Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

1 2 3 4 5 Next »

/ god knows i'm not dying but i breathe now

• the colour of my blood is all i see on rocks
  the waves will break any chain on me; and god know i'm not dying but i breathe now
  Charles
  
  
  Nemaiputand suporta toata agitatia de la Hogwarts, India se decise sa faca o calatorie scurta, de cateva ore, la malul apei. Pleca in Hogsmeade, de unde diparu pana la cea apropiata plaja, desi era iarna si afara era foarte frig. Pe ea nu o deranja, si in plus, vroia sa mai scape de nervi si de durerea care o apasa la gandul ca sarbatorile au trecut, iar ea a si le-a petrecut singura, inchisa intre 4 pereti. Era extrem de greu cand erai abandonata de toata lumea, insa ea, mai mult ca oricine, resimtea aceasta lipsa. Ea, care in trecut primise atatea oferte ca balerina, era acum sortita unei vieti groaznice, triste si deprimante.
  Ofta incet si admira marea involburata, intunecata, care ajungea furioasa pe tarm si inspira aerul rece si aspru. Nu stia unde se afla, insa acest lucru ii facea bine, caci nu dorea sa se intalneasca cu vreo fata cunoscuta. Pentru moment, dorea sa fie singura si departe de lumea agitata.

Modul lui Chuck de a scapa de probleme ra sa evadeze. Si cand se gandea la probleme, nu era cine stie ce, dar pur si simplu se rupea brusc de lume, iar acesta era un loc cica stiut doar de el, tot timpul aparea aici cand vroia sa scape. Aici isi adusese si prima iubita, acum ceva timp, deci era un loc special. Si pe cat de tare ura vara si caldura,asa de tare ura si marea pe timpul verii. Asa ca cel mai bun loc pentru el, era unul de genul acestuia.
Se asezase pe nisip, jucandu-se cu labradorul lui ce n-avea deloc stare.Nici nu ii pasa cine era in jur sau daca era cineva in jur. Doebicei nu era nimeni, nu era prea populata si cunoscuta acea plaja, asa ca nu se stradui sa gaseasca pe cineva cu privirea.

• Aproape ca se aseza jos pe nisipul rece, cand auzi in spatele ei latratul unui caine. Nu putea spune ca acele animale erau preferatele ei, pentru ca erau mult prea voioase si pline de viata, preferand pisicile, care era atat de lenese si gratioase (ca si ea, daca dorea sa fie sincera), insa uneori compania acestora ii placea, pentru prelua optimismul lor si astfel se simtea mai bine.
  "Heei", striga ea la caine, umilita ca nu stia cum anume sa fac acest lucru.
  Se intoarse, ochii sai de un verde de jad cazandu-i animalul zglobiu, desi era atat de praf, incat nici macar nu stia ce rasa e. Pentru o clipa dori sa-l cheme la ea, insa ii observa stapanul la cativa metri distanta si se opri. Nu vroia sa deranjeze, asa cum probabil ca cerea in tacere barbatul, desi i se parea cunoscut.

