Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

1 2 3 4 5 Next »

/ Gata de aventura

Claire se trezi cu mult inaintea parintilor. Era dezorientata si nedumerita, mai avea putin si urca in trenul care o ducea la marea scoala de vrajitori Hogwarts. Ea isi lua de pe birou medalionul norocos care il primise de la bunica sa inainte sa moara. Era o fire norocoasa si rautacioasa de fel, spera din tot sufletul sa ajunga in casa viperinilor.Dupa ce luase micul dejun, isi luase geaca de pe cuier si astepta ca parintii sa coboare de la etaj.
Ajunsese in fata garii, incerca sa se strecoare cu bagajele printre tinerii nerabdatori sa mearga la scoala de vrajitori. Putin confuza, Claire se uita lung la parinti care abia se abtineau sa nu izbucneasca in plans.
Trenul se pregatea sa porneasca, atunci ea isi lua ramas bun de la scumpii ei parinti. Trage aer in piept uitandu-se cum din spatele ei au inceput sa se ingramadeasca tinerii cu animalele lor de companie. Ea cauta cu privirea un compartiment cu un loc gol atunci o fata batuse in geam aratandu-i ca era un loc liber.

• Isabella ii zambi timid fetei care parea sa mearga spre Hogwarts pentru prima data si ii arata un loc liber langa ea. Dupa ce fata intra in compartiment, Isabella se ridica de pe scaunul ei si inchise usa in urma sa, ajutand-o cu bagajele.
  Dupa ce fata se aseza intr-un final, Isa intinse mana prieteneste si se prezenta.
  
  "- Buna. Eu sunt Isabella, dar majoritatea imi spun doar Isa."
  Rase scurt, apoi o privi pe fata din fata ei, asteptand sa raspunda.
  Era o zi frumoasa si calduroasa - ceva ce o bucura enorm pe Isabella, din moment ce ea nu prea iesea din casa atunci cand era frig afara.

-Hey, eu sunt Claire.
Dupa ce Claire se asezase comod pe scaun scosese din geanta o punga de jeleuri incepand sa imparta prin compartiment. Dupa ce terminase de impartit jeleurile observase ca nimerise unul cu cirese cum ii placea ei.
Isa incepuse un subiect foarte interesant si imediat Claire raspunsese si incepand sa gesticuleze cu jeleul si acest lucru ii facuse ca pe cei din compartiment sa rada cu pofta.
Toti am fost distrasi de usa compartimentului care se deschisese larg , acolo se afla un baiat plin de sine care vroia sa se ia la harta cu Isa. Atunci Claire se ridicase in picioare reprosandu-i sa se intoarca in compartimentul lui si sa ne lase in pace pentru ca Isa era noua ei prietena.

Alex se plimba de minute bune prin compartiment, holbându-şi ochii în căutarea unui loc liber. Nu îşi închipuia că nişte locuri în tren puteau fi ocupate mai repede decât tribunele de la un meci de Vâjhaţ. Era obositor să tot meargă, cu bagajele şi cu pisica după ea, care, din fericire, stătea cuminte pe bagaj.

Începu să tremure de frig.
" De ce am moştenit eu taman circulaţia proastă a tatei?" gândi ea, frustrată de "norocul" sublim pe care îl avea astăzi.
Tot mergând, observă un loc liber într-un compartiment - şi singurul pe care roşcata îl descoperise până atunci - încât, îngrijorată să nu i-o ia cineva înainte, aproape că se trânti în uşă.
Reuşi să o deschidă apoi afişă una din feţele ei plictisite, ca de " Mă laşi, te las, nu te iau la mişto şi nu te omor cu privirea."

Se uită rapid la persoanele care erau în compartiment, mai mult de curiozitate. Le studie ochii, să vadă expresia lor, poziţia mâinilor, a picioarelor, hainele, astfel încât să descopere lucruri noi despre aceşti oameni.
Putu dibui uşor că una dintre fete era încă nervoasă dar nu ştia şi nici nu prea o interesa din ce motiv. Rosti clar, scurt şi la obiect, ca la o telegramă: "- Am rămas fără loc. Pot sta aici?"

Primi un răspuns afirmativ cu capul, sau poate asta fu doar în mintea ei. Cert era că se aşeză pe un loc liber. Deodată simţi trenul zgâlţâindu-se mai puţin şi avu parte de o durere neplăcută, ce urca din degete, la câlcâi, genunchi şi...Da, mersese cam mult.

"Încearcă să socializezi...Indiferent unde pici, ai nevoie de un prieten, nu?"
Parcă auzea clar vocea mamei ei, deşi aceste rânduri fuseseră scrise pe o coală de hârtie şi trimise printr-o bufniţă. Nu prea ştia cum vine chestia asta cu socializarea...Trebuie să îmbrăţişezi? Cum să îmbrăţisezi străini?...Sau poate doar să îi ştie numele...ceva.
"- Hmm...",se bâlbâi ea, deşi faţa nu i se schimbase în vreun fel. "Eu sunt Alex."

Şi îşi aruncă vreme de câteva secunde ochii pe geam, să privească copacii,pământul, cerul cu nori...Ochii se întoarseră spre ceilalţi, oarecum nepregătiţi pentru priviri drăguţe, zâmbete, drăgăleşenii. Dar poate va descoperi ceva nou, poate chiar se va încânta.

OOC: Din câte am înţeles, nu e privat şi acţiunea se petrece în tren. Sper să nu mă înşel.

Kat se plimba prin tren,căutându-şi un loc liber.Aproape toate erau ocupate şi spera să găsească unul neocupat.Îşi plimba ochii asupra tuturor compartimentelor,inspectându-le.Zâmbi atunci când văzuse că unul din compartimente avea un loc liber şi se îndreptă către el.Deschise uşa încet şi le privi pe celelalte fete.Una dintre ele era roşcată,simţea că aveau să fie prietene sau cel puţin să se înţeleagă foarte bine.Pe celelalte două le privi mai îndelugat,aveau acel aer de Viperin.Îşi întoarse capul de la ele pentru a le privi pe toate cele trei fete.Le zâmbi călduros.

"Numele meu este Kat." chicoti bruneta la final. "Sper că nu vă deranjez însă aş dori să stau aici.Cred că nu e nicio problemă,nu ?Vreau să spun,mai este un loc liber."

Se aşeză lângă roşcată şi îşi întoarse capul spre fereastră.Se gândea la cum ar fi fost viaţa ei ca Încuiată,dacă nu ar fi fost vrăjitoare.Clipi de câteva ori,înlăturându-şi gândurile şi se întoarse către roşcată,zâmbindu-i.