Gheata de foc
|
19 Oct 2011, 18:19
Post: #1 |
|||
|
|||
Rosalie &&& Scarlett
Un sentiment ciudat o cuprinsese in timp ce dormea. Nu putea sa explice exact despre ce era vorba, nici nu ar fi putut, insa un lucru era cert: se trezise in mijlocul noptii datorita unui .. cosmar?! Da, chiar spera sa fie asta si nicidecum o previziune nefasta sau o presimtire si mai rea. Isi frecase ochii somnoroasa, dupa care isi luase roba pe ea fiind dispusa sa se indeparteze pe cat posibil de castel. Ajunsese foarte repede prin imprejurimi - nici macar nu isi daduse seama cand. Trase adanc aer in piept si privise cu uimire locul in care se afla: Padurea Interzisa, de fapt intrarea in ea. Ar fi avut curajul sa inainteze? Da, de ce nu? Macar de nu ar fi fost singura in misterul noptii .. s-ar fi simtit mult mai in siguranta daca ar fi fost acompaniata de cineva. Se uitase in jur, insa nicio urma de om prin jur. Oftase, dupa care facuse primul pas in intunericul noptii. Nu ii pasa de consecinte. Spera doar sa nu dea peste altfel de creaturi. ![]() |
|||
29 Oct 2011, 14:05
Post: #2 |
|||
|
|||
Tresari. Auzi fosnetul frunzelor cafenii si felul in care crengile copacilor ii bateau la fereastra. Se opri pentru cateva secunde si asculta. Fiecare frunza care cadea era un vis pierdut, o iubire ucisa, o dragoste fara cruce.
Ajunse in fata ferestrei in doar cateva secunda, dadu la o parte perdeaua alba, veche iar apoi isi lipi chipul de sticla inghetata a geamului. Nu spera sa vada mai bine, vroia doar ... Se simtea abandonata, prinsa intr-un borcan din care nu mai putea sa iasa si singura scapare era sa se catere si sa ajunga tot mai sus si mai sus. Dar cu cat ajungea mai sus, cu atat caderea era mai probabila si mai dureroasa dupa aceea. Din locsorul acela vedea intreaga lume, dar nu o putea atinge. Stii cat de efemer e timpul, omul, visul ? Totul dispare si raman doar urme vagi ingropate in timp. - Cine esti ? o intreba incet pe fata din mijlocul drumului, din cate vedea ea, cam speriata. - Sunt aaaaa ... sunt ... Incepu straina, dar Scarlett spulbera totul, incepand sa rada isteric. - Rose, ai innebunit ? Ce cauti la ora asta aici ? Ai noroc ca am insomnii. Haide sus, la un ceai. Atata timp cat baba nu afla ca esti in casa ei, toul e in ordine, insa maine dimineata va trebui sa pleci devreme. O privi indelung pe Rose si vazu desculmpanirea din ochii ei. Nu asimilase inca toate informatiile acelea chilometrice. In definitiv Scarlett niciodata nu sustinuse ca are o fire usor de inteles sau ca nu vorbeste mult. Surase si o trase pe fata in partea mai putin luminata a strazii. - Nu are de ce sa iti fie frica de intuneric. Nu in intuneric se formeaza umbrele, ci in lumina ! Now, it's my turn
![]() ![]() ... to torture you. |
|||
29 Oct 2011, 14:39
Post: #3 |
|||
|
|||
Era constienta de asta, daduse afirmativ din cap, dar nu stiuse neaparat de ce o facuse. Era un raspuns la ultimele vorbe ale Cercetasei sau la tot ceea ce spusese pana acum? Nu o mai vazuse de ceva vreme pe Scarlett. Brusc, isi daduse seama ca mereu se intalneau fara sa se gandeasca la acest lucru inainte. Mereu viata le lua prin surprindere si le arunca in tot felul de incurcaturi, desi ele nu isi doreau asta. Padurea Interzisa se asternea in fata lor asemenea unui mister care va ramane astfel, care nu va putea fi deslusit niciodata. Trase adanc aer in piept vrand sa simta aerul rece, tomnatic, care ii transmitea o stare de melancolie, dar in acelasi timp si de calm. Pur si simplu nu putea sa se concentreze pe vorbe in acest moment, caci ar fi fost de prisos. Patrunse in padure fiind dispusa sa se adanceasca in intunericul sau teribil, dar totodata special. Se uitase catre amica sa intreband-o din priviri daca vine cu ea sau nu. Spera sa fie de acord.
