Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / forgiven not forgotten

**Kurt F. Malfoy** · 30 Sep 2012, 19:24

Se ridica,aranjandu-si camasa si privindu-si scurt inelul de forma unui sarpe ce se incolacea in jurul aratatorului sau drept,ochiul reptilei fiind o bucata micuta de smarald. Era accesoriul lui preferat,fiindca se potrivea perfect si nu simtea ca il poarta decat atunci cand isi privea mainile. O lasa pe Natalie sa iasa prima,deschizandu-i usa incet,apoi inchizand biroul in urma lor. Avea mult de lucru insa oricum avea alte planuri.

'' O sa demisionez curand. Nu e de mine. Eu sunt mai casnic din fire...Nu imi plac oamenii prea mult si orice slujba implica un anumit colectiv. Poate un magazin a carui locatie sa nu fie cunoscuta decat de anumite persoane? Poate,dar nu acum.''

Ajunsera in scurt timp in fata Ministerului,continuand sa mearga,dar de data aceasta sincronizat,ca doua papusi automate,sub aceeasi comanda. Kurt isi intinse incet mana,prinzandu-se de partea interioara a antebratului ei,coborand pana ce in final degetele de la mana lui stanga se prinsera de dreapta ei. Ii fusese dor sa ii simta pielea,sa o simta alaturi de el.

'' Stiu ca e un gest necugetat insa trebuie sa intelegi ca sunt barbat si am nevoi. Nu carnale,nu,ci mai degraba spirituale. Vreau sa ma asigur ca esti aici.''

**Natalie Francis** · 30 Sep 2012, 23:00

Toate acele scari. Parca tocmai iesisera dintr-un labirint al vietii, greu de traversat pentru cei slabi, dar foarte usor pentru ei, deoarece fusesera impreuna. Ca o singura persoana. Se completau cate putin, cate putin, ajungand invincibili. O trecura fiorii cand, ajunsi afara, palma solida a lui Kurt strabatu antebratul ei. Era prea mult pentru ea. Stranse degetele impleticite in ale lui Kurt, zambind apoi prieteneste spre el.
"Sunt aici. Cu tine. Voi fi mereu, orice-ar fi!"spuse ea increzatoare.

Nu se schimbase de fel. a intotdeauna, el prefera sa simta persoana de langa el. Leganand intamplator mana pe langa mana aceleia sau sprijinind-o pe umarul ei. Iar pe ea nu o deranja. Nu o deranja nimic ce avea legatura cu Kurt. Nimic din obiceiurile sale. Acelea il faceau astfel. Special. Pentru ea. Isi cuibari mai bine palma in a lui, zambind pe ascuns. Nu se deranja sa o fluture copilareste cum faceau adolescentii. Stia ca el voia doar sa o stie acolo. Cu el. In siguranta.. din cine-stie-ce motiv, nu dulcegarii stupide.

Se indepartara nitel de Minister, fiind atenti la drum si numai acolo. Nu si-ar fi dorit sa ajunga pe Nocturn, nici din greseala. Prefera o ceainarie, o cofetarie sau.. poate si un bar, desi nu frecventa astfel de localuri. Nu foarte des.
"Acelasi local?"Casnic. Da, isi amintea. Mereu cand incerca sa gateasca ceva, sfarsea inundand bucataria intr-un nor de fum gri, innecacios. De aceea avusese restrictie. Sa nu se apropie de bucatarie decat daca avea nevoie de ceva din frigider.. sau dulap, dar nu de cuptor, aragaz, sau celelalte aparate electronice. Nu o pasionase niciodata gastronomia. Mama ei fusese pasionata de asa ceva, dar ajunsese sa lucreze ca croitoreasa, fiindca vremurile fusesera mai grele pe atunci. Isi spusese ca poate fiica ei ii va implini visul de-o viata. Nu. Natalie prefera sa lucreze in relatii cu publicul. Poate intr-o cofetarie, ceainarie, poate chiar intr-o librarie.. dar nu sa gateasca ciudatenii marine. Atentia ii fu atrasa de privirea lui Kurt.

**Kurt F. Malfoy** · 01 Oct 2012, 10:18

Se simtea agitat,era ca si cum ii fusese injectata o doza dubla de adrenalina,ca si cum cele mai simple lucruri deveneau acum complicate. Dar meritau sa fie astfel fiindca il inspirau,il faceau sa se simta precum cel din trecut,cel ce a fost candva. Si cel care putea redeveni cu ajutorul ei. Ii placea sa o simta langa el,erau aceeasi persoana. Acceptase lucruri pe care alte femei nu le-ar fi acceptat,il lasase sa fie el,il luase cu totul,bune si rele. Natalie era singura exceptie din viata lui,singura persoana cu care nu vroia sa mai fie fals si las.

