Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / "grow up" he said.

**Brigitte E. Francis** · 01 Jan 2013, 02:22

Brigitte vazu cum o femeie intr-o rochie verde inchis, cu pelerina, se apropia de locul unde stateau ei si se incrunta. Nu-si amintea s-o mai fi vazut vreodata pe aceasta tanara, si de aceea ramase incurcata cand aceasta ii intreba direct ce anume se intampla.
"Inca nu stim", raspunse Brigitte, preluand initiativa.
"Vine de la inelul meu, insa acum s-a oprit. Probabil ca atunci cand a intrat in contact cu statuia, sau ceva de genul, a inceput sa ...in fine, ai auzit si tu"
Femeia se uita iar inspre statuie si alerga pana la ea, suindu-se pe platforma pe care se afla si uitandu-se in sus, la capul vrajitorului. Puse un piciorul pe cizma acestuia, si incepu sa-l escaladeze, incercand sa ajunga pana in varf, insa fu nevoita sa e opreasca, deoarece era mult prea alunecos.
Se dadu jos si se apropie din nou de cele doua persoane care inca nu se prezentasera.

**Will O'Shea** · (This post was last modified: 01 Jan 2013, 02:33 by Will O'Shea.)

Will o privi pe necunoscută, încă confuz şi urmele de amuzament de mai devreme i se împrăştiară din nou pe faţă. Nu putea să îşi scoată din minte cuvântul capră care se îmbina ciudat cu ţiuitul care îi mai răsuna în urechi din cauza inelului. Tot nu pricepea ce se întâmplase, însă era conştient de privirile ciudate aruncate de ceilalţi.
Se întoarse spre roşcată, a cărei pisică terminase din a sări cu blana zbârlită şi acum încerca să se lingă ca să îşi netezească firele de păr electrizate.
'Will O'Shea,' se prezentă el, strângându-i uşor mâna. Tresări când realiză că o voce străină li se adresa. O femeie brunetă, de o frumuseţe ieşidă din comun şi îmbrăcată ciudat de festiv îi privea confuză pe cei doi. Will îi aruncă o privire lui Brigitte, ascultându-i la rândul său explicaţia, căci oricum nu avea nicio idee ce face, cum este îmbrăcat, de ce tavanul era aşa de înalt sau de ce pisica nu mai înceta să se lingă.

**Melanie K. Gulden** · 01 Jan 2013, 03:04

Melanie se uită de la unul la altul, puţin dezorientată. Deci pe fată o chema Brigitte, era franţuzoaică, clar. Tipul era Will O'Shea... încercă să-şi amintească unde mai auzise numele, însă nu reşi. Îşi puse o notă imaginară în gând să o întrebe pe mama ei, care avea mai mult relaţii.
Terminând cu analiza numelor, Melanie începu să înregistreze şi câteva aspecte ale înfăţişării celor doi vrăjitori.

În primul rând, roşcata Brigitte era foarte frumoasă, şi nu doar trăsăturile ei exprimau acest lucru, ci expresia pe care o folosea, căldura pe care o punea aparent fără niciun efort în vorbe şi zâmbetul atât de plin de viaţă pe care îl oferea tuturor. Părea o persoană aşa de optimistă şi de plină de chef de viaţă încât aproape te orbea. Will, pe de altă parte, era mai liniştit, mai atent, cu un maxilar bine conturat şi o expresie degajată şi amuzată pe faţă. Avea o vagă impresie că absolut nimic nu ar fii putut să îi şteargă acea mică licărire de umor din ochi.

Erau cam cei mai ciudaţi şi diferiţi oameni pe care îi întâlnise până acum, ceea ce o intrigă şi o sperie în acelaşi timp. Nu-i plăcea necunoscutul, însă avea o asemenea atracţie spre el că anula aproape orice resentiment.
Melanie se concentră pe spusele fetei şi încercă să-şi dea seama ce se întâmplase. Observă că cei doi o priveau ca şi cum ea ar fii fost răspunsul la ceva ghicitoare incredibilă şi ridică din umeri.

"Îmi pare rău, dar n-am mai auzit de aşa ceva până acum," răspunse ea. "Ar putea fii ceva vrajă, pe care a pus-o cel care ţi-a dat acest inel, cu scopul ca tu să nu poţi să-l arunci niciodată."

