Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 9 10 11 12 13 … 16 Next »

/ Guns 'n' Death. (descriptive death scenes)

Atenþie! Vor fi scene de violenþã! Nu citiþi dacã aveþi creier! Atenþie!

[center]Guns 'n' Death

[/center]

Puteam sã simt pistolul apãsându-se în clavicula mea, dar tot ce vedeam era roºu : un perete roºu, cu pete de sânge roºii, filtrându-se printr-un aer roºu. Mirosea izul de transpiraþie a lui Marsten, iar fruntea lui mi-o apãsa pe a mea - pistolul se adâncea în claviculã, zdrobindu-mi carnea, lãsând o vânãtaie roºie pe pielea mea albã; Marsten îºi dãdu capul pe spate, apoi îºi izbi fruntea de a mea, ºi îmi atinse buzele cu ale lui. Mi-am încleºtat fãlcile ºi am ridicat mâna, încet, ca el sã nu observe; roºul camerei mã ameþea, roºul sânge de pe vârful pistolului îmi inducea oroare, dar nu m-am oprit. Mi-am izbit pumnul de laterara faþei lui ºi i-am apucat pistolul cu o repeziciune uimitoare, exact când trãgea. Grotescul glonþ i se înfipte în gât, apoi îºi croi, repezit, drumul, ºi strãbãtu jugulara.

Ochii lui Marsten parcã ieºeau din orbite, obrajii sãi îºi pierduserã orice culoare, sângele îi curgea din gât, gurã, nãri, gustul metalic îmi atinse limba, iar roºul se prãvãli peste mine - omul care în urmã cu o clipã avea viaþã, murea în faþa mea, iar ochii sãi negrii, tuciurii, îºi pierduserã orice strãlucire stranie pe care o aveau odatã; vedeam carnea vie din gâtul sãu, vedeam jugulara atârnând în faþa ochilor mei, groteasca venã pulsând, în timp ce corpul lui Marsten se golea de sânge, iar pielea îi devenea din roz, albã, buzele odatã vineþii din cauza frigului deveniserã goale, pungi pline de aer, albe ca hârtia.. Vena îºi vãrsa conþinutul continuu asupra mea, umplându-mã de roºu; cuvertura, scoarþa, cearceaful, tavanul, totul era straniu, plin de licoarea vieþii, tot roºie...

Puteam vedea peretele din spatele lui Marsten, datoritã gãurii din gâtul sãu; vederea mi-era înceþoºatã, dar încã vedeam grotescul pendul atârnat . Marsten horcãia, ochii ieºiþi din orbite i se dãdeau peste cap, ºi cãzu moale pe mine.. vena lui îmi gâdila pieptul, ºi am început sã râd isteric, pe un ton ascuþit, ca vârful unei suliþe, ce împungea un piept al unui om nevinovat...
L-am trântit pe Marsten pe podea, cât colo, dupã moartea lui, parcã cu încetinitorul. M-am ridicat într-o fracþione de secundã ºi am ridicat în acelaºi timp mâna stângã, plinã de sânge, ºi mi-am scuturat-o. Apoi am atins corpul lui Marsten cu piciorul ºi i-am împrumutat pistolul, ºi l-am aþintit cãtre el, zâmbind cu urã. Am descãrcat toate gloanþele în spatele lui, iar muºchii lui l-au fãcut sã se chirceascã, chiar dacã era mort. M-am întrebat dacã ajunse în Iad, dar nu-mi pãsa. Am ieºit pe uºã ºi am trântit-o.

- Clayton! Clayton! Am strigat eu, pe un ton ridicat, iar el ºi-a fãcut apariþia într-o clipitã.

Eram sigurã cã el nu ºtia cã Marsten era în camera mea când m-am trezit, dar i-am vãzut colþurile gurii ridicându-i-se într-un zâmbet ironic, ºi m-a privit din cap pânã în picioare.

- Deci, Marsten e mort, nu-i aºa?

Am dat din cap de mai multe ori, apoi am mârâit, ameninþãtor, cuvintele spãrgându-mi pieptul, încât cu greu mã abþineam sã nu urlu, cu ochii aproape închiºi, împãienjeniþi.

- Trebuie sã-l îngropãm. Cheamã-l pe Nicco. Avem nevoie de maºina lui.

În capul meu, un plan minuþios prinse viaþã - Aveam sã mã schimb de hainele pãtate de sânge, sã schimb aºternuturile ºi perdelele, dupã care Clayton trebuia sã-l care pe Marsten Cel Mort la maºina lui Nicco, iar apoi trebuia ca noi trei sã ne afundãm în pãdure, sã-l îngropãm pe Marsten ºi sã ascundem dovezile incriminatorii.

Zis ºi fãcut...
...sau mai mult zis.

M-am schimbat de hainele pãtate de sânge, ºi totul a decurs bine pânã când a trebuit sã-l cãrãm pe Mars cãtre maºinã - era greu, ca un porc mort -, ºi l-am scãpat de câteva ori pe scãrile casei, dar nu asta era problema.. problema era cã, la uºã, Nicco nu ne aºtepta. Nu ºtiam unde dispãruse, iar cheile de la maºinã erau doar la el. Am înjurat de toþi sfinþii ºi noi doi, eu ºi Clayton, l-am cãrat pe dobitoc pânã la marginea pãdurii; am aprins un foc, ºi am ars cadavrul.

Eram mai îngrijoratã de faptul cã fumul s-ar putea vedea de la mile depãrtare, decât cã am omorât pe cineva, fie ºi pentru a mã apãra. Limbile focului parcã gâdilau atmosfera, pânã când cadavrul lui, fãrã haine, era cenuºã - am sãpat o groapã micã, dar adâncã, ºi am aruncat fãrã sã ºovãi cenuºa înãuntru, apoi am acoperit-o cu pietre, iar mai apoi cu nisip ºi pãmânt; hainele le-am tãiat în fâºii minuscule, le-am pus într-un sãculeþ micut, pe care l-am aruncat în aer, ºi s-au agãþat de o creangã de copac.

Clayton m-a luat pe braþe ºi m-a cãrat în casã, apoi m-a aruncat pe canapea, ºi, morocãnos, a mârâit, tensiunea din camerã dispãrând cu replica sa, genialã.

- Mã bag la duº.

Mi-a surâs trist, ca ºi când nimic nu s-a întâmplat, ºi a oftat din toþi rãunchii, înainte de a se repezi pe scãri în sus, ca o primatã ce era.

Wow
E suuper Mai ales ca e cu crime
Ai imaginatie

Imi place foarte mult
Mai ales felul in care incepe

ii place, chiar daca e cu crime, si sangeros, e chiar super
nu mia placut ca ai folosit de prea multe ori cuvantul "grotesc"
in rest mia placut tot

Mulþumesc pentru pãreri.
Aºtept critici dure, pentru cã eu vreau sã scriu bine. ^^
Hai noroc.

interesant capitol
acolo a fost faza aia, cu "grotescul pendul atarnand"
recunosc ca esti cam sadica
dar imi place fic'ul..