'' Da,acelasi local. Intr-un fel ma tem sa nu fii schimbat reteta. Trebuie sa gustam ca sa aflam.''

Isi amintea de prima clipa,de primele cuvinte,primul sarut. Felul in care se cuibarise langa trupul lui,cat de timida si fascinata era de el,de parca fusese atinsa de un zeu. Si cate scuze isi ceruse el in prima lor noapte de dragoste,fiindu-i rusine ca era un barbat tipic,care nu putea sa refuze atunci cand femeia lui dadea semne ca isi dorea acelasi lucru. Mai bine sa o numeasca 'a lui' decat ' cea pe care o iubeste'. Isi apara mai mult proprietatea decat pe cei din jur.

'' Esti mai frumoasa si mai stralucitoare ca niciodata,scumpa Natalie. Libertatea ti-a prins bine dar iarta-ma daca voi dori sa te inchid din nou in inima mea. De data asta fara a-ti mai da drumul,nici macar conditionat.''

**Natalie Francis** · 01 Oct 2012, 19:47

"Dar suntem in Londra abia."suspina ea. Spera ca nu greseste. I se intamplase sa creada ca Ministerul se afla pe Aleea Diagon.

Se intreba. De ce? Kurt devenise atat de atasat de ea. Era confuza. Ultima data cand il vazuse, isi inecasera amandoi amarul in bautura, pe trotuar, in calea oamenilor. Aveau niste legaturi. Ceva din interior ii.. starnea. Ceva din interiorul celuilalt. Din suflet. Dragostea. Era un cuvant tare dragut.. insa numai atunci cand era impartasita, cand oferea fericire.Daca vrei sa fii iubit, iubeste! Kurt ramasese la fel. Un poet. Spunea niste cuvinte foarte frumoase.

"Intr-adevar, mi-a prins bine."

Cu siguranta Kurt isi continuase viata, isi crease alte planuri de viitor dupa despartirea aceea tragica, insa ea.. ea pierduse timpul. Nu indraznise sa mai aiba astfel de relatii dupa aceea. Din frica pura. Atata tot. Era o lasa, intr-adevar. O femeie stupida. Insa in preajma lui Kurt, numai stupida nu se simtea. Modul lui de a gandi, de a vorbi, de a oferi dragoste. Doar fiindca ea era asa, iar el cum era.. nu insemna ca exista si un sef. Erau egali, deoarece dragostea ii facea pe oameni sa se simta egali.

"Cursul dragostei adevarate nu a fost niciodata neted, a spus odata Shakespeare. Cuvintele tale imi inmoaie nu doar genunchii, ci si inima."Ii stranse mana, ca un advertisment ca urma sa vorbeasca din nou."Si desi am incercat in tot acest timp sa uit trecutul... nu am reusit. Am realizat ca asa zisul meu trecut este defapt prezentul... si viitorul."

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 01 Oct 2012, 21:50 by Kurt F. Malfoy.)

Intr-adevar,era extrem de ciudat si de diferit de tot ce se intamplase pana acum. Deci el era viata ei,si invers. Daca cineva vroia sa afle povestea unuia din ei,trebuia doar sa se uite la celalalt,cel mai probabil. Da,da. Ii lipsise enorm sa fie singur alaturi de ea. Erau singuri,dar impreuna. El avea doi parinti,o sora,o fiica adoptiva dar nici unul nu-i era aproape. Ea avea parinti,dar ii indeparta de ea. El era bolnav,trist,un mort viu care sarise peste stadiul de descompunere in timp ce ea era tineretea si feminitatea vie. Ce contradictie dar si cata atractie!

Ajunsera in final la local iar Kurt deschise usa si o ajuta sa se aseze apoi comanda licoarea divina. Ceaiul putea fi baut la orice ora din zi si din noapte,fie vara sau iarna. Iar aroma de trandafiri oferea o oarecare nota intima si romantica intregii atmosfera precum si saxofonul ce canta intr-un colt si lumina difuza.

'' Nu vreau sa fac pe-a seful sau sa dau ordine insa...'' Se apleca usor si ii dadu cateva suvite de pe frunte,coborandu-si apo degetele pe conturul fetei sale,ridicandu-i usor barbia ''...saruta-ma! Acum!''

Numai el putea stii cat timp asteptase toate acele lucruri,cat timp se gandise la alternative,la sticla de alcool pe care o impartisera ca doi oamenii fara adapost pe un trotuar,injurandu-se si apoi in final frecandu-se la propriu unul de altul ca un caine de un copac,incercand sa scape de pureci - deloc romantic,ci necesar...caci asa fusese atunci,dar acum era altceva. Ii era rusine de acea amintire caci ea il vazuse beat si vulgar,dar mai bine ca se intamplase alaturi de ea caci doar ea merita sa vada o asemenea scena.

