Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ Hell is not a bad place to be

**Lexie Stryder** · 20 Jun 2012, 15:45

Lexie pufni la auzul remarcii lui Kurt. Tipic lui. Prima betie sau primul esec. Totusi, daca se gandea mai bine, avea dreptate. Toate esecurile lui se transformara in ceva bun in viata lui intr-un sfarsit.

Isi drese glasul la intrebarea lui. Nu, nu era potrivita pentru o slujba importanta. Sau nu se simtea pregatita. Se simtea bine postura de profesoara si nu avea de gand sa renunte la ea prea curand. Era perfect sa aiba un loc la Hogwarts, printre indrumatori. Si, desi nu mereu un model demn de urmat, era mandra ca lasa ceva in urma ei, ca forma caracterul urmasilor sai din Lumea Vrajitoreasca. Ca transmitea ceva mai departe.

"Sincer, nu stiu care sunt visele tinerilor acum," raspunse viperina intr-un sfarsit la a doua intrebare a lui Kurt. Inca nu era foarte sigura pe ce spunea, era usor derutata de schimbarea brusca a subiectului. "Eu una nu am vise mari. Insa presupunca despinde de persoana."

**Kurt F. Malfoy** · 20 Jun 2012, 16:02

Zambi scurt apoi realiza cat de mult si-ar fi dorit sa fie din nou copil. Asta ar fi insemnat si Klaus,si tatal lui,si viata mizerabila de atunci dar ar fi insemnat si plimbari prin padure,nopti nedormite privind luna,incercarile de a proiecta avioane din lemn care sa zboare. Ar fi insemnat Susanne si prima dragoste si timiditatea nefireasca pentru un tanar adolescent,puditate dusa pana la culme,uneori chiar enervanta. Si duelurile,plimbarile prin Londra Incuiatilor,pe bicicleta. Ar fi regasit atelierul in care mai facea rochii pentru femeile la care tinea,portretul bunicului pe care il analiza in fiecare seara inainte de rugaciune,gasind de fiecare data ca asemanarea dintre el si tatal tatalui sau era izbitoare. Poate ca pana si fluturii multicolori ar fi fost mai usor de prins,de pus la colectie. Poate ar fi fost mai bun si s-ar fi bucurat mai mult de ce ii fusese dat. Poate ca boala lui ar fi fost uitata pe cat posibil si ar fi avut o copilarie relativ normala. Oh,Doamne,poate ca nu ar mai fi fost cel de acum!

'' Nu iti e dor de anii copilariei? Nu au fost foarte frumosi,stiu,dar totusi,fac parte din trecutul tau.''

Isi dorea sa inteleaga cum fusesera acele vremuri pentru cei la care tinea. Vroia sa stie daca el suferise mai mult,daca avea dreptul sa remeche acele amintiri,acele blesteme,acele orori care se abatusera asupra destinului sau,doar pentru a le schimba,macar cu ajutorul gandului,a imaginatiei. Acum intelegea ca ar fi putut fi un om mai bun,daca ar fi muncit din greu. La fel de greu precum muncise pentru a deveni cel de acum. Era la granita dintre prezent si un viitor diferit,dar mai normal.

**Lexie Stryder** · 20 Jun 2012, 16:18

Lexie isi auzi propria respiratie accelerand la auzul cuvantului 'copilarie'. Din cate isi amintea ea, nu avusese o copilarie atat de rea. Insa avea unele imagini blocate in minte cu casa ei arsa, intre flacari, caldura aceea dogoritoare, aerul inecacios si apoi intuneric.

Insa dupa acele imagini venira cele cu orfelinatul. Camerele pline de colegii ei, de prietenii ei, plimbarile lungi prin parcuri, jocurile Incuiate care mereu ii placusera. Ea stiuse dintotdeauna ca era o vrajitoare si nici macar in naivitatea copilariei nu lasase sa ii scape acest gand.

