Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ Forever and always

• Palpairile reci ale stelelor se reflectau in ferestrele pe jumatate sparte ale masinii abandonate in Padurea Interzisa; era o liniste de nepatruns, intrerupta doar pe alocuri de rasuflarile blande ale vantului sau huhuitul strident al bufnitelor. De parca tabloul tacut al naturii parea rupt din filele unei povestiri pentru copii, menita sa ii poarte spre taramurile visurilor. Codrul fremata lin, facandu-le pe cele doua sa zambeasca.
  
  La fel ca in prima zi isi spuse Bell si continua sa surada; mai nimic nu se schimbase aici. De parca timpul nu isi lasase aici amprenta, iar clipele pareau inghetate in nemurirea lui. Fiecare secunda parea mai lunga ca cea dinaintea ei si fiecare rasuflare se prelungea cu un ecou plapand, prin aerul racoros.
  
  Alice si Bell intrara in masina lasata in paragina, cu chipurile brazdate de razele de lumina provenite din varfurile baghetelor. Pareau emotionate, dar in acelasi timp foarte panicate. Micuta cercetasa mai avea putin si o lua la fuga, insa mana ferma a lui Alice ii tinea strans incheietura. Ea parea mult mai relaxata.
  
  "-Chiar trebuie sa fim aici?" mormai cercetasa, cu o voce mica.
  Micuta astropufa paru sa izbucneasca in ras; insa nu iesi decat un chicotit infundat, care ajunse pana la urechile lor. Inca sprijinte de trunchiul unui copac, ascultau atente toata conversatia. De parca nu ar fi tinut minte tot ce-ar fi spus in acea seara. Poate nu chiar toate detaliile, dar in mare parte era imposibil sa uite.
  
  "-Mai tii minte ce s-a intamplat?" intreba Bell din prezent, intorcandu-se spre Alice. Aceasta dadu usor din cap in semn de da si incepu sa rada. "Stiu..doar noua putea sa ni se intample asa ceva" continua tanara, amuzata.

Alice chicoti si ea, si completa cuvintele fostei cercetase:
"Doar noi eram in stare." Rasera amandoua cu pofta pana cand un zgomot puternic le reamintira ca se aflau in luminis. Sunetul motorului masinii rasuna in intregul luminis, si o nelinisti pe Al. Stia deja ca totul avea sa se termine cu bine, dar ii era imposibil sa nu retraiasca emotiile din acea seara. Micuta astropufa statea cu mainile inclestate pe volan, si privea speriata in fata masinii, sub lumina slaba a farurilor.
"Alice, ai mai condus pana acum?" o intreba Bell.
"Nu..." raspunse ea cu vocea tremuranda. Cercetasa intoarse alarmata capul, afisand o expresie atat speriata, cat si suparata, parand gata sa o mustreze pe Alice. Aceasta ii zari privirea, si o calma: "Linisteste'te, nu e ca si cum o sa ne miscam sau ceva. Doar am vrut de pornesc motorul."
Linistea de obicei apasatoare din padure era acum invadata de vocile elevelor, si de sunetul infundat al motorului. Sperase si atunci ca timpul sa fi afectat masina, si sa nu mai functioneze, si undeva in adancul sufletului, spera si atunci, dupa cativa ani, desi stia cum aveau sa stea lucrurile.

OOC:Scuze ca n'am raspuns mai devreme X_X

• Masina tremura puternic, zguduindu-le pe cele doua in interior; strigatele lor ajunsera pana la prietenele din prezent care stateau la marginea poenitei si se amuzau copios. De parca ar fi trecut doar cateva zile de la micutul incident, si nu ani intregi. Senzatia era aceeasi - o durere cauzata de rasul alaturi de cea mai buna prietena.
  
  "-Tin minte si in ziua de azi ce am urlat langa urechea ta" chicoti Bells, iar Alice isi dadu ochii peste cap.
  "-Mda, si eu tin minte; desi crede-ma ca as fi preferat sa raman fara amintirea asta" raspunse astropufa, izbucnind in ras. Se auzi si asteptatul strigat panicat al micutei cercetase, care facu masina sa se opreasca.
  
  "-Si tot nu imi vine sa cred ca a mers" remarca vrajitoarea, cu o expresie amuzata.
  
  Cele doua coborara din masina palide, cu chipurile transpirate; de parca ar fi iesit de la un film de groaza Incuiat. Probabil isi doreau sa ajunga cat mai repede inapoi in Turnuri si sa nu mai vina acolo in viata lor.
  Peisajul se schimba din nou in fata lor, conturandu-se pe dinaintea ochilor acestora sub forma unei incaperi circulare, fara ferestre - Hambarul Bufnitelor de la Hogwarts.
  

