Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

« Previous 1 2

/ Glasul de fier

Niciodata nu ma plictisisem mai mult. Mi-am luat bagheta si am coborat in fuga treptele din turnul Ochilor-de-Soim. Iar apoi... Pauza. Nu stiam unde sa ma duc, nu aveam un scop precis. Am inaintat lent prin castel, oprindu-ma in fata usii de la Sala Armurilor.
' De ce nu?' am gandit. In tot acest timp de cand eram la Hogwarts nu ma oprisem in aceasta sala. Am impins cu greu usa masiva, aceasta protestand prin scartaituri.
Era incapator, erau multe armuri stralucitoare. M-am intrebat pentru o clipa daca erau ingrijite prin magie.
Usa s-a deschis iar. M-am intors pe calcaie pentru a vedea noul vizitator.

Ronnie intra in sala cu pasi marunti, dar calculati. Imediat ce pasi pentru prima data in Sala Armurilor realiza ca nu era singura. Viperina isi scoase bagheta din buzunarul interior al hainei pentru a gasi cealalta prezenta din camera. Era o fata slabuta, cu par castaniu si ochi albastrii care purta o roba lunga si neagra cu emblema Ochilor de Soim.
Viperina inainta, continuand sa tina bagheta strans cu degetele ei lungi si osoase, pentru a o putea vedea mai bine pe Soimeanca.
" Ce cauti aici la ora asta? Sti ca este impotriva regulilor sa umbli noapte prin castel? " se interesa Ronnie cu un aer superior

Ochii verzi () mi s-au deschis larg. M-am blocat o secunda, dar am raspuns clar, incercand sa par impunatoare.
" - Ba da, dar daca eu nu trebuie sa fiu aici, inseamna ca nici tu nu trebuie sa fii aici"
'Raspuns clasic' am gandit sarcastica.
Mi-am scos repede bagheta din buzunar si am indreptat-o spre viperina, fara sa am de gand sa atac.
Am privit-o lung, fara sa clipesc. Ma simteam ca intr-un joc pe viata si pe moarte. Mi-am reprimat un chicot, asta m-ar fi facut sa clipesc.

" Ba da, dar daca eu nu trebuie sa fiu aici, insemana ca nici tu nu trebuie sa fii aici" zise soimeanca destul de sigura pe ea
Ronnie fu putin jignita de atitudinea ei. Adevarul e ca se crezuse de cand ajunses la Hogwarts superioara tuturor doar din cauza familiei din care provenea. Poate ca era timpul sa se mai linsteasca. Eh, nu chiar.
In timp ce Ronnie reflecta toate acestea, soimeanca isi scoase din interiorul robei bagheta si o indrepta amenintator catre viperina.
" Ceea ce nu sti tu este ca sunt in anul VII si am toate sansele sa devin prefect. Este datoria mea sa ma asigur ca toti elevii sunt exact unde ar trebui sa fie la ora asta, mai exact, in pat" spuse viperina parca scuipand venin

" - Ma bucur pentru tine" am soptit. " Este o realizare sa devii Perfect!"
Cuvintele trebuiau sa-mi iasa dure, dar o nuanta de admiratie se impotmoli in ele. Anii in care fusesem invatata sa respect autoritatea isi spuneau cuvantul.
" - Imi cer scuze" am murmurat.
Mana mi s-a relaxat, iar tinta baghetei cazu cu trei centimatri.
Am privit-o curioasa pe viperina.
" - Sunt Ema Snow... Presupun ca te va ajuta la raport.."