Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Ghidul de Ascundere al Spiridușilor

„Întotdeauna m-am întrebat ce folos are o carte care nu te învață nimic”, gândea Jonathan, uitându-se atent la decorul din jurul său. Coridorul în care se afla era înalt, mult mai înalt decât el, destul de larg, dar gol. Nu era nimeni în jur, iar asta îl făcea să se mai liniștească. Era, oricum, destul de speriat încă de acum două ore, de când împrumutase de la bibliotecă o ediție puțin prăfuită și, dacă judecăm după semnăturile din spate, unde fiecare elev care a mai împrumutat cartea respectivă trebuie să semneze atât la preluarea cărții, cât și la returnarea ei, nemaiatinsă de mai bine de 15 ani. Atunci când luase cartea avu impresia că toți cei din jur aflaseră adevărul. Avu impresia că toată lumea știa marele său secret, anume că a venit la Hogwarts nu singur, ci alături de spiridușul său de casă.
Parcă o și auzea pe sora lui strigând, „cum?! Dar tata o să te omoare!”, în văzul tuturor colegilor, în Sala Mare, și se vedea deja împachetându-și lucrurile, cu lacrimi în ochi, grăbindu-se să prindă trenul ce îl va întoarcei acasă.
- Potolește-te! îi strigă Jonathan spiridușului, care tocmai începuse să lovească peretele coridorului cu piciorușul său firav. Am și așa destule probleme din cauza ta. Am crezut că va fi amuzant să am pe cineva care să-mi curețe prin cameră și să-mi facă temele, dar tu faci tot felul de năzbâtii și toți dau vina pe mine! Las-o-ncolo de treabă...
Brusc, se auzi un zgomot care îl înfioră pe Jonathan.

Coridorul era ciudat de gol la ora respectiva, nici un elev fugind aiurea, nici o fantoma pierzandu-si inutil eternitatea. Tinea in brate cateva carti, doua sticlute cu cerneala proaspata si cinci pene cu varf ascutit. Directia obisnuita- biblioteca. Zambi satisfacuta si fericita pasind usor si uitandu-se in jos pentru a nu se impiedica de ceva pe acolo, desi putea sa o faca si in propriile picioare cum avea proasta obisnuinta. 
Avusese programul destul de incarcat zilele trecute, motiv pentru care simtea o usoara durere de cap, tratamentul perfect fiind un eseu la ierbologie sau o carte de transfigurari sau si mai bine, o istorioara interesanta din trecut, cu vrajitori puternici si curajosi. Daca ar fi fost si ea astfel, viata ar fi fost mult mai usoara. Simti o mica furnicatura in nas, se panica si stranuta zgomotos, sunetul fiind amplificat de o sticluta de cerneala care ii aluneca si se sparse de podea. Nu stia ce sa faca, sa lase mizeria pe jos si sa fuga sau sa stranga. Intr-un final puse cartile jos intr-un colt si isi scoase bagheta din buzunarul robei rostind o vraja care avea sa curete tot instant.