Vazu ca labradorul lui se departase putin si incepu sa se joace de unul singur, stapanul lui fiind prea concentrat la.. nimic.. si chiar atunci vru ail cheme inapoi, insao voce feminina il opri brusc. Isi intoarse capul spre aceasta, incruntandu-se usor. De unde pana unde isi permise ea sa vina in locul lui preferat...? Adica...tocmai aici, dintre toate colturile planetei, tocmai aici isi gasise loc?
"Caesar!" tuna Charles o data de aproape se cutremura nisipul de pe jos, iar cainele se opri brusc din latrat si cu un mers agale si elegant ajunsese la stapanul lui, in fata caruia se asezase. Charles il mangaie usor, inca privind-o pe acea domnisoara extrem de cunoscuta, acum ca insistase s-o priveasca cateva clipe.
Si atunci ii pica fisa, era profesoara la Hogwarts. Dar cum de se intamplase sa ajunga si ea exact in acest loc?
Nu se ridica de acolo. Era prea surprins...si oricum ce avea sa ii zica, s-o intrebe ce cauta acolo? Nu, nici vorba... Insa cainele lui parea ca-i citise gandurile si se repezi din nou spre ea, dar cu gandul de joaca nu altceva, latrand si facand zgomot aiurea.
Atunci Charles se ridicase acolo greoi,scuturandu-si pantalonii si, afisand un ranjet simpatic de a lui se indrepta spre profesoara, incercand sa-si gaseasca cuvintele. Pur si simplu nu stiu ce sa ii spuna intr-o situatie de genul.
Il prinse pe Caesar de zgarda, care veni in intampinarea lui, si se apropie de tanara.
" Imi pare rau, domnisoara Lee, cred ca are doar prea multa energie. "
Ok, asa reusi el sa incepea. Si nu avea nicio treaba cu ea sau ceva degenul, dar nu se gandise niciun moment ca tocmai o profesoara de la Hogwarts safie ina cel loc in acelasi timp cu el.
" Aaa, ma scuzati dar..ce faceti aici..?" intreba el curios, inca tinandu-l de zgarda pe Caesar si trecandu-si cealalta mana prin par incurcat.

• India privi cainele care alerga intr-o parte intr-alta si zambi, dandu-si o suvita de par care-si cazuse peste fata. Isi dadu seama ca ar fi trebuit sa-si lege parul sau ceva, fiindca asa cum era acum,pana la solduri, si drept ca muchia unui cutit, ii tot venea in fata si de fapt in toate partile de vantul care se juca cu nerusinare.
  Il privi pe individ cum se ridica si vine spre ea, si dintr-odata se simti si mai mica. La cei 1.63 ai sai, parea un elf pe langa tip care, acum isi dadea ea seama, ii era elev la Hogwarts.
  "Lasa-l, cainii mi-au inveselit mereu", raspunse ea, privind animalul cu admiratie, afland ca il cheama Caesar. '...iar acum am nevoie de ceva sa ma inveseleasca', completa in gand, incercand sa nu lase emotiile sa i se vada pe chip.
  "Nu cred ca ar trebui sa fii asa de politicos cu mine, in definitiv, avem cam aceeasi varsta."
  Nu stia daca sa i se adreseze politicos sau nu, asa ca decise sa nu i se mai adreseze deloc. Cel putin pentru moment.

Auzindu-i spusese, si in acelasi timp si gandurile, fara sa vrea, ii dadu drumul lui Caesar care incepu sa sara si fuga in jurul ei. Charles ridica usor din sprancene fiind extrem de uimit de cainele lui. Deobicei nu se comporta asa..erareticent si arogant cu strainii, dar acum parea altfel.
In fine, il lasa sa-i faca tabieturile pentru ca nu avea cum sa-l cuminteasca acum cand deja era asa de prins in joaca lui.
Caesar incepu sa sara pe India, punandu-si labutele pe picioarele ei si dand din coada entuzismat.
Insa asta deja era peste puterea de intelegere a lui Charles, pentru ca devenea ciudat de prietenos.Pana la urma, gestul asta a lui Caesar ii smulse un zambet lui Chuck.
"E drept, suntem cam de aceeasi varsta, dar sa nu imi scadeti puncte apoi ca nu stiu vorbi frumos si alte chestii. M-ammai intalnit eu cu treburi de genul," spusesecincer Chuck. n-avea nevoie de alte probleme cu profesorii, chiar daca iesea intotdeauna din incurcaturi. In plus de asta, nu era prima data cand se intalnea cu profesori inafara scolii si habar n-avea cum sa reactioneze. Era aiurea..uneori ii se parea ca numai lui i se intampla chestii de genul. Cerea prea mult daca vroia doar studentele si atata?
In fine, oricum aceste ganduri inutile nu i se putea citit pe chip si nu se stresa prea tare sa si le alunge din minte. Asa ca pana la urma hotari sa destinda putin atmosfera, dandu-si seama ca ea nu era in toate apele ei.
"Sa imi amintesti atunci cand voi deveni Ministrul Magiei sau ceva persoana foarte importanta sa aduc niste reguli noi la Hogwarts ca sa stie studentii cum sa interactioneze cu profesorii inafara cursurilor."
Caesar continua sa se joace cu India ca si cum Chuck nu ar exista acolo. Dar nici Chuck nu se deranja sa-i faca observatii cainelui lui si continua:
" Si..deci..ce faci ...singura...tocmai aici?"