**Brigitte E. Francis** · 01 Jan 2013, 03:50

Brigitte facu ochii mari, mai mari decat ai fi putut crede vreodata ca s-ar putea mari. Daca ceea ce noua venita era adevarat, insemna ca John ii daduse un inel care s-o tortureze pe viata. Privi inca o data bijuteria si aproape ca urla. Nu ii placea deloc, desi o purta de ceva timp.
"Dar asta e hartuire, pe numele lui Merlin", bombani ea, incercand sa dea din nou jos inelul, insa fara speranta. Sunetul acela infernal incepu din nou, si fu nevoita sa isi puna inelul la loc pe deget.
"Asta e mai rau decat o capra. De fapt, stai, o capra e cel mai groaznic lucru din lume, dar sa nu bagam acele animale in discutie."
Isi ingusta ochii, privind cu ciuda micutul diamant. Of, de ce trebuie sa se casatoreasca cu un danez tampit iubitor de capre? La naiba, ar fi trebuit sa stea cuminte la locul sau pana gasea pe cienva cu o pisica.
O mangaie pe Midnight pe capsorul ei negru si aceasta incepu sa toarca. Detesta acel inel si pe John si toate caprele din lume. Stia ca incepea sa dramatizeze cu caprele, insa nu se putea abtine.

**Will O'Shea** · 01 Jan 2013, 13:10

Will o privi pe nou venită, intrigat de prezenaţa ei. Era ceva extrem de cunoscut la ea, ceva ce îl făcea să se gândească la familia lui şi la vremurile în care stătea în Irlanda, în micuţa cabană cu părinţii lui.
Tresări uşor când o auzi pe Brigitte şi nu putu să se abţină din a zâmbi din nou. Avea impresia că fata era puţin dusă cu pluta, în sensul bun al cuvântului.
Aproape că îi făcea plăcere să o vadă consumându-se pentru un inel şi nişte capre stupide. Îi puse o mână pe umăr, simţind cum pielea lui era mult mai caldă decât a ei, şi îi zâmbi.
'Poate ar fi mai bine să îţi inelul pe deget până ce descoperim ce blestem a pus fostul tău soţ pe el şi îl defacem,' spuse el, ridicând din sprâncene spre Melanie. Avea o expresie care parcă o întreba 'te bagi?'.

**Melanie K. Gulden** · 01 Jan 2013, 13:59

Melanie digeră noile informaţii pe care tocmai le aflase. În primul rând, Brigitte ura caprele. Lucrul acesta i se părea ciudat, însă nu insistă asupra lui. Apoi, inelul îi aparţinea lui Brigitte, primit dintr-o căsătorie anterioară. I se părea puţin ireal că fata aceea aşa de inocentă şi plină de viaţă era o femeie divorţată şi Melanie se întrebă pentru câteva momente care era povestea ei, cum ajunsese să divorţeze şi de ce.

Lucrul care îi era clar era faptul că Brigitte voia să scape de inelul acela. Ceea ce era imposibil, dacă nu voia să surzească sau să înnebunească. Melanie se gândi puţin, încercând să-şi amintească alte vrăji asemănătoare acesteia, care să o ajute să o dezlege. Când nu-şi aminti nicio vrajă, începu să caute printre ingredientele şi poţiunile ei, deşi ştia dinainte că nu va avea succes.

Apoi, următoarea întrebare care îi veni în minte era ce naiba făcea ea acolo. Ar putea pur şi simplu să meargă în treaba ei şi să uite de toate aceste întâmplări ciudate. Însă deja era mult pre curioasă ca să mai poată desface. Voia să ştie de ce ar fii cineva aşa de obsedat să vrăjească inelul soţiei şi cum ar putea să dezlege vraja.

Observă că băiatul care se prezentase ca Will o privea expectativ şi ea se uită înapoi, fără a înţelege motivul. Ce aştepta de la ea?
Îşi amintise că nu se prezentase.
"Eu sunt Melanie."

