lui. Ii auzi intrebarea, zicand:
- Foarte plina. Insa, despre sediu, sincer venise unul dintre angajati sa spuna ca s-a infiltrat cineva in sediu si chiar asa a fost. Tii minte ca ti-am spus despre Gomez? Se pare ca si-a facut aparitia mai devreme, insa probabil acum ma cauta. Dar nu conteaza, am timp eu de el zilele viitoare. Si la tine a fost o zi plina, nu?

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani 1 2 Next » //  / For the sake of everything

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ For the sake of everything