• Catelul -probabil un labrador, dupa cate isi aducea India aminte-, era probabil cea mai zvapaiata fiinta pe care o intalnise vreodata tanara. In toata viata ei nu intalnise o alta creatura care sa sara atat de nebuneste pe langa ea si sa fie atat de multumita incat sa fie interesata de ea, iar asta o incalzea pe India. De obicei, oamenii o gaseau interesanta la inceput, insa isi dadeau repede seama ca era mai ignoranta decat credeau si isi pierdeau tot interesul si toata fascinatia pe care o exercitasera asupra ei pana atunci.
  "Nu sunt genul de profesor care sa scada puncte in afara scolii, asa ca poti sta linistit. Si de altfel, nu-mi place sa ma port cu cei care imi sunt elevi ca o profesoara si dupa ce clopotelul suna. Ba chiar am o prietena foarte buna, cu doi ani mai mica, care imi este eleva, si este si colega ta de casa"
  Nu intelegea de ce anume tinuse atat de mult sa mentioneze si acel aspect, insa nu isi batu capul cu acest lucru.
  "Oh, deci vrei sa fii cineva important?"intreba ea cu un suras trist pe buze, auzindu-i afirmatia.
  Exact asta isi dorise si ea cu ceva timp in urma, insa isi schimbase de mult aceasta idee cand isi daduse seama ca puterea nu era facuta pentur a sta in mainile ei fragile.
  Ii auzi intrebarea si ofta incurcata.
  "E un loc bun unde sa vii si sa petreci putin timp singur, doar cu natura. Iar apa a fost mereu elementul meu. Am sa mor in apa"
  Ultima afirmatie o rosti cu mandrie, desi nici aceasta nu isi avea rostul. Kurt ii vazuse viitorul, si desi el nu stia ca ea stia acest lucru, orele de Occlumantie pe care i le daduse o ajutasera sa ii "fure" aceste lucruri.

