Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

1 2 3 4 5 16 Next »

/ Going Under

I agree with Bell

Bell Evans Wrote:pune next peste tot
asa e cel mai bine

Asta stiam deja
Cred ca incep cu Equinox,apoi la Post Mortem
Multumiti?

Multumiti

Da , foarte multumiti .
Dar te rog , nu ii mai spune Post Mortem
Pentru mine ramane tot " Wake me... "
Asa .. intelegi tu
Ma doare mana sa mai scriu

Acum am citit si eeu fic-ul tau ... Imi place . Cum eu nu-s genul de fata cu posturi kilometrice, iti zic numai un lucru : Next !

Dess, cand mai vedem si noi un next p'aci

Cred ca dupa ce postez la Post Mortem

ok, dar noi tot vrem next, sti asta nu?

eu nu citesc Post Mortem si nici nam de gand, cel putin pana il termini apoi iti dau un comm gigant si faci Infarct
dar vreau next si aici

Degetele mele au alunecat prin ultimele pagini,simtind fibra si textura foilor jurnalului.Fiecare cuvant scris,fiecare impunsatura a creionului,fiecare lacrima ce a patat paginile.Sufletul asternut cu delicatete pe hartie.
Abia acum stiam totul.Simteam totul.
Fericire,durere,frumusete,bucurie.Pe toate le-a simtit.Iar acum toate emotiile au fost transmise mie.
Fiindca mai bine simt durerea decat nimicul.Asta scrisese pe ultima pagina.Probabil ca era adevarat.In fond,dupa acelasi principiu ma ghidam si eu in viata.
Ma intrebam unde era acum.Daca Dumnezeu,Raiul,diavolii si ingerii chiar existau.Sau daca erau doar acele dovezi materiale,bisericile,altarele si potirele.Mai era o a doua viata pentru tine dupa ce mureai?Sau ratacesti ca o fantoma,pe pamant..?
Doar de un lucru eram sigura.Elena ma vedea,atunci si acolo.
Am continuat sa dau paginile.Cat suferise ea?Trei luni,12 saptamani,84 de zile in care a avut timp sa-si ia adio de la viata…
Mai bine nu stii cand mori,am hotarat eu,tinand in continuare jurnalul in mana.
M-am intrebat cum se simtise Elena pe 28 octombrie,ziua de nastere a lui Alex.Nu exista nicio insemnare pentru aceasta zi,nici nu pomenea de ce facuse atunci.Probabil ca a durut-o,si-a imaginat cum ar fi fost daca el ar fi fost langa ea.Oare de ce nu o mai sunase,de ce o lasase balta atat de brusc,de ce incalcase atatea promisiuni?
Am ridicat din umeri.As fi vrut sa am puterea de a intelege oamenii,de a le citi gandurile.Dar astea erau deja visuri,iluzii irealizabile.
Atatea intrebari si atat de putine raspunsuri.
Cascatul devenise deja sport national,asa ca am decis sa ma ridic din pat.
Era o zi atat de frumoasa!Primele ore calduroase din martie,daca ma gandeam eu bine.Cand natura revine la viata,cand zapada se topeste.Cand totul renaste din nimic.Cand raceala este data la o parte de catre primavara.
Primavara.Prima vara,am gandit eu amuzata.Succesiunea anotimpurilor,intotdeauna aceeasi,fiecare lasand loc urmatoarei…
Razele soarelui isi faceau loc pe un cer de un turcoaz delicat,dand la o parte norii cenusii.Am deschis larg geamul si in camera a patruns o briza usoara.Am respirat adanc,lasand aerul sa-mi intre in plamani.
M-am trezit tragand pe mine o pereche de blugi,nerabdatoare sa ies afara.Fiecare por al pielii mele cerea disperat libertate.Senzatia aceea de a fi liber,sa nu depinzi de nimeni si de nimic.Sa nu existe limite in ceea ce spui sau faci.
Mi-am pus castile in urechi si am dat drumul la muzica.Rock,normal.
Am iesit din casa,trantind usa dupa mine.
Vantul imi biciuia fata,dar nu-mi pasa.
Tot ce auzeam era ritmul si versurile melodiilor…
M-am asezat pe iarba si am simtit cum roua imi picura pe degete.

~~~~~~~~~
Yep,stiu,e scurt