![]() |
|||
30 Oct 2011, 11:31
Post: #4 |
|||
|
|||
- Padure ? Nu, nu acum, Rose. Mai asteapta un pic. Vei intelege imediat de ce.
O privi sceptic, dupa care isi trecu mana prin par si isi aranja o suvinta, rebela, cum s-ar zice. Rosalie era nebuna, nebuna si inconstienta. De asta era sigura. Adica cine ar vrea sa patrunda in Padurea Interzisa acum, in seara asta ? Mai trebuia sa astepte putin, doar cateva minute, ca sa treaca de miezul noptii si aveau sa fie in siguranta, dar asa ?!? Asa aveau sa sfarseasca in doua feluri : Ori vor muri de frica ori vor fi sfasiate. Oricum ambele variante aveau un sfarsit tragic. Scarlett chicoti incet, amintindu-si de replica aceea celebra : "Sunt prea tanara ca sa mor !!!". I-ar fi zis-o si lui Rose, dar vedea ca era in zadar, nu avea sa o asculte, ceva o atragea spre padure si ii distragea atentia de la orice prevenire. Se intreba daca fata mai gandea rational, sau era deja biruita de atractia padurii. O prinse de umar, dar nu reusi sa o tina locului, caci Rose se smuci si incepu sa inainteze. In ochii Cercetasei se putea citi groaza, frica de necunoscut, nelinistea fata de moarte. Trebuia sa inceteze. Rose avea sa se opreasca. Trebuia. Dar Rose continua sa faca pasi, unul si inca unul si inca unul si inca unul. Era doar o chestiune de timp pana aveau sa aiba amandoua acelasi sfarsit : moartea. 'Nu exista finaluri fericite. Exista doar finaluri mai putin dureroase.'isi spuse ea, in vreme ce suspina greu si alerga spre Rose, incercand sa o opreasca. Now, it's my turn
![]() ![]() ... to torture you. |
|||
30 Oct 2011, 11:38
Post: #5 |
|||
|
|||
Chiar nu putea sa inteleaga de ce Scarlett reactionase asa. Cand se uitase doar pentru o secunda in urma sa ii citise doar groaza de pe chip. Oare ce patise?! De ce se temea atat de mult sa patrunda in padure? Era de-a dreptul confuza, chiar nu stia ce ar fi putut sa ii spuna, sa ii sugereze pentru a o urma. Sau poate .. nu era locul sau momentul potrivit? Tot ce e posibil. Trase adanc aer in piept, suspinase si se intoarse cu fata catre ea. "Ei bine, haide sa mergem altundeva. Curtea Interioara, macar?" Oftase. De ce mereu trebuia sa renunte la momentele de aventura pentru ceva mult mai usor? Daca mergea acolo avea sa sada pe o banca fara a avea vreo idee de ceva de facut. Brusc, tresarise uitandu-se catre Cercetasa .. pana acum datorita entuziasmului nu isi prea daduse seama despre cine era vorba. De fapt, stia .. dar inconstientul sau nu putea sa realizeze ca nu a mai vazut-o de cateva luni.
"Scar, mi-a fost atat de dor de tine!" Adoptase o mutra de catelus suparat si se calmase. Mai inspirase odata aerul rece de toamna si se indreptase catre o bancuta din curte. Aveau probabil atat de multe de povestit .. ![]() |
|||
03 Nov 2011, 01:29
Post: #6 |
|||
|
|||
- Si mie mi-a fost dor de tine, Rose !
