Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Durmstrang / -- give me scars, give me pain

**Isolde du Maurier** · 13 Feb 2013, 21:18

Isolde simti impactul cu peretele destul de dureros, insa nu facu nici o miscare pentru a se elibera. Asadar, blonda juca dur. Brusc, simti nevoia prezentei lui Raphael, atat de puternic si atat de infiorator. Ii datora destul de multe tanarului, avand in vedere ca el o ajutase sa ajunga ceea ce era acum: o luptatoare.
O privi pe blonda cum pleaca si astepta cateva minute, dupa care intra in castel, cautand disperata locatia celei de-a doua bombe, care avea sa explodeze in 15 minute. Trebuia s-o dezamorseze inainte sa sara totul in aer.
Nu mai tinea minte unde anume trebuia sa cauta, insa isi aminti ca era undeva la subsol. Asadar, cobori scarile, nestiind peste ce putea da, si isi scoase bagheta, trimitandu-si phoenixul patronus. Raphael avea sa-i spuna unde o ascunsese. Iar cand va termina aici, testul ei se va fi sfarsit. Iar ea era libera sa evolueze in continuare. Insa pana atunci, bomba.
Deschise o usa si se trezi fata in fata cu un coridor lung, intunecos si rece. Isolde incepu sa mearga, neaprinzandu-si bagheta, pentur a nu atrage atentia asupra ei.
La capatul coridorului descoperi o sala mare, goala, insa Isolde avu impresia ca podeaua era minata.

**Meghan Wallace** · 14 Feb 2013, 18:40

Isi indesa in buzunarul din spate al blugilor aceea foaie cu informatiile si astepta sa intre in incapere aceea persoana. Probabil era un elev, exact cum banuise. In momentul in care acesta dadu sa inchida usa ea se strecura prin spatele lui si iesi din biblioteca aceea care ii fusese draga atatia ani. Se trezi in fata ei cu un hol mare, sumbru si intunecat exact cum il lasase. Isi aminti ca fusese acum cativa ani prima data in Hogwarts, acesta radia de lumina fata de Durmstrang care era poate pus intr-o lumina mai diferita fata de cea a celuilalt castel.
Insa ea era mandra ca fusese eleva aici, cei de la Hogwarts erau mult prea politicosi, plictisiti si prea plini de viata si zambete pentru ea. Nu era opusul lor, insa ea era mai dura de fire. Lua o gura mare de aer si pasi pe coridorul lung, nu mai stia exact castelul caci trecusera trei ani de cand nu mai calcase pe aici insa se putea lua dupa instincte. Auzi pasi, se opri pentru cateva momente analizand situatia si cand nu mai auzi nimic porni iar. O silueta ii se contura in fata, dar o recunoscu imediat. Barbie era la orizont, un ranjet ii aparu pe buze. Ajunse in spatele ei, zicand:
-Vrei sa arunci Durmstrang in aer si nu stii cum, Barbie?

**Isolde du Maurier** · 14 Feb 2013, 19:30

Isolde isi calcula cu grija urmatoarea miscare. Daca o lua pe langa perete, poate exista o sansa, insa nu credea ca peretii sunt atat de inofensivi pe cat par. Iar pe jos, nu avea nici o idee cum anume ar fi putut sa paseasca peste podeaua de lemn fara sa declanseze vreo tampenie.
Auzi pasi in spatele sau si se retrase in umbra, insa vocea care vorbi o linisti. Nu fusese prinsa. Pentur ea, blonda nu reprezenta nici un pericol.
"Barbie?"intreba ea, cu o urma de ironie amara in voce.
Din cate tinea ea minte, Barbia avea parul blond. Nu negru.
"Am sa iau asta ca pe un compliment, Cindy", continua ea, zambind.
Intrebarea fetei o amuza. De fapt, ea chiar incerca sa salveze Durmstrang-ul. De demon.
"Nu in seara asta. Poate altadata"
Realiza ca timpul trecea, si isi scoase bagheta, facand sa apara o perna pe care o facu sa leviteze pana la prima dala a podelei. O lasa usor in jos si nu se intampla nimic. Perna se ridica si Isolde pasi pe locul unde fusese obiectul. Continua sa aseze perna pe diferite portiuni ale podelei, calcand doar pe cele care erau inofensive, si evitandu-le pe cele care faceau perna sa explodeze.
Dupa cateva minute, ajunse de partea cealalta.
"Iti urez mult noroc, Cindy"

