Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Bucataria

1 2 3 4 Next »

/ Gustare la miezul noptii

Darkason se mai uita un pic la caprioara, dupa care se aseza la masa impreuna cu ceilalti. Era ingrijorat. Era 2 noaptea, si el era in bucataria Hogwardsului cu doua surori nebune, un viperin din echipa de vajhat si o astropufa vampir. Ce putea fi mai ciudat? Raspunsul la intrebarea lui veni instant. Din soba aparu Argus Filch, ingrijitorul. Filch era un Non. El era ingrijitor la Hogwards de zeci de ani. Era cam singurul care a ramas din vechea generatie de profesori.
Darkason nu stia mai nimic despre vechea generatie de profesori. Stia doar ca Lordul Cap-de-Mort l-a ucis pe profesorul de potiuni care era atunci.
Nu ii pasa de asta acum. Acum frica lui crestea din ce in ce mai mult. Asta e... au fost prinsi.
Filch iesi din soba si intra in bucatarie. Avea un zambet siret. Adnana scoase un tipat, in timp de Darkason, Valentino, Eliza si Raven se holbau la ochii mici si infioratori ai ingrijitorului. Trebuia sa aiba cam... 100 de ani si ceva. Cu toate astea, avea aceeasi pozitie din totdeauna: putin cocosat, cu o mana gesticuland si alta tinand o torta.
Dupa ce Filch ii studie pe toti din cap pana-n picioare, le sopti: "Mai, mai, mai... se pare ca avem probleme...".

"Mai, mai, mai... se pare ca avem probleme..."
Cuvintele acestea suierau fara mila pe la urechile Astropufei.
'Of..asta ne mai lispea, dihania asta de om blestemat..Macar bine ca mata lui neroada n-a venit cu el"
Toti prietenii ei erau masca. Asta le mai lipsea, Filch, nebunul.
"Deci..ia sa vedem. Avem aici 4 Viperini si o Astropufa...aha...frumos, poate 5 elevi exmatriculati sau 5 elevi pedepsiti sa ma ajute la treburi. Da...Domnul director va fi incantat, iar doamna Norris la fel, da, da..." zisea Argus, razan 'malefic', dar nu-i iesi deloc bine. Mai degraba se facea de ras.
Cei 5 elevi izbucnira in ras. Argus Filch arata asa ciudat, batarn, cu niste ochisori mici, slab, dar cu stomacul iesit atat de in fata. Cangurul! Asta era porecla lui. Auzind rasetele elevilor, Filch se enerva si mai tare.
"Ceee?! Va puneti cu mine? Sa vedeti voi ce veti pati cand se va afla ca sunteti aici"
"Off.." sopti Adnana, apropiindu-se de el, cu bagheta pregatita "Stii ce, eu cred ca nici nu-ti vei mai aminti de noi"
"Ce vrei sa...." dar nici nu mai avu timp sa termine propozitia ca Astropufa struga:
"Obliviate! Confundo!"
Perfect. Un ingrijitor uituc si confuz. Astropufa ii tari trupul pana intr-un ungher al bucatarie, dupa acer acesta adormi, timp in care Adnana se intoarse din nou la Viperini.
"Deci acum chiar trebuie sa iesim de aici..."

Darkason realiza gravitatea problemei: aceasta nu exista. Filch era un non iar dupa o miscare inteligenta a Adnanei, maine nu-si va mai aminti nimic.
Singurul lucru important era sa iasa din bucatarie. Ochii lui Darkason sclipira brusc. Avea o idee.
Ii studie un pic pe cei 3 viperini, se uita zambind la Adnana cum il tragea pe Filch, ii pieri zambetul cand se uita la caprioara, dar ii reveni cand se uita la zid. "Ce-ar fi sa distrugem o parte din zid?". Toti tresarira si se holbara la el ingrijorati. "Da, vom distruge o parte din zid ce da in curte, vom lua caprioara si pe Argus, vom iesi, vom repune caramizile la loc, voi ingropa caprioara in timp ce voi il duceti pe Argus, dupa care ne intoarcem in camerele noastre! Ei? Ce ziceti?"

Astropufa asculta planul ingenios al Viperinului.
"Da, sunt de acord, doar ca...cum vom sparge zidul?"
Intrebarea se adresa mai mult lui Darkason, asa ca fata il privi. Acesta avea un zambet smecheresc si superior pe fata. Deci stia cum. Adnana se mai linisti putin.
"Ok. Daca si voi sunteti de acord, eu zic sa ne si impartim treburile. Eu, avand in vedere ce i-am facut la bosorog, al trebui sa-l duc pe Argus pe vreun hol, undeva. Darkason, cum ai zis, tu ingropi caprioara, iar apoi ne mai ramane zidul..Wingardium Leviosa ne este de mare ajutor acum" zise Astropufa, uitandu-se la fetele tuturor, apoi continua, andresandu-ise lui Darkason.
"Hm, daca se poate, as vrea sa te ajut si eu la 'inmormantarea caprioarei'.. "