**Natalie Francis** · (This post was last modified: 17 Oct 2012, 13:44 by Natalie Francis.)

Iar asta nu era nimic, inca. Totul parea de ca si cum luase Felix Felicis, atunci cand se afla cu Kurt prin preajma. Totul parea rupt din soare. Din rai. Isi omorise timpul, luand lectii de violoncel. Ii placea sa cante la violoncel. Melodii de dragoste. Melancolice, dar de dragoste. Dedicandu-i-le pe toate fostei sale iubiri. Singurei. Unicei sale.. iubiri. Adevarata.

Totul parea atat de mecanic. Cum Kurt ii ridica barbia. In Natalie exista ceva ce in multe alte persoane murise de mult timp. Copilul acela. Nu la propriu. Ea prezenta comportamentul acela nebun, amuzant, de copil. De adolescenta. Se pierdu in ochii negri ai barbatului, apropiindu-si buzele de fata lui. Mai mult, si mai mult. Pana.. il saruta pe nas. Apoi zambi, sprijinindu-si fata in palma. Da. Tocmai ce-si spusese mai devreme. Dragostea putea fi impartita cu toate, aproape toate, fiintele Terrei. Insa inima ii apartinea lui si numai lui.

"Prietenia duce foarte des la dragoste; dar dragostea la prietenie – niciodata. Iar cea mai buna dovada a dragostei este increderea. Ai incredere in mine, Kurt?"

Mama ei ii impartasise acele vorbe; si procedase corect. Mintea ei derula alte imagini din trecut, care acum erau doar umbre. Si viitorul? Ce avea sa se intample daca ramanea cu Kurt? Spera numai ca el avea incredere in ea. Fiindca ea ii pusese la dispozitie tot ce avea mai de pret. Il apuca de gulerul camasii, aplecandu-se doar pe jumatate peste masa, tragandu-l pe el restul.

**Kurt F. Malfoy** · 04 Oct 2012, 20:44

O privi scurt,usor emotionat. Nu ii venea sa creada ca el era cel intrebat despre aceste lucruri cand defapt el gresise. Era usor contradictoriu dar totusi el aprecia acest lucru. Increderea era totul. Increderea in tine insuti,in persoana de langa tine,in membrii familiei tale. El avea doar al doilea lucru si anume increderea in persoana iubita. Se considera prea slab si nepotrivit pentru a se iubi pe sine iar Malfoy-ii nu mai reprezentau pentru el elemente importante,folosindu-se doar de numele si influenta pe care acestia i-o ofereau,numindu-l si liderul lor.

'' Ti-as mai fi daruit ultimele mele zile de viata daca nu as fi fost sigur ca le vei pretui si ca ma vei ajuta sa le petrec in cel mai minunat mod si anume iubindu-te asa cum am obisnuit candva,de data aceasta mult mai puternic si mai sincer?''

Ii atinse mana,cealalta punand-o pe umarul ei. O privi adanc in ochi,citind dragoste si intelegere. Vedea libertate,pasiune si mai presus de orice,se vedea pe sine. Se completau reciproc. El era tot ceea ce Natalie nu era si invers. Si totusi...totul functiona absolut perfect,semn ca intre ei era mult mai mult decat chimie sau sentiment. Era,intr-un fel,o forta magnetica ce ii unea nespus,ce ii facea sa fie nedespartiti,chiar daca erau la mile departare.

'' Vrei sa am incredere in tine? Este acesta unul din motivele pentru care traiesti tu,Natalie?''

**Natalie Francis** · 12 Oct 2012, 23:54

"Da."raspunse aceasta prompt.
Aceea nu fusese o intrebare ce necesita timp de gandire. Tot ce voia de la el era incredere. Pe langa dragoste.

Mult mai puternic? Sincer? Se intreba cum il putea ajuta pe Kurt. Oare era ea cu adevarat adevarata lui dragoste? El fusese primul barbat din viata ei, de aceea nici nu-l uitase foarte usor. Nu putea. Omul acela o stapanea. Era ca si un pact cu diavolul. Odata semnat, nu il putea distruge. Isi stranse mana intr-un pumn sub mana calda a lui Kurt, privindu-l amenintator. Nu avea sa-l pocneasca, nici sa-l insulte si sa plece de acolo. Ce comportament era acela? Ce facuse barbatul ca sa merite asta? Nimic. De ce gandise astfel?

Voia inapoi linistea sufleteasca. Il voia pe Kurt. Singura persoana pe care o iubise si o iubea inca.. cu adevarat. O viata frumoasa, linistita.. desi faptul ca el era Devorator numai liniste nu aducea.. asta era un detaliu neimportant. Parintii ei erau in Franta, nu veneau in Londra decat daca ii chema Natalie. Totul era atat de frumos in mintea sa. In gandurile sale.