**Meghan Wallace** · 16 Feb 2013, 12:46

Cindy ?! Isi dadu ochii peste cap, tipa nu putea fi putin mai creativa si realista? Ofta, lasa deoparte chestiile astea si isi indrepta toata atentia pe ce facuse ea mai devreme.
-Nu era un compliment, nu obisnuiesc sa fac asta. Spuse ea avand totusi acel zambet sec pe buze, care din pacate nu trada nimic din personalitatea ei adevarata.
Analiza cu atentie fiecare miscare facuta de bruneta si retinu aproximativ pasii, dar spre siguranta ei lua bagheta si facu sa leviteze un ursulet de plus la aceeasi greutate ca si perna. In cateva minute executa exact miscarile pe care le facu si fata apoi ajunse pe partea cealalta.
Facu ursuletul sa dispara si isi freca palmele una de alta scuturandu-le, era destul praf incat sa umplii o camera intreaga.
- Felicitari, ai ideii bune, Barbie. Spuse ea cu jumatate de gura, insa ii trezise curiozitatea faptul cum actionase, deci nu era atat de papusa Barbie bruneta pe cum credea. Isi puse mana pe spate arcuindu-l, noptile albe si nedormite isi faceau efectul.

**Isolde du Maurier** · 16 Feb 2013, 13:01

Isolde privi cum Cindy ii executa miscarile cu finetea unei dansatoare, si se intreba de ce naiba se tinea dupa ea. Probabil ca avea de gand s-o ucida cum se intorcea cu spatele, sau ceva de genul.
"Bravo, stiam eu ca o sa te descurci", raspunse ea, intorcandu-i spatele, si continuandu-si drumul.
Ei bine, daca tipa vroia s-o omoare pe Isolde, o putea face chiar acum. Insa viperina nu era chiar atat de naiva -cel putin, nu mai era atat de naiva pe cat fusese in trecut-, si isi luase masuri de protectie cat timp Cindy fusese ocupata cu ursuletul. Isi crease un scut invizibil in jurul sau, pentru a o impiedica pe blonda sa trimita vreo vraja de orice fel asupra ei.
Coridorul care se deschidea in fata era scurt si larg, insa erau mult prea multe usi pe care ar fi putut sa le aleaga. Iar timpul se scurgea.
"L-ai cunoscut pe Raphael?"intreba Isolde, ca si cum ar fi discutat despre vreme, desi in acest timp, mintea ei se rotea cu o viteza extraordinara, incercand sa inteleaga in care usa ar fi ascuns Ra o bomba.

**Meghan Wallace** · 16 Feb 2013, 13:18

Zambi sec, simti ironia din vorbele lui Isolde, sau poate era doar in capul ei chestia asta. Un coridor larg si scurt se infatisa in fata lor, era intunecat si dadea impresia ca era un hol de tortura. Insa cam toate camerele Durmstrang-ului pareau asa, inafara de dormitoare care mai mult erau personalizate de elevi. Isi indrepta direct privirea catre tanara cand auzi de Raphael. Personal nu dorise sa-l cunoasca, insa era cam de aceeasi varsta cu el si terminase Durmstrang-ul tot cam prin aceeasi ani.
-Personal? Nu, insa din vedere da. Raphael e... este un tip calm care nu da prea mare importanta persoanelor din jur. Nu tine sa isi tina aproape pe cineva, prefera sa lucreze pe cont propriu..si probabil are si maniere destul de bune. Meghan il analizase tot timpul acesta pe Raphael la castel, chiar daca nu facuse cunostiinta directa cu el sau sa vorbeasca despre ceva anume. Fusesera in ani diferiti, iar asta era o diferenta la Durmstrang si mai bine zis un fel de regula impusa de elevi in general.
-Banuiesc ca il cunosti destul de bine, avand in vedere ca ai adus vorba despre el.