Zambea cu siretenie atunci cand Adnana ii daduse lovitura suprema lui Filtch . Intotdeauna a avut probleme cu omul acela si totusi , nu i.a placut ce i s.a facut . Era prea putin . Se apropiase de el si ii daduse cateva palme rasunatoare . Sora ei se uita la ea gen "de ce ai facut asta ? " insa daduse simplu din umeri .
"Imi era dator " , raspunse scurt si lovis cu piciorul in spatele ei , auzindu.se un muget incet . Se apropiase de peretele din spatele lui Darkason si ciocanise in el .
"Are dreptate , numai asa putem scapa . Ce naiba zic eu aici de jumatate de ora ??? " intrebase ea nervoasa . Se indepartase putin si facuse un salt , asemenea cum ii facuse usii inainte sa sara 30 de metrii lungime si 5 metrii latime . La atingerea ei , peretele cedase si facuse un zgomot asurzitor ce putea sa trezeasca tot castelul .
"Oops , am uitat sa pun o vraja ce oprea sa se auda peste tot sunetul . "

Dupa ce Adnana imparti misiunile, Darkason incepu sa se gandeasca la cum ar fi putut distruge zidul. Nu era nevoie sa se gandeasca... Eliza i-o luase inainte.
Fara sa anunte pe cineva, una dintre surori facu o saritura rasunatoare ce fu destul de puternica sa distruga zidul. Cei 5 tineri iesira impreuna cu caprioara si cu Filch.
"Hmmm... uite cum facem. Adnana si Valentino il duc pe Filch in castel. Eu si Raven ingropam caprioara, iar Eliza reface zidul, deacord? Dupa ce terminati, veniti in Padurea Interzisa pentru immormantare" spuse Darkason dintr-o suflare. Fiecare isi respecta misiunea. Adnana si Valentino incepura sa-l care pe Filch spre castel, Darkason si Raven caprioara spre Padurea Interzisa iar Eliza incepu sa faca vraja de levitatie cu caramizile.

Astropufa si Viperinul trageau dupa ei corpul ingrijitorului, corpul lui Argus.
Acum, tanara avu vreme sa-l studieze mai indeaproape pe Valentino. Acesta era solid, un adevarat sportiv, perfect pentru Vajthat. Si aceasta isi dorea sa fie mult in echipa, dar poate ca va fi atunci cand va mai creste. ^^
Isi continuara drumul, orbecaiala prin intuneric, fiindu-le frica ca nu cumva sa se fi trezit cineva de la bubuiturile alea si sa colinde coridoarele. Viperinul tragea corpul, iar Astropufa mergea inaintea lui mereu pentru a 'cerceta terenul'. Ajunsera la Etajul III, unde gasira un fel de 'birou', mai degraba o magazie cu o usa veche pe care era scris:

Ingrijitor - Argus Filch

Cand deschisera si vazura ce se afla inauntru, pe cei doi ii apuca rasul. Era de-a dreptul ciudat. Erau cutii aruncate, o gramada de praf, lanturi, iar in mijloc un birou foarte vechi, probabil de vreo 100 de ani, cu un scaun la fel de vechi si rablagit. Cei doi ii pusera corpul pe scaun si il lasara acolo. Chiar cand sa iasa, Adnana zari intr-un colt al camerei un soarece mort.
"Wingardium Leviosa!" sopti aceasta si puse soarele chiar pe fata lui Filch, cu coada cazandu-i acestuia prin gura.
Chicoti usor, d-abia tinandu-se sa nu izbucneasca in hohote de ras, apoi iesi, soptindu-i lui Filch, cu un suras strengaresc:
"Noapte buna, Argus si ahh...distreaza-te cu noul tau amic"

Se aflau din nou pe Coridoare, dar acum cu o noua tinta: parterul. In cateva secunde erau deja acolo, datorita vitezei si abilitatilor de Vampirita. Iesira afara.
Era o noapte .. senina. Stelele se vedeau atat de frumos, iar Luna, Luna era de-a dreptul speciala. Pornira la pas, pentru a admira frumusetea noptii, spre Padurea Interzisa. Sperau ca ceilalti se aflau deja acolo..

Cobor scarile miscatoare impreuna cu Adnana ,iesim afara din castel si ne indreptam spre podul ce duce spre coliba lui Hagrid pe unde aveam sa patrundem in Padurea Interzisa.
"Crezi ca o sa isi mai aminteasca Filtch ceva ? I-ai sters memoria destul de bine totusi . . . deci ma indoiesc serios ca va mai stii cum il cheama" zic eu razand " Totusi raman de parere ca ar fi trebuie sa punem blestemul Imperius pe el . . . asa am fi fost siguri . . ."zic eu putin visator admirand cerul senin. . .
Ne miscam destul de repede . . . o liniste apasatoare s-a lasat in imprejurimile castelului . . . astropufa se misca destul de repede , probabil daca nu as fi avut conditie fizica as fi ramas demult in urma . . .
Odata ajunsi in dreptul gradinii cu dovleci ma uit spre Adnana care in lumina lunii pline parca avea o aura misterioasa , fata ii stralucea de-a dreptul . . .privesc in gol timp de vreo 3 secunde , imi revin din reeverie si intreb:
"Unde au zis ca o sa inmormanteze caprioara? Ii cautam prin toata padurea?"