Nu stia ce sa mai zica. Mereu fusese o persoana sociabila, dar acum se afla intr-un adevarat blocaj, adica privirea acea fugara, aproape acuzatoare a lui Rosalie ii spunea tot ceea ce vroia sa stie. O credea nebuna, nu intelegea de ce refuzase cu atata inversunare sa patrunda in padure. Scarlett insa stia. Nici macar nu o deranja faptul ca prietena ei o etichetase probabil o ciudata, chiar o amuza gandul. Vor intra in Padurea Interzisa, dar nu acum. Un pic de rabdare ! - Si ... cum mai este viata ta ? Ce ultrapovesti ai sa imi spui ? i se adresa Cercetasa, razand. Era o imagine total noua a lui Scarlett, una pe care Rose nu o vazuse prea des. In majoritatea timpului Scars nu zambea, motiv pentru care oamenii care o vedeau simtindu-se atat de bine, o priveau ciudat. Insa ei nu ii pasa. Nu ii mai pasa. Se schimbase mult si isi reinnoise principiile. Acum era mult mai zambareata, desi in sufletul ei ramasese aceasi Scarlett Soul mereu melancolica, ganditoare, pesimista. - Imi sta mai bine zambind, asa-i ? Indrazni sa intrebe, iar apoi chicoti inocent. Era doar un copil. Un copil pierdut prin lume. Now, it's my turn
![]() ![]() ... to torture you. |
|||
04 Nov 2011, 15:32
(This post was last modified: 04 Nov 2011, 15:32 by Rosalie Vivienne Alden.)
Post: #7 |
|||
|
|||
Rosalie isi ridicase sprancenele in semn de nelamurire. Chiar nu stia ce sa ii spuna, de fapt nu stia absolut nimic in acea secunda. Se pierduse intr-o lume stiuta doar de ea, una in care doar visa si nimic mai mult. De ce ? Nici ea nu stia. Ultrapovesti ? Mda, evident acesta fusese cuvantul care ii pusese capac, dupa cum spuneau foarte des Incuiatii. Chiar era confuza nestiind ce ar putea sa ii spuna. De cateva luni ele nu s-au mai zarit, insa nimic spectaculos de povestit. Trasese adanc aer in piept, dupa care oftase si cu sufletul. De ce mereu trebuia sa existe astfel de momente in care -practic- n-ai ce sa vorbesti. Facuse totusi un efort. "Mda, spre dezamagirea ta .. dar si a mea .. pur si simplu nu am nimic interesant de spus. Cat nu ne-am vazut am trecut prin toate ca rata prin apa .. stii tu .. nepasatoare, oarecum. Nu mai sunt ca inainte. Dar tu?" Facuse o pauza, in care surase profund adaugand: "Mda, e bine sa o cunosc pe noua Scarllet. Pare bine. Rosalie." Rase usor. Atmosfera se mai destinse putin.
![]() |
|||
05 Feb 2012, 23:56
Post: #8 |
|||
|
|||
O vazu pe Rose cum ii intinse mana, dar ii era oarecum frica sa sa faca acelasi lucru. Daca noua Scarlett esua ? Daca noua Scarlett nu avea sa se inteleaga cu noua Rose ? Daca se darama acum tot ce'au adunat o viata, toate amintirile, imbratisarie, zambetele .... Daca.... ???
Se maturizase, dar nu pentru ca asta isi dorise, fusese constransa de imprejurari si de mai stii ce. Habar nu avea ce se intamplase cu ea. De fapt ... nici nu putea sa isi dea seama exact cu ce se schimbase. Era ca si cum s'ar fi trezit dintr-un vis foarte lung, de luni, poate chiar de ani de zile si incerca sa delimiteze fictiunea de realitate. Copilul de adult. Era diperarea de a te agata de ultimele de farame de copilarie si teama de a pasi pragul maturitatii, agonia unui animal in ultimele clipe de viata. Asa era si sfarsitul copilariei propriu-zise. Nu moartea, dar abandonarea sa. Scutura din cap aproape imperceptibil si intinse mana. 'Trecutul ne bantuie, iar viitorul ne sperie. Singura cale de scapare e sa traim in prezent. Traiesc in prezent. ' isi repeta in minte, in vreme ce ii strangea mana fetei. Era atat de calda, de primitoare, aproape ca nu vroia sa ii dea drumul. - Chiar ma bucur ca ne-am regasit. Stiu ca suna dramatic, dar ma bucur prea mult ca sa imi mai pese de structura propozitiilor. Privi adanc in ochii ei si observa o stralucire ciudata. Desigur, si Rosalie se schimbase, acum ramanea de vazut doar in ce fel. - Poate ar trebui sa mergem sa bem un ceai, sugera Cercetasa si arata in josul drumului. Sau poate o plimbare ... Now, it's my turn
![]() ![]() ... to torture you. |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|