**Isolde du Maurier** · 16 Feb 2013, 13:27

Isolde fu mirata sa constate ca tipa nu il injurase pe Raphael. Se parea ca tanarul avea o inclinatie deosebita sa faca persoanele pe care le intalnea sa-l urasca nespus de mult. Insa nu si blonda, se parea. Poate ca el chiar avea dreptate si Raphael era un fel de zeu pe la Durmstrang.
"Nu-l cunosc foarte bine. E fratele geaman al unui prieten, si m-a ajutat sa ma antrenez. Insa nu am incercat sa aflu ce e in spatele acelei masti de calm aparent si destins."
Raphael era un subiect controversat pentru Isolde. Uneori ii amintea de Sasha, insa era o mare diferenta intre cei doi. Dar, pe alocuri, semanau.
"Cred ca cine va reusi sa il cunoasca pe adevaratul Raphael va avea de suferit. Nu toti oamenii au o parte sensibila, cum se spune. In fine, habar nu am."
Se intoarse spre fata, punandu-si mainile in sold.
"Eu sunt Isolde du Maurier. Daca vrei sa salvezi Durmstrang-ul, trebuie sa alegi o camera. Insa rapid, caci timpul se scurge, iar bomba poate exploda in orice clipa."

**Meghan Wallace** · 16 Feb 2013, 13:38

Avand in vedere ca nu il cunostea personal, nu avea sa-l judece din prima. Poate avea o mentalitate apropiata cu a ei, si de aceea nu avea sa isi spuna mai mult parerea despre el. Poate ca era un subiect greu de inteles, sau daca gandeai repede si bine il puteai citi foarte usor, sau nu.
-Are un frate geaman? Interesant, devine din ce in ce mai interesant. Spuse ea gandindu-se ca doi Raphael, sau ma rog..cum il chema pe celalalt poate ca era deja prea mult, insa daca erau gemeni nu insemna ca erau la fel.
-Toata lumea are o parte sensibila, inseamna ca Raphael a reusit ori sa o ascunda bine ori sa o faca sa dispara. Putea pune pariu ca, daca aparea cineva in viata lui care chiar il interesa, poate avea sa-si schimbe perspectiva. Isi indrepta privirea spre Isolde cand auzi de salvarea Durmstrang-ului.
- Meghan Wallace. Pun pariu ca e mana lui Raphael aici, si..aia. Spuse ea aratand spre una din camere.

**Isolde du Maurier** · 16 Feb 2013, 13:45

Isolde se gandi la spusele lui Meghan. Da, cu siguranta Raphael o facuse sa dispara, si poate nici macar nu o avusese vreodata.
"Da, dar fratele sau este diferit. E mult mai nepasator, si desi are momente de ticalosenie absoluta, este de treaba."
Se simtea ciudat sa-i vorbeasca de fratii Olivier, insa cel putin asa nu se mai insultau.
"Meghan, de ce i se spunea lui Raphael Zeu?"intreba ea, intreptandu-se spre usa indicata de vrajitoare si deschizand-o incet.
I se parea ceva cu adevarat special faptul ca reusise sa dea peste cineva de la Durmstrang, care il cunoscuse (desi nu direct) pe atat de arogantul Ra. Poate acum avea sa afle si ea in sfarsit de ce anume se tot umfla tanarul in pene. Asta daca nu cumva era un secret si nimeni nu stia, in afara de cei implicati direct in astfel de afaceri.

**Meghan Wallace** · 16 Feb 2013, 13:58

Trebuia sa-i cunoasca odata si odata pe amandoi, sau cel putin sa de-a din coincidenta peste ei. Faptul ca unul era nepasator, iar altul rabdator si calm insa in acelasi timp rautatea intruchipata sau cum se spunea la Durmstrang, zeul Ra...ii trezi curiozitatea.
-E..complicat, sincer nu stiu toata povestea. Se spunea intr-un timp ca ii place sa tortureze persoanele atat psihic cat si fizic. Nimeni nu stia adevarata poveste, cei care o stiau nu voiau sa o spuna si asa nu s-a aflat niciodata. Insa in ciuda circumstantelor, s-a ajuns ca majoritatea sa ii spuna "zeul Ra", sau cel putin cei care il cunosteau. Murmura ea gandindu-se deja la anii ce trecusera prea repede, ar mai fi vrut sa revina si sa profite de ei mai mult.
-Stai linistita, zeul Ra s-a dus. Sau cel putin nu ii mai zice nimeni asa, chiar daca el inca exista. Ii placea sa-si lase amprenta peste tot in Durmstrang, iar asta il facea destul de "Faimos".