Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ Haunted

• Isi puse roba de la Ochi de Soim pe ea si o inchise la nasturi, era destul de frig in castel si nu mai avea nevoie de asta, ci de caldura. Lasa in dormitor curat si isi freca palmele una de alta pentru a se incalzi. Inchise usa dupa ea si cobora din Turnul ODS pe scarile de marmura ale castelului, mari si reci. Nu avea o tinta anume insa nu mai fusese demult la Oglinda lui Erised iar asta o indemna sa mearga acolo.
  Zis si facut, porni intr-acolo numaidecat. Isi intoarse privirea in stanga si in dreapta privind personajele miscatoare din tablouri, care ca deobicei susoteau si barfeau. Insa se obisnuise cu ele, se invatase sa le ignore cu trecerea anilor.
  Observa pe o usa scriind cu litere mari si de aur "Oglinda lui Erised", exact unde voia sa ajunge. Puse degetele lungi si delicate pe clanta de la usa si se apasa pe ea deschizand usa. Aceasta scoase un scartait enervant, iar soimeanca se stramba imediat, dar sunetul disparu. Inchise usa la loc in urma ei si pasi in incapere, simtind un miros de lamaie si portocale. Cu adevarat simtise absenta oglindei in viata ei, nu trecuse de mult timp pe aici si parca ardea de dorinta. Insa acum se afla aici, isi indrepta privirea catre Oglinda acoperita, dar auzi cum usa se deschide iar si se intoarse brusc spre aceasta.

• Isi terminase treaba in biblioteca, si ceruse permisiunea de a pleca, pretindand ca ar avea teme si ca frigul o afectase in ultima vreme. Purta roba casei ei doar pentru a se deosebi prin multime, deoarece, mai erau fete care semanau cu ea si care nu obisnuiau sa poarte acea piesa neimportanta de vestimentatie.
  Se gandi la trandafiri. Ii placeau trandafirii, si portocalele, si lamaile. Si brusc mirosea a portocala. Stia ca probabil gestul ei ar fi fost privit ca unul ciudat, poate chiar nebun.. insa o lua in directia din care, credea ea, provenea mirosul paradisian, armonios si placut.
  Observa o silueta.. mai mult o umbra intrand in camera oglinzii lui Erised. Totul se petrecea prea brusc. Se simtea de ca si cum alergase. Crapa putin usa, dupa care se strecura acolo. Manierele ei erau ciudatele, la fel ca ea. Fata cu mainile mazgalite.
  " Salut! Sa stii ca nu te urmaream." adauga Arlin, vrand sa nu faca o impresie proasta din prima vorba, privire. Observa roba fetei, si realiza ca erau in aceeasi casa.
  " Si eu sunt Ochi-de-Soim. Apropo, ma numesc Arlin."spuse ea, zambind.

Îşi trecu mâna prin fiele de păr şatene, privind drept înainte preţ de două secunde. Nu ştia ce să facă, mai exact. În cele din urmă, îşi saltă chitara în spate şi iese din camera sa, traversând camera de zi a Viperiilor, ignorând toate sunetele din jurul lui, punându-şi căştile în urechi. Iese în coridor, prin portret, după care o ia pe holuri, cu mâinile în buzunar, privind fiecare uşă în parte, citind ce scria pe fiecare. Se opreşte, zâmbind uşor, citind acele trei cuvinte în care nu credea niciodată.
- Oglinda lui Erised. şopti, după care apăsă pe clanţă, cu gândul că înăuntru nu putea fii nimeni.Păşi înăuntru când deschide uşa suficient, obserând siluetele a două fete. Îşi ridică umerii, în cele din urmă, ştiind că nu mai putea da înapoi. Hei. făcu, încercând să zâmească.

• Observa usa cum se deschide incet si recunoscu o silueta de fata. Nu credea ca avea sa se mai nimereasca cu cineva in seara asta la Oglinda lui Erised, insa ii placea compania altora. Era sociabila si se imprietena repede, sau cel putin asta ii era in gand. Isi intoarse privirea catre tanara care intrase si zambind zise:
  -Salut si tie, stai linistita..nu ma gandeam ca mai vine cineva la ora asta pe aici. Calliope. Incantata Arlin. Spuse ea intinzand mana catre soimeanca, ii se parea cunoscuta. Probabil o mai vazuse prin castel, caci daca erau la aceeasi casa era greu sa nu cunosti pe cineva, cel putin trebuia sa-l fi vazut de doua sau trei ori. Sau cel putin odata. Se duse langa usa sa o inchida sigura ca nu avea sa mai vina nimeni insa se inselase. Usa se deschise destul de brusc si veni inspre ea doborand-o jos dintr-o miscare. Isi puse mana la cap frecand usor, zicand:
  - Asta a durut.

Auzi acele două cuvinte şi închide uşa din nou, strecurându-se într-un spaţiu mult mai mic acum. O priveşte pe blondă cu un zâmbet oarecum înghijorat pe buze, pentru că nu ştia, exact ce să facă. Închide uşa, uitându-se la ea.
- Eşti... ok? întrebă, lăsându-se pe vine, lângă ea
-Eşti... prost? îşi răspunde singur.
Îi întinde mâna, pentru a ajuta să se ridice, analizând-o cu privirea. Ochi de şoim. Exact asta îi trebuia. Poate îi mai şi ardea de ceartă, exact asta îi trebuia. Îşi trece limba peste buze, neştiind ce să îi spună. În mintea lui era un război între posibil şi imposibil, între limite şi împis cam departe ca să fie adeăvrat. Nu ştia, exact, ce să creadă.

