Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ happiness is nothing unless shared

**Ivy Thibault** · 23 Apr 2012, 16:17

Ivy incerca sa tina pasul cat putea de bine. Se prindea repede, insa nu era chiar floare la ureche. Kurt o invata multi pasi de dans si, in curand, viperina se trezi ca stie sa danseze swing. Cel putin la nivelul unui incepator. Ofta usor cand se termina melodia, gandindu-se ca ar fi frumos inca un dans. Apoi isi simti picioarele care erau obosite dupa alergarea de o ora si jumatate de mai devreme plus lectia de dans.

"Deci?" o intreba Kurt.
Isi ridica privirea spre el.
"Deci, trebuie sa mai facem asta candva," raspunse Ivy, zambind.

Kurt era un dansator foarte bun. Asta ii amintea de sora ei care se misca la balet ca o floare. Apoi isi aminti ca Ivy insemna 'iedera'. Grozav.
Si dintr-o data, isi aminti de toate lucrurile ce se intamplasera in ultimele zile. Printre care ingrozitor de tare iesea in evidenta faptul ca aflase ca parintii ei sunt morti, ca isi gasise sora si ca cativa prieteni de-ai ei fusesera ucisi la orfelinat. Crezuse ca trecuse peste atunci cand ii omorase pe ucigasi, insa ranile continuau sa o doara.

Incerca sa zambeasca si sa pastreze fatada, desi stia ca Kurt o va citi imediat. Simtea un nod in gat, insa se chinui sa il inghita. Nu mai plansese de pe la cinci ani si nu avea de gand sa o faca acum.
"Esti un dansator foarte bun," ii zambi ea, incercand sa isi distraga atentia.

**Kurt F. Malfoy** · 23 Apr 2012, 18:04

O privi si isi lipi fruntea de a ei,prinzandu-i si incheieturile. Pentru cei din jur era un contact fizic excesiv,pentru ei era ceva normal. Erau unul si acelasi,uniti printr-o legatura mistica,magica,inexplicabila. Sangele curgea in aceeasi cantitate prin vene,in acelasi ritm. Simtea asta. Si simtea si zbuciumul interior al tinerei. Asa ca incerca sa isi apropie buzele de urechea ei,pentru ca doar ea sa-l auda:

'' Nu incerca sa porti o masca,Ivy. Si nu ma face sa intru in mintea ta,cand propria mea minte e distrusa. Ti-am promis ca nu voi folosi acest dar al meu si chiar daca nu il folosesc pe acesta,citindu-ti mintea,o previziune tot voi avea. Asa ca spune-mi ce se intampla!''

Inca nu putea uita cat de mult tinea la ea si ca intr-o perioada o dorise ca pe o femeie,ca pe iubita lui,cu care sa isi imparte patul si buzele in saruturi fierbinti. Acum era doar sora lui,mai apropiata decat Odette. Era a doua cea mai importanta persoana din viata lui pentru ca ea nu cerea nimic si ii accepta orice,fara a incerca sa-l schimbe. Si pentru ca se nascusera sub aceeasi stea. Oare cate vieti traisera impreuna?Oare in alta viata fusesera mai mult de atat? Oare atunci ea se nascuse din el si invers? Oare se unisera candva,trupeste? Nici nu vroia sa stie,caci acum o avea pe Ivy din prezent,atat de potrivita pentru ce vroia el.

**Ivy Thibault** · (This post was last modified: 23 Apr 2012, 22:39 by Ivy Thibault.)

Ivy ii inspira adanc parfumul atat de tipic lui si se simti dintr-o data acasa. Se mira de normalitatea acestei seri, nu ca si altele in care fusese alaturi de Kurt. Aproape ca se astepta sa vina Ministerul dupa ei, sau sa explodeze hanul in urmatoarea jumatate de ora.