Alice privi camera din jurul ei imediat ce aceasta se materializa. Zecile de bufnite ale scolii stateau alaturi de cele ale elevilor pe stinghiile aflate la inaltime. Vazu penajul alb al lui Abigail in lumina slaba a soarelui ce se ridica din spatele muntilor, si se instala pe cerul senin al diminetii. Arunca o privire in josul scarilor, si cand vazu ca nu e nimeni iesi de sub pelerina.
"Alice, ce faci, vino inapoi!" spuse Bell imediat.
"Linisteste'te, nu e nimeni!" raspunse astropufa pe un ton jucaus, desi era constienta ce pericole implica fapta ei. Isi ridica bratul si sopti: "Abigail, vino aici!" Bufnita isi scoase somnoroasa ciocul de sub aripa, si parasi stinghia ei, dupa care facu cateva cercuri in zob deasupra capetelor fetelor, si se aseza intr'un final pe bratul astropufei. Incepu sa'i mangaie penele albe ca zapada, fiind fericita sa o revada pe Abigail, pe care o lasase acasa la parintii ei. "Nu e frumoasa?" intreba ea intorcandu'se catre locul unde o lasase pe Bell, care era inca invizibila. Dar aceasta nu apuca sa zica nimic, fiindca zgomot de pasi se auzi dinspre scari. "B, repede!" spuse aceasta in soapta, putin alarmata. O trimise pe Abigail la locul ei si intra sub pelerina alaturi de cercetasa.

• Cele doua se ascunsera sub pelerina, stingandu-si baghetele; erau atat de tematoare de fiecare data cand ieseau pe coridoare. Si aveau si motive - erau doar niste simple eleve pe atunci. Iar Peeves, Filch sau orice alt Perfect sau Profesor putea sa le faca probleme mari. Acum totul era diferit - intr-un mod mult mai bun, bineinteles.
  
  "-Oare cine era totusi atunci?" intreba Alice, brusc.
  Bells ridica usor din umeri; chiar voia sa afle si atunci era ocazia perfecta.
  "-Aflam acum" raspunse ea, dupa cateva minute.
  
  Silueta cenusie abia se distingea in intunericul diminetii din jurul lor; insa un chip palid se contura la lumina unei baghete. Chema o bufnita de hambar si ii lega repede o scrisoare de piciorusul intins; se misca atat de repede incat nici Bell si Alice din prezent nu reusira sa o recunoasca; era o ea - atat stiau.
  
  "-Eu zic ca era Arwen" mormai Bell, cand usa se inchise in urma necunoscutei.
  Alice paru sa ezite; intr-un fel, nici ea nu era complet sigura. Dar trasaturile tinerei ii pareau oarecum cunoscute. Important era ca totusi nu le prinsese acolo la acea ora matinala.
  

Alice asculta in continuare sunetul pasilor pe scari, iar apoi isi intoarse privirea catre bufnita ei, pe care ajunse sa o indrageasca atat de'a lungul anilor. Sunetul pasilor care se pierdu pe scari fu inlocuit curand de un altul, de pasi mult mai rapizi si apasati, si un mormait bine cunoscut.
"Ii prind de data asta! Afara din pat cand abia se crapa de ziua!" se auzi mormaitul lui Filch de indata ce tranti usa de perete, si expresia ii incremeni cand vazu turnul gol. "Puteam sa jur ca am auzit voci!" spuse acesta furios dupa care se intoarse pe calcaie si iesi.
"Cred ca au fost vocile noastre..." spuse Alice simtindu'se putin vinovata. Linistea se lasa din nou in camera iar astropufa se intreba unde erau ea si cu Bell. Pasi se auzira din nou si cele doua eleve intrara dupa putin timp in turn.
"A fost cat pe'aci!" spuse micuta Alice, probabil referindu'se la Filch.

• Aura plapanda a diminetii isi lasa stralucirile uscate pe deasupra domeniilor; trecuse aproape intreaga noapte, iar micutele pareau extenuate.
  Era putin ciudat daca stateai sa te gandesti ca de fapt cele doua erau pe malul lacului, in anul 2011; insa totul putea devenea dubios cand venea vorba de Hogwarts si magie.
  
  "-Ce-ar fi sa ne intoarcem noi in prezent?" murmura Bells, brusc.
  Alice o privi cu o spranceana ridicata, fapt ce o facu sa rada; insa zambi si aproba usor din cap.
  "-Si cum ar trebui sa facem asta?!" mormai fosta cercetasa.
  Presupuse ca trebuia doar sa-si doreasca; si intr-adevar, functiona; in urmatoarele minute se afla din nou in fata oglinzii miscatoare a apei. Micile valuri se spargeau in mijlocul ei, cu un farmec aparte.
  
  Isi privi prietena si zambi; trecuse atat de mult timp, si totusi ramasesera la fel ca in primele zile. Mereu impreuna, mereu gata sa-si povesteasca una alteia cum a fost ziua lor
  
  "-Ce zici de o ciocolata calda?" murmura tanara Bell, cu o urma de suras pe chip; simtea ca ar fi putut sta o zi intreaga sa povesteasca despre cum era la Hogwarts cu ani in urma.
  "-Suna perfect" aproba Alice, ridicandu-se.
  Parasira lacul, indreptandu-se cu pasi mici spre silueta fumurie a castelului.
  
  OOC: Topic Closed!
  

Edit By Raizen

Galeoni
Bell Evans - 140

Puncte
Astropufi - 130

Topic Closed !