• Doamne, ura aglomeratiile. Avea o problema cu oamenii si nu-i placea sa petreaca timpul cu atat de multi deodata, de aceea nici nu se intalnea cu atatia, si nici nu participa la carnavrulire scolii sau la petrecerile din turn.
  Automat nu mai raspunse la remarca fetei si se mira ca aceasta nu-si specificase numele. Il privi indignata pe baiatul ciudatel cu chitara, care ca si ea, parea ca nu vrea sa fie acolo, cu fetele acelea pe care nu le cunostea.
  Isi acoperi fruntea cu mana, privindu-l curioasa pe baiat. Mai vazuse oameni, chiar multi, la viata ei, si nu vroia sa para o ciudata. Baiatul cu siguranta nu era o atractie de circ, iar blondina care acum era pe jos, probabil nu prevazuse ca se va intampla asta. Nu stia daca sa o ajute sa se ridice, sau daca sa-l lase pe gentleman-ul din usa sa o faca.
  Nu-i raspunse nici lui la salut.
  Spre surprinderea ei, o facu si pe asta. Pana la urma, nu era un nesimtit narcisist. Zambi, parand mai linistita acum. Insa tot nu-i raspunse la salut. Se pare ca toata situatia se axa pe blonda cazuta la pamant.
  Soimeanca se sprijini si ea de un zid, inca privindu-i pe cei doi. Unghiile ei aratu extrem de bine din unghiul din care tocmai le privea.
  

ooc: va rooog, ordine de postare pe cat posibil; : o3

• Isi reveni din ameteala aceea de indata si isi ridica privirea catre baiat, se stramba prima data insa apoi isi reveni la pozitia initiala. Lua mana lui ca sa se ridice si apoi isi scutura roba de praful care se pusese pe ea, era sigura ca urmatoarea oprire a robei avea sa fie la spalat. Isi aranja si parul care acum statea bine, caci inainte fusese in toate partile si zise:
  - Nu, sunt Calliope. Murmura ea, desi nu stia daca era chiar ok.Insa intinse mana baiatului politicoasa. Nu mai primise niciodata o usa in cap, insa pentru toate existau un inceput. Se uita la insigna de pe roba baiatului, Viperini. Insa ii era indiferent, asa ca se intoarse si spre Arlin si zise:
  - Bine, banuiesc ca ati venit pentru Oglinda. Care e primul? Cu siguranta nu eu, spuse ea dandu-se cativa pasi buni in spate, prefera sa lase pe unul dintre ei prima data sau chiar ea sa fie ultima.

Se uită la blondină când o aude şi oftează uşurat, pe buzele lui schiţându-se un zâmbet uşor, repetându-i numele în minte de câteva ori, doar pentru a şi-l fixa. Se ridică, ridicând-o şi pe ea deodată cu el. Îi urmăreşte privirea, către şatenă, analizând-o şi pe ea din cap până în picioare. Înconjurat de Ochid e şoim, bestială alegere. Tresare când o aude pe Calliope vorbid despre oglindă. Îşi dă chitara jos din spate, sprijinindu-se de uşă, lăsând instrumentul pe jos.
- Am uitat să mă prezint. Eu sunt Marc. făcu el.
Nu ştia cum ar fi reacţionat dacă le-ar fi spus că el s-a uitat deja în oglindă. Oricum, ştia ce voia cel mai tare. Voia o viaţă normală, fără Ordin sau Devoratori, fără magie în general, să aibă o familie şi să fie fericit, să uite de tot ceea ce a făcut şi să ducă o viaţă normală.

• " Ma bucur sa te cunosc, Marc. Eu sunt Arlin." exclama satena.
  Observa instrumentul muzical pe care Marc il cara. Si ea canta la unul. Nu chitara, ci violoncel. Insa pe al ei nu-l putea cara astfel prin scoala.
  Privi plictisita oglinda. Auzise de mii de ori de ea, si vizitase camera aceea de mai multe ori, insa nu se atinsese de oglinda.. deoarece stia ce-si doreste. Cine venea acolo de asa multe ori ca sa se uite in oglinda, de fiecare data?
  " Din moment ce nu se alarmeaza niciunul din noi inseamna ca toti ne stim dorinta suprema. Nu cred ca ati venit aici pentru oglinda." marturisi Arlin, privirea ingustandu-i-se spre Calliope apoi spre Marc. Probabil erau aliati cu Devoratorii, dar vaai, ce gand stupid. Abia daca le stia numele, de ce sa-i judece astfel? Nu-i placea deloc situatia aceea. Se acomodase deja cu ei, insa acum nimeni nu spunea ceva.
  " Ce-ar fi sa ne canti ceva?" intreba ea curioasa, aratand spre chitara lui Marc.

• Calliope astepta pana se terminara toate prezentarile si formalitatile care o dezinteresau si ofta. Observa instrumentul muzical al viperinului si schita un zambet, isi aminti ca si fratele ei canta la chitara destul de bine si mereu il ruga sa ii cante cate ceva. Ii se parea atat de interesant sa stii sa canti la un instrument, doar pentru ca ea nu stia si probabil de aceea. Insa isi reveni din gandurile ei si se intoarse cu picioarele pe pamant.
  - Bine, faza cu oglinda pica. Spuse ea zambind catre cei doi, nu era tentata sa vina aici insa era un loc relaxant, cel putin pentru ea.
  
  Cu ajutorul baghetei facu sa apara pe jos o patura moale si groasa ca sa stea ei, ii amintea de picnicurile din familie. Ii facu semn soimencei sa se aseze prima data, apoi ea se puse in stil turcesc si mainile in fata ei. Astepta ca si viperinul sa se faca comod si spuse:
  - Buna idee, nu am auzit niciodata un viperin talentat la muzica, insa pentru toate e un inceput.