Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Great expectations, no fear..or?

'Padurea Interzisa.." gandi Melanie in timp ce inghitea in sec la auzul invitatiei Ramonei. Se temea de acel loc desi stia ca intr-o zi oricum va fi nevoita sa ajunga acolo. Stia ca multe raspunsuri se aflau in Padure insa nu cutezase vreodata sa mearga.
Desi era destul de speriata gandindu-se ca va ajunge in primul an de Hogwarts un gand micut isi facea loc printre invalmaseala de ganduri care se inghesuiau in mintea ei, stia ca daca accepta acum propunerea Ramonei nu va trebui sa mearga singura .
Simtea frica in fiecare coltisor al corpului ei, simtea cum coloana ii ingheta treptat de spaima, si parca o palma venita de nicaieri o propulsa inapoi in timp.Nu avea imagini clare in minte, insa isi aducea aminte cum Kayla acum multi ani era certata de catre parintii ei pentru ca fusese in Padurea interzisa "Ce a fost in capul, risti sa strici totul prin imprudentele tale " urla mai real ca niciodata in mintea ei, mama sa in timp ce batea amenintator cu pumnul in masa catre Kayla, Melanie ascullta ingrozita ascunsa dupa usa sufrageriei in timp ce isi acoperea gura cu palma de teama ca respiratia ei sacadata sa nu fie auzita. "Stii bine ca trebuia sa merg nu era alta cale, m-am staturat sa traim in spaima asta, m-am saturat sa cred ca nu vom mai apuca ziua de maine!!" urla cu nervozitate Kayla in semn de protest. Tatal Melaniei statea rezemat de semineu frecandu-si incet fruntea cu mana dreapta "Kayla, draga mea, trebuie sa intelegi ca daca cineva te prinde sau iti observa lipsa nu doar ca vei fi prinsa insa se va afla cu adevarat cine suntem noi, chiar nu intelegi in ce pericol ne-ai pus pe toti prin imprudenta ta?" Kayla isi inghiti in sec cuvintele privind in jos ganditoare .

Imediat ce isi dadu seama ca tacerea ei era oricum prea dubioasa, Melanie isi cantarii atent optiuniile si incerca sa scoata cateva cuvinte pe gura "Da..desigur ca am timp.."rosti Melanie cu covingere falsa in voce.

Ramona privi lung chipul cercetasei timp de cateva minute, in care aceasta parea mai speriata decat oricand. O sclipire ciudata i se aduna in ochii aceia atat de tulburi de obicei, iar buzele incepura sa i se stranga incet, facand-o pe Ramona sa inteleaga ca si ea gandea la fel despre Padurea Interzisa.
Mica, acum foarte marea Cercetasa din anul III se ridica hotarat in picioare, si merse pana la scaunul Melaniei, si se lipi de spatarul ei, lasandu-si mainile ei reci, cu stangacie, pe umerii fetei.
„-Melanie...” iar apoi isi dezlipi mainile si se intorse cu fața spre fată, dandu-si seama de cat de infricosatoare si de putin linistitoare trebuie sa fi fost scena pe care vroia sa o conduca Ramona. „... mi-mie imi este poate la fel de frica ca si tie... se spune ca odata ce-ti infrangi o frica, ea nu o sa te mai bantuie niciodata... dar cu mine nu e la fel! Cei mai mari si cei de varsta mea rad de mine, dar vazandu-te pe tine la fel de emotiva ca mine, ma gandeam ca putem depasi asta amandoua!” zise cercetasa incet, poticnindu-se la aproape fiecare cuvant, iar apoi revenind cu un zambet urias pe buze, pe care il afisa doar de dragul de a nu i se citi sangele din obrajii, care acum erau ca doua mere foarte coapte.
Cativa spiridusi se oprira si ei sa vada scena aceasta foarte speciala, de care ei nu mai avusesera parte de mult timp. Unii chiar susoteau si si se asezau pe scaunele foarte mari pentru ei, si de pe care puteau vedea mica sceneta foarte bine.