**Brigitte E. Francis** · (This post was last modified: 01 Jan 2013, 23:46 by Brigitte E. Francis.)

Brigitte ofta. Ce ar fi putut sa faca? Nu putea sa dea jos inelul, altfel ar fi innebunit, si ea si toti cei de fata. Dar daca inelul facea mai mult decat sa scoata acele sunete incredibil de asurzitoare? Daca o vrajea, treptat treptat?
"Nu e chiar stilul lui John, insa ma astept de la orice de la unul caruia ii plac caprele!" mormai ea nervoasa, incepand sa se invarte de colo-colo, tinand-o pe Midnight la pieptul sau.
Pisica mieuna o data, insa Brigitte nu-i dadu drumul.
Observa ca Melanie o privea staruitor si isi intoarse privirea, inca plimbandu-se, mintea sa facand mii de planuri pentru a scapa de blestematia de bijuterie.
"Dar daca chestia asta e pusa sa se autodistruga dupa nu stiu cat timp? Daca va exploda chiar acum, in timp ce noi stam aici, incercand sa gasim o solutie?"

**Will O'Shea** · 02 Jan 2013, 00:08

Will îşi încrucişă braţele la piept, gânditor. Dacă inelul era blestemat, înseamnă că nu putea să scape de el fără magie puternică. Poate chiar neagră. Lui Will nu îi era frică şi ştia în ce se bagă, însă spera că şi Melanie simţea la fel. Brigitte orice simţea nu avea de ales, era deja inclusă, dat fiind că problema o priva pe ea.
Will le privi privi pe cele două pe rând. Râse la auzul caprelor incluse din nou în subiect, însă nu spuse nimic.
Trebuia să se gândească, însă nimic nu îi venea în minte. Ce putea să spună? Era o situaţie destul de strâmtorată şi era sigur că nicio vrajă obişnuită din capul lui nu ar putea-o rezolva.
Îşi focaliză privirea mai întâi pe pisică, apoi pe pereţi, apoi pe statuie. Nu prea ştia ce să facă.
'Totuşi, dacă vă amintiţi, a fost un asemenea caz,' spuse, ridicând din umeri la simpla, dar improbabil legătură făcută în mintea lui. 'În ultimul Turne Trivrăjitor a fost un indiciu. Oul acela....care scotea zgomote insuportabile, dar care cânta sub apă. Poate nu e nimic, dar merită să încercâm.'

**Melanie K. Gulden** · 08 Jan 2013, 16:54

Melanie se uită confuză la roşcată. Ce aveau caprele de-a face cu asta? Totuşi, rămase tăcută şi ascultă tot ce aveau cei doi de zis. Deci Brigitte primise inelul de la un bărbat pe nume John, căruia îi plăceau caprele, şi, aparent, era fostul soţ al fetei. Asta însemna că inelul nu avea să-i facă roşcatei niciun fel de rău, nu? Adică, de ce să pui o bombă în inelul pe care i-l oferi soţiei tale? Se presupune că o iubeşti, nu?

Îi ascultă teoria lui Will şi ridică din sprâncene mirată. Da, era logic, avea sens. De fapt, era chiar inteligent. Îşi făcu o mică notă în minte să se documenteze despre acest Will când va ajunge acasă.
"Păi, ce mai aşteptăm?" spuse Melanie, privindu-i pe cei doi expectativ.

**Klaus Baudelaire** · 12 Jan 2013, 19:45

Klaus se uita pe fereastra, intrebandu-se de ce anume trebuia el sa iasa din camera lui atat de confortabila si sa mearga la Minister, pentru cine stie ce citatie stupida. Uneori nu putea intelege deloc oamenii, aceste fiinte ciudate si pline de cai complicate pentru a rezolva lucruri simple.
Asa ca se imbraca repede, aruncandu-si pe el unul dintre costumele sale elegante, din cauza carora toti radeau, desi lui ii placeau, si disparu, aparand in fata cladirii pompoase ale Ministerului.
Avu o supriza neplacuta sa descopere ca in mijlocul salii, printre oamenii care treceau fara nici o grija, sa o despere pe Brigitte, prietena sa la care tinea atat de mult. Se apropie cu pasi repezi, si studie rapid celelalte doua persoane care se aflau cu ea. Parea mult mai tineri, insa nu foarte.
"Bree, ce faci aici?"