Auzind intrebarea baiatului, Astropufa se opri din privit, se intoarse cu fata la el si se grabi sa-i raspunda:
"Hm, nu, nu cred nici eu ca-si va aminti ceva. Ceea ce ma framanta este faptul ca nu-s experta in Farmecul Obliviate, habar n-am daca i-am sters toata memoria sau doar o bucata, cea din seara asta. Oricum ar fi, tot e bine, iar daca si-a pierdut toata memoria poate il duc la Sf. Mungo si scapam si noi o data pentru totdeauna de el si de pisica aia a lui nebuna, Norris"
Chicoti usor, apoi continua sa mearga din nou spre Padurea Interzisa. Mersese de atat de multe ori in aceasta Padure si se distrase aici, ca nici nu mai stia de ce i se mai spune si 'Interzisa'.
Erau in jurul casei lui Hagrid, Paznicul Vanatului de la Hogwarts. Atunci, tanara auzi din nou vocea lui Valentino:
"Unde au zis ca o sa inmormanteze caprioara? Ii cautam prin toata padurea?"
"Nu, nu este nevoie. Eu pot sa comunic prin gand cu Darkason sa aflu unde este, si pot si sa-l simt. Deci, urmeaza-ma" ii zise fata, facandu-i cu ochiul
Cei doi se adancira in Padurea Interzisa. Din nou, se lasa o tacere apasatoare. Astropufa nu suporta asta, asa ca i zise tanarului:
"Apropo, ai un nume foarte frumos"
Chicoti din nou, apoi ii facu semn s-o urmeze. Dupa alte cateva minute, vazura niste siluete. Erau cei pe care-i cautau?

Incepu sa tarasca animalul impreuna cu Viperinul vampir. Ii placea de el, desi i se parea un pic prea serios. Daca se gandea mai bine, probabil nici ea nu lasase o prima impresie prea buna. De obicei ii placea sa faca o prima impresie buna. Nu era mereu atat de nebuna, de obicei era chiar serioasa si nepasatoare. Suna cunoscut, nu-i asa? Stereotipul Viperinului absolut si fara drept de apel... Totusi, uneori isi dorea sa mai faca si nebunii, sa se elibereze de rutina zilnica. Il privi pe Darkason. Lumina lunii pline ii dadea o stralucire aparte, care il facea sa para...maret. Zisesera ei ceva despre luna plina. Dar era clar ca nu ii afecta si pe ei, caci doar varcolacii aveau probleme cu luna plina. Ajusera in dreptul colibei paznicului vanatului. Era acolo un recent construit tarc vechi. "Nu-i asa ca ar fi frumos sa putem sa o ingropam aici, in locul in care cineva a ingrijit-o si a iubito?", intreba ea visatoare. El o privi cu un zambet trist si porni mai departe. Aylee era constienta ca e imposibil, dar ar fi fost totusi frumos.
Intrasera in padure. De atatea ori a fost si ea aici. Cate amintiri in cate nopti icetosate. Uneori se intreba de ce venea aici atat de des. Trebuia sa recunoasca faptul ca ii placeau pericolul si adrenalina, iar locul acesta le putea oferi pe amandoua. De asemenea, ii placeau locurile linistite in care te poti gandi la orice vrei fara sa fi intrerupt vreodata. Ajusera intr-o poienita fara ca sa isi fi dat seama. Iar se pierduse in visele ei, dar din fericire nu era singura. Ar fi ajuns sa se rataceasca pe aici. Darkason lasa jos capriara si isi scoase bagheta. "Mi-ar fi placut sa o ingropam in modul traditional, dar nu avem nici timpul si nici uneltele necesare, deci lasa-ma sa te ajut cu aia." Isi scoase bagheta la randul ei. Se puse langa Viperin si isi intinse bratul inspre o bucata mai plata de pamant. Rostira vraja in cor, iar bagheta ei incepu sa tremure. Pamantul se ridica, lasand loc unui gol dreptunghiular si nu foarte adanc. Isi atinti dupa aceea bagheta inspre caprioara si o roti, fara un cuvant. Ii placeau vrajile nonverbale. Caprioara incepu sa pluteasca si se puse in groapa. Darkason dadu drumul la pamantul pe care il ridicase. Nici nu se vedea mare diferenta, doar urma unui dreptunghi. Se ghemui la pamant si privi luna. "Atat a fost." Darkason se aseza langa ea,ridica privirea la cer si zambi. Ramasesera acolo tacuti.