Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Franturi de timp

Timpul parea a fi capatat dimensiuni secventiale,intrucat memoria sa nu izbutea a deslusi decat fragmente ale timpului trecut,lipsite de continuitate:umbre ale gesturilor ce se presupuneau ca ar fi condus-o inspre vagonul acela vechi,cu scaune tapitate in piele maronie.
Sticla distorsionata a geamului dezvaluia gramajoara prafuita de oameni imprastiata haotic de-a lungul peronului,insa in asa maniera incat nu le puteai distinge chipul,reflectandu-le drept o multitudine umbre sovaitoare.
Ramasitele diminetii tomnatice se faceau simtite prin ultime franturi de aer rece,imbacsite insa de lumina penetranta a unei noi zile.
Sub lovitura cantitatii dense de ceata,ce incerca a patrunde prin peretii acestuia,vagonul ii parea ca fiind suspendat in timp si spatiu,un fel de subterfugiu existential.
Spatiul ce-l ocupa parea intr-atat de restrans,incat parca simteai cum fiecare entitate din launtrul sau era comprimata pana la limita,lasand impresia unui static ce urma sa izbucneasca,din clipa in clipa,in nestavilit haos.
Ajutandu-se de miscari din cele mai tematoare,cu scopul de a nu deranja aceea ordine precara,Ruthie isi indrepta tigarea spre buze,in cealalta mana pastrand un obiect de forma circulara,aproape incolor.
Ihala si exhala anevoie,simtindu-si plamanii ca fiind penetrati de greutatea intregului aer ce patrunsese vreodata in trupul sau.
Izbucnind intr-o tuse sugrumata,trenul izbuti,cu mare greutate,a isi misca piesele patate de boala,parca strigandu-i pierderea oricarei ordini anterioare.
Simti cum intreaga sa fiinta se divide,ingramadindu-se in parti contrarii ale trupului sau,cea dintai inaintand nonsalant,ignorand,cu desavarsire,intoarcerea celeilalte.
Obiectele vagonului,mai inainte retractate,isi paraseau starea initiala,abandonandu-se unei expansiuni intr-atat de intense,incat,datorita limitei de spatiu,fura fortate a se penetra unul pe celalalt,formand un amestec omogen,ce parca clocotea sub aerul din ce in ce mai ars al dupa-amiezii.
Cuprinsa de disperarea apropierii sfarsitului,isi parasi mainile subtiri in jurul trupului ce-l purta,esuand in jalnica incercare de a isi tine in frau franturile de eu,spre a nu se raspandi in haosul ce o inconjura.
Fiinta i se risipi intr-atat de mult in launtrul acelei valtori,incat nu izbuti a isi mai indrepta gandurile spre o forma unitara,ci isi simtea existenta in mii de particule,detinand mii de gandiri.
Constienta fiind de o existenta intr-atat de excesiva prin intensitatea sa,cazu prada unui moment de nebunie.
Imprastiata intr-o multitudine de eu-ri,fiinta-i zvacnea in zbuciumul de a il reconstitui pe cel autentic,spre a isi recapata forma veche de existenta.
Izbuti insa doar a trece dintr-un fragment de vietuire in altul,plapand si sovaielnic,fara de a le uni sub forma unui continum.
Sunetul degenerat provocat de catre deschiderea usii compartimentului restabili ordinea acestuia,haosul anterior pulsand doar in tremurul lui Ruthie,ce inca isi mai simtea trupul ca fiind predispus risipirii.