"Of, se intampla multe," raspunse Ivy. Insa stia ca nu asta voia sa el sa auda, asa ca se stradui sa continue: "Toti mor in jurul meu. Nici nu am apucat sa imi cunosc parintii reali, si stiu ca o am pe Cally care e o sora minunata insa poate mi-as fi dorit si eu o mama. Apoi, prietenii de la orfelinat. I-am razbunat si aia a fost prima si sper ca ultima oara cand am ucis. Tu dintre toti oameni ar trebui sa intelegi ce am simtit cand i-am gasit pe ucigasi. Aproape ca le-am smuls carnea de pe oase."

Ivy inchise ochii si lasa doua lacrimi sa-i curga pe obraji. Nu-i parea rau, insa isi amintea sentimentul.
"Si acum ma intreb: Daca i se intampla ceva rau lui Cally, sau tie, sau lui Jake? Sau altora pe care ii iubesc. Daca patesti tu ceva din vina mea?"

Ivy se uita la Kurt si isi dadu seama pentru prima oara cat de mult tinea la el. Era cel mai apropiat suflet de al ei si isi dadea seama ca el era familia ei. Ca nu avea nevoie de nicio mama sau de niciun tata cand Kurt era langa ea. Isi dadea seama ca facuse o alegere buna, atunci cand hotarase sa nu se lase sa se indragosteasca de el. Era atat de diferit de iubirea pe care o simtea pentru Jake, si totusi, era mai puternica decat iubirea dintre niste frati obisnuiti. Mai de graba ca si cum ar fi fost gemeni. Exact ca si cand Kurt ar fi geamanul ei.

**Kurt F. Malfoy** · 24 Apr 2012, 15:16

Ivy era atat de apropiata de el,o simtea ca o parte dintr-un intreg pe care il alcatuiau impreuna. Avusese un frate geaman la care renuntase in prima zi in care devenise un barbat adevarat,cand atinsese varsta maturitatii gandindu-se ca mai presus de toate,el trebuia sa traiasca,nidecum celalalt,mai mic decat el,care aratase la fel ca el. O clona a lui. Avusese intotdeauna dorinta aceea de a se individualiza,de a fi unic din toate punctele de vedere iar atunci cand dorinta aceea devenise amenintata,il ucise.
Fata de Klaus,noua lui 'surioara' - cel putin la nivel spiritual - era mult mai buna,il intelegea fara sa puna intrebari. In plus,in clipa in care Ivy incepu sa planga,el simti caldura lacrimilor ei pe proprii obraji,fara ca el sa inceapa sa planga.

'' Cally e sub ocrotirea mea si a Sfintilor Mortali,chiar daca nu stie. Jake este un barbat puternic,crede-ma,nu degeaba l-ai ales.''

Stia ca nu trebuia sa isi intinda bratele si sa o cuprinda pentru ca atunci cand ii auzea vocea era ca si cum ar fi inconjurat-o total. In plus,Ivy era sigura - si el cunostea bine acest lucru - ca gandurile lui erau acum la trecutul ei si ca mintea lui Kurt lucra la capacitate maxima. Isi simtea corpul arzand iar mainile incepura sa tremure,o privire fixa,pierduta,punand stapanire pe ochii lui.

'' Trebuie sa te scot de aici. Imediat. Nu pune intrebari. Cum am zis,nu spune nimic nepotrivit unui Clarvazator. Are motivele lui pentru care face asta.''

**Ivy Thibault** · 24 Apr 2012, 15:30

Ivy isi dadu suturi mentale pentru ca se gandise la siguranta lui Callysto. Normal ca e ocrotita nu numai de Sfintii Mortali, ci si de ea insasi. Si Jake, da, era un barbat puternic, asa cum zisese Kurt, nu il alesese daca nu ar fi fost asa, insa nu putea sa nu se ingrijoreze.

Totusi, se linisti aproape imediat, ca si cum spunerea temerilor ei cu voce tare ar fi rezolvat totul. Numai acum isi dadea seama cat de mult voia sa vorbeasca cu cineva, cu Kurt in mod special.