Mainile reci ale Ramonei o trezisera instantaneu la realitate pe Melanie. In timp ce asculta cuvintele pline de caldura si incredere ale Ramonei, simtea cum mici fiori ii electrocutau corpul facand-o sa tremeure aproape incontrolabil.
Incerca sa gaseasca in cuvintele fetei o cale de a se linistii si de a privi rational situatia, trebuia sa isi ingroape, sau cel putin sa isi zideasca aminterea cu Kayla in mintea pentru a evita sa faca un atac de panica si a se pune in evidenta, de parca nu era de ajuns ca toti spiridusii se uitau la ele ca la o drama coreeana. Simtea cum isi strangea dintii cu putere pentru a se calma si cum aproape isi rupea toate unghiile de la maini in timp ce zgaria involuntar scaunul.
"Aaa..ai dreptate, Ramona.."bolborosi Melanie cu jumate de gura. "Cel mai bine ar fi sa mergem ca sa scapam de aceasta teama"spuse Melanie incercand ca isi inghita nodul din gat.Toate aceste intrebari trebuie sa isi gaseasca raspunsul, frica asta o domina de prea mult timp, trebuia sa mearga acum, acum era momentul sa inceapa sa cauta raspunsuri indicii. "Indicii.." gandi Melanie, cu toate energia ramasa aceasta incerca sa isi aduca aminte de jurnalul Kaylei, acel jurnal pe care sora ei il pastra cu sfintenie parca stiind ca intr-o zi ii va servii drept ajutor surorii sale. Mintea ei incerca disperata sa treaca rapid prin toate amintiriile ei, iar intr-o fractiune de secunda isi amintea totul vazand exact amintirea ca pe un film .
Era noapte, 9 Septembrie mai exact, era noaptea in care ea si parintii ei aflasera de moartea Kaylei. Odata cu venirea scrisorii de la Hogwarts care anunta nefericitul deces al Kaylei, venise si un colet cu toate lucrurile sale. Melanie statea pe jos intre cele doua paturi aflate in camera ei si a Kaylei cu picioarele stranse la piept si cu ochii plini de lacrimi. Din afara camerei se auzeau strigate si urlete "Melanie te rog deschide usa" implora Yan in timp ce incerca zadarnic clanta. Era prea tarziu pentru orice gandea Melanie in timp ce statea cu ochii pironiti pe coletul primit de la Hogwarts.Cu greu incerca insa sa se ridice in picioare pentru a ajunge la masa unde era asejat coletul, dupa cateva minute bune de incercari, Melanie se deplasa incet catre masa din coltul camerei. Lucrurile Kaylei, erau haotic aruncate in cutie ca si cum cineva scormonise in cautarea unui anumit lucru. Printre hainele prafuite ale Kaylei care inca purtau parfumul ei, Melanie zari coperta aurita a unei carti.
Cu mare grija Melanie scoase misterioasa carte si o sufla de praf "Off.. suspina Melanie in timp ce realiza ca defapt era jurnalul Kaylei.Cu o strangere mare de inima Melanie deschisese incet jurnalul " 20 August Sunt mai sigura ca niciodata ca ceva se ascunde in Padurea Interzisa, am vorbit cu Jared si maine la prima ora vom merge sa aflam exact ce se afla acolo .
21 August Nu stiu ce s-a intamplat cu Jared trebuia sa ne intalnim acum jumatete de ora, am un sentiment ca ceva foarte rau s-a intamplat, astept miezul noptii si ma duc sa il caut in Padurea Interzisa ". Melanie simtea cum tot sangele ii se urca treptat in cap si cum e gata sa se prabuseasca. In timp ce isi musca adanc buza muta cu frica pagina "E rupta..lipseste"sopti Melanie cu groaza. Dintr-o data facu conexiunea corecta, lucrurile Kaylei nu era aranjate haotic cineva cautase jurnalul si cu siguranata il gasise si rupsese pagina.Melanie simti cum picioarele i se inmoaie si cum se prabuseste inerta la pamant.Tot ce isi mai putea aduce aminte era cum Yan o ducea in brate incercand sa o trezeasca..

"Trebuie sa mergem.."sopti Melanie mai mult pentru ea desi stia ca Ramona o auzea perfect. Cu ochii pironiti in jos se ridica dintr-o data asteptand reactia Ramonei..