"Da? "intrebase el curioasa si brusc foarte atent, "Cine este aceasta colega a mea?"
Incerca sa se gandeasca la cineva anume dar nu ii veni nimeni in cap deoarece avea prea multe tipe in cap si brusc se facu o varza in mintea lui incurcandu-le.In fine,nici nu stia de ce incearca sa isi ocupe mintea cu asta, asa ca renunta.
O privi pe ascuns cateva clipe, si fusese atat de atent cu gesturile lui inca oricum nimeni nu si-ar fi dat seama ce vrea de fapt sa faca numai eventual daca s-ar baga in mintea lui, lucru imposibil la cat de bun era in a-si inchide mintea. Intotdeauna o admirase pe profa asta, chiar daca materia pe care o peda ea nu prea il interesafoarte tare, cu toate ca notele ii erau bune.. Poate din cauza ca era asa de tanara si frumoasa iar ea isi pierdea vremea predand in Hogwarts cand erau lucruri mult mai bune de facutla varsta ei.
"Daca vreau sa fiu cineva important?" intreba el usor confuz, incruntandu-se si gandindu-se putin la intrebarea ei.
" Voi fi cineva important!"
Tonul lui era unul hotarat..si chiar daca cine foarte cunoscut si apropiat lui l-ar fi luat in ras, pentru un necunoscut sau o simpla cunostiinta era usor amenintator cu privire la faptele lui viitoare. Stia de ce era in stare, stia ce trebuie sa faca...Ii ramanea doar...s-o faca.
Tu cum de..esti profesoara la varsta ta? De c enu faci altceva? De ce nu te duci in lume? Bine, nu ca nu m-ar deranja ca profa mea preferata sa plece, dar serios acum, in locul tau n-as sta la Hogwarts!"
Lejeritatea cu care vorbea ea despre modul in care avea sa moara si la fel, si tonul pe care rostise acele cuvinte il amuza foarte tare. N-avea el treaba cu astea, lui nepasandu-i de moarte si nefiindu-i frica su asa, insa din nou, privind o femeie cum era ea, care sa vorbeasca asa, i se parea foarte ciudat. Asa ca, pierzandu-si privirea undeva in departarea marii involburate si gandurile odata cu ea, rostise mecanic:
"Dar stiu ca esti foarte..optimista...Atata timp cat nu te omoara nimeni, ma gandesc ca nu e asa de rau.." temrina el, ridicand din umeri si in cele din urma asezandu-sepe nisip.
Caesar, vazandu-l jos, sari din nou la el, vrand sa i se acorde importanta, insa dandu-sis ama ca n-are cu cine, Charles fiind mai interesat sa vorbeasca cu ea si sa priveasca marea, se muta din nou langa India, dar de data asta era mult mai cuminte, cerandu-i sa-l mangaie si sa-i ofere afectiune.

• India rosi cand auzi ca era profesoara lui preferata, intrebandu-se ce anume il facea s-o placa. Ei nu i-au placut niciodata copiii, si de aceea era inca un mister pentru cum de acceptase sa predea la Hogwarts.
  "Nu sunt pregatita sa pasesc inca in lume. Mi-e teama sa ma alatur oamenilor, asa ca tot ce-mi ramane e sa ma ascund printre elevi. Si pe langa asta, mi-e dor sa mai fiu iar eleva, asa ca mai bine raman."
  Desi ii ascunse al doilea motiv, si anume faptul ca singura ei ocupatie era baletul, iar acum nu mai avea cum sa fie balerina pentru ca fusese data afara de la teatru dupa lugna sa absenta, ii placea sa se minta singura, spunandu-si siesi aceste motive.
  "Sunt optimista. Daca n-as fi, pana acum as innebuni. Pentru ca nu e chiar asa usor sa-ti cunosti clipa mortii"
  Il mangaie pe Caesar, care se apropiase de ea, si ii zambi. Incepeau sa-i placa si cateii, din cate se parea.

"Cainele asta are ceva cu tine," observa Charles intr-un final, amuzat de comportamentul lui Caesar si de faptul ca-i cerea atentie Indiei. Nu i se mai intamplase asta, era destul de galagios si rautacios cu strainii, dar acum parea ca e alt caine, nul pe care sigur nu Charles il dresase.
O privi cateva secunde pe India, sprijinindu-si cotul de genunchi barbia in pumnul strans de sub ea. Era poate o privirea ciudata, insa el doar cugeta, chiar daca uitase putin de el, iar acum tot ce observa erau rafalele de vant care i se jucau prin par Indiei.
"Nu se poate sa fii asa! Nu se poate sa crezi ca nu esti pregatita pentru lume. Crede-ma nimeni nu e, si totusi, suntem toti aici la un loc. Daca nu acum,, atunci cand vei fi pregatita? Cand iti vei da seama ca e prea tarziu?"
Vorbise dintr-o data, ca si cum el s-ar fi deranjat dintr propriile ganduri. Dar i se parea absurd, din nou, modul in care trata lucrurile.
"Trebuie sa existe un motiv incredibil de bine intemeiat pentru gandirea asta a ta atata de ..dura. Daca esti asa de optimista, atunci de ce nu folosesti asta in scopul tau?"