Isi aminti cum incepuse noaptea asta, si ceea ce devenise acum. Isi aminti cat de plictisita era si se gandi ca parca era in alta viata. Totul devenea mai interesant atunci cand isi gasea compania potrivita.

Simti caldura gandurilor lui Kurt cum o incojoara si zambi slab. Era asa de bine sa ai pe cineva cu care sa vorbesti, fara sa iti pese ca spui ceva gresit.
'' Trebuie sa te scot de aici. Imediat. Nu pune intrebari. Cum am zis,nu spune nimic nepotrivit unui Clarvazator. Are motivele lui pentru care face asta.''

Ivy tresari la cuvintele lui Kurt si toata mintea i se golise complet. Singurul lucru pe care il mai putea face era sa il urmeze pe barbat, oriunde avea de gand sa o duca.

**Kurt F. Malfoy** · 24 Apr 2012, 18:00

O prinse de mana si o scoase afara din bar,nu inainte de a plati consumatia,cu cativa galeoni. Iesirea lor neasteptata nu avea sa atraga atentia nimanui mai ales ca ii vazusera imbratisati iar acum tot ce se puteau teme ca avea sa se intample erau cateva barfe dar oricum oamenii aceia nu-i cunosteau atat de bine. Poate doar dupa chip,dar uneori el si Ivy isi uitau propriile nume,mai ales cand participau la intrunirile Devoratorilor.

O scoase pe o straduta laturalnica,undeva in intuneric si,dupa ce se asigura ca nu ii aude nimeni,ii spuse pe un ton care trada ingrijorarea:
'' Am avut o previziune. Imi este interzis sa schimb viitorul dar ce nu fac eu din dragoste pentru mica mea Ivy? Ma rog,in seara asta amandoi trebuia sa sfarsim ucisi. Nu e prea tarziu sa se adevereasca acele lucruri,totusi.''
O stranse mai aproape de corpul lui,observand inca o data cat de mica era in comparatie cu el. Isi infasura bratul in jurul ei,fiind acum practic lipiti iar Kurt se pregati sa se transforme in scut uman pentru ea,daca ar fi fost nevoie.

**Ivy Thibault** · 25 Apr 2012, 15:37

Nodul din gatul lui Ivy se mari considerabil cand banuielile ii fura adeverite. Veneau sa ii razbune. Era sigura ca mai erau destui de unde venisera cei doi care provocasera atatea rele la orfelinat. Oare erau ei? Sau poate cineva care venea dupa Kurt? Oare ar trebui sa Dispara in acest moment, sa-l ia pe Jake, sa o sune pe Cally si sa fuga?

Dintr-o data, mintea ei functiona de zece ori mai repede decat pana atunci, ceea ce o ajuta sa isi formeze cat de cat un plan, cand timp zambea, simtindu-l pe Kurt protejand-o. Si daca nu ar fugi? Ar fi foarte nebunesc sa ii infrunte? Da, asta pentru ca habar nu aveau cati erau. Sau poate ca el stia.

"Cati?" intreba ea.

Daca erau mai putin de cinci, aveau sanse mari. Isi amintea de ceilalti pe care ii invinsese ea singura pe amandoi. Nu erau foarte avansati intr-ale magiei, insa erau mari rau de tot.
Si totusi, daca nu erau ei? Daca era altcineva? Atunci aveau sa fuga. Poate raman inca in oras, dorm intr-o padure, pe undeva, unde sa se protejeze de vraji si apoi merg dupa ceilalti, Atunci, Kurt ar putea alege daca vine cu ea, sau nu si Ivy si-ar continua fuga pana si-ar aduna destui prieteni care sa ii stea alaturi ca sa ii invinga. Ceea ce ar putea dura o vreme...

Da, spera din tot sufletul ca era prima varianta.

**Kurt F. Malfoy** · 25 Apr 2012, 16:15

Auzi brusc pasi venind inspre ei si privi dupa colt,observand cateva siluete care se profilau in departare,la luminile felinarelor. Zambi in coltul gurii si isi dadu jos haina. Era extrem de lunga,de culoare neagra,cu multe buzunare si doi nasturi enormi care o incheiau repede. O lua si o scutura,lasand ca intregul arsenal sa cada pe jos. Cinci cutite de dimensiuni diferite si un fel de sabie mai mica plus tot felul de foarfece si un pistol pe care i-l dadu lui Ivy. El lua acea sabie mai micuta si astepta in liniste.

Numara in minte secundele apoi observa cine se apropia. Erau doi indivizi urmati de altii si altii iar pasii lor purtau un ritm,o cadenta unica,militareasca. Inchise ochii si o intreba daca aceea erau cei care o urmareau. Cand primi raspunsul injura scurt si ii spuse lui Ivy ca nu vroia sa o faca in stilul vrajitoresc pentru ca nu vroia sa se afle de faptul ca erau vrajitori si ca i-ar fi placut sa dea vina pe Noni,ca intotdeauna.Apoi continua sa numere pasii si sa calculeze distanta dintre ei si urmaritori.

**Ivy Thibault** · 25 Apr 2012, 20:04

Ivy lua pistolul sigura pe ea. Asta era problema cand faci ceva rau: trebuie sa faci fata consecintelor. Si in acest caz, consecintele erau niste matahale care ar putea sa ii zdrobeasca creierul cu o sigura mana. La naiba.
Si totusi, simti adrenalina prin vene, lucru pe care il adora, si posta langa Kurt. Intr-un fel, abia astepta sa termine cu asta, insa in acelasi timp, dorea sa nu i se fi intamplat ei. Acum regreta faptul ca ii omorase. Daca nu ar fi facut-o ar fi scapat de probleme in plus, de care se putea lipsi cu desavarsire. Asa ca isi promise ca nu va mai omori alti oameni. Dupa ce termina cu cei care se indreptau spre ea si prietenul ei cel mai bun pentru a le face acelasi lucru.

Stranse arma mai bine in mana si o indrepta spre urmaritori atunci cand se apropiara. Isi dadu seama ca nu folosise niciodata un pistol insa nu avea tip de lectii acum. Se intreba daca ar trebui sa ii scoata din lupta pe cati putea cat inca erau departe, insa nu apuca sa spuna nimic, caci se trezi cu matahalele la trei metri de ei.

**Kurt F. Malfoy** · 26 Apr 2012, 16:10

Ii observa apropiindu-se apoi o fixa pe Ivy cu privirea si realiza ca era decisa sa lupte pana la capat. Ii zambi larg,punandu-i o mana pe umar apoi ii zise pe un ton bland,aproape razand'' Eu iau pe primii zece iar tu pe ceilalti zece,ok?'' Si o lasa sa se descurce,in limita posibilului fiindca era constient ca la urma urmei avea sa se intoarca dupa ea si sa o salveze. Mereu o facea. Mereu trebuia sa isi faca griji pentru ea pentru ca se obisnuise astfel.Deocamdata trebuia sa lupte.

El era o matahala mai slabuta. Avea o inaltime exagerata si era ager,cea din urma calitate ajutandu-l sa doboare din start doi dintre ei. Nu-i decapita complet,se multumi doar sa le taie gatul din cateva miscari. Ii placu privirea celorlalti,o privire care trada nesiguranta. Deci erau asasinii de elita. Pacat ca se pusesera cu unul care facea asta de 16 ani. Avea experienta in ce privea lupta directa si omuciderea. Era un artist cand venea vorba de asta.

Le facu semn celorlalti sa se apropie apoi arunca o privire inspre Ivy,scurt,pentru a vedea daca se descurca.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton 1 2 Next » //  / happiness is nothing unless shared

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ happiness is nothing unless shared