Asa ca stia ce i se intampla in momentul in care devenise 'ciudata' orfelinatului. Desi se simtise data la o parte, lumea ei parca nu se schimbase. Avusese prieteni care ii ramasera alaturi, prieteni carora nu le pasa de linia ei de sange, de magia ciudata si infricosatoare uneori. Asa ca se simtise fericita. Apoi Tom o luase de la orfelinat si o invatase cum sa controleze magia. Cea mai frumoasa perioada a vietii ei. Plina de farmece, de drgaoste parinteasca si frumusete.

Bineinteles ca fusese urmata de moartea lui Tom care lasase o amprenta accentuata asupra ei. Era o fetita pe atunci. Unsprezece ani. Dupa moartea invatatorului ei, Lexie se tunse scurt si incepuse sa fie cu adevarat ciudata. Baietoasa si curajoasa, rece si dura.
Normal ca si asta se schimbase. Dupa ca o intalnise pe Isa, chiar daca incercase sa isi accepte familia, nu isi simtise parintii asa cum il simtise pe Tom. Poate pentru ca el fusese acolo in perioada in care avea nevoie de el.

Apoi evoluase, fusese mai sigura pe ea, se apucase de fumat si nu dura mult pana sa descopere ca era atrasa de Magia Intunecata. Cu toate ca era viperina, Lexie nu fusese niciodata rea. Fusese o surpriza sa cada in acea casa, iar acum se gandea ca nu apartinea de nicio alta casa decat cea in care era.
Era frumos sa isi analizeze evolutia. Era normal sa fie nehotarata. Sa faca schimbari. Mai ales in adolescenta. Si era mandra de tot ce facuse, nu regreta nimic.

"Ba da, imi e dor," raspunse viperina cu un zambet. "Insa nu ma consider inca adult. Nu se poate sa se fi terminat."

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 20 Jun 2012, 16:37 by Kurt F. Malfoy.)

O privi din nou,dar mult mai serios insa apoi chipul i se destinse si realiza ce se intampla defapt. In trecut iubise o tanara care ajunsese la punctul formarii,acolo unde totul se schimba,acolo unde soarta era decisiva. Isi amintea ca tocmai in acest punct el pierduse totul. Era doar un copil cand comise dubla crima,un copil pe care ei il vazusera atunci un barbat,numai din cauza aspectului si a felului in care ii invartea pe degete,cand defapt ei erau marionetele care ii faceau pe plac. Ii fermecase cu un zambet iar ei il lasasera sa ii conduca. Insa domnia lui nu fusese prea lunga,caci tradarea venise imediat. Si baietelul acela se transformase in monstrul de acum.

'' Nu se va termina. Nu foarte curand. Vei ajunge sotia cuiva,mama vreunui copil,dar nu acum. Vei fi femeie,dar nu azi,nici maine. Crede-ma,scumpo,nu ti-ai dori sa ajungi la varsta mea. Viata se vede atat de mizerabila la treizeci si ceva de ani.''

Viata era ciudata,era intortocheata,era...viata. Si cu asta spunea totul. Nu putea da garantii pentru ca si-ar fi distrus propria esenta,definitie. Viata era o contradictie,de aceea o iubea. El era o contradictie,si era viu,si intelegea lumea atat de bine. Si tocmai acea cunoastere il ranea. Lumea,viata,timpul nu erau asa cum toti vroiau sa creada. Nimic nu era roz,placut,frumos. Absolut nimic.

**Lexie Stryder** · 20 Jun 2012, 16:52

Lexie se incrunta brusc. De ce sunea asta? Fiecare varsta putea fi vazuta ca cea mai frumoasa daca voiai sa o vezi asa. Nu avea importanta.
"Nu cred," zambi viperina. "Poti fi la fel de indragostit la saizeci de ani ca si la optsprezece. Poti la fel de naiv, la fel de iubitor, la fel de nebun, de curios, interesat, priceput, amuzant, inventiv, sau orice altceva. De ce trebuie sa se schimbe intriorul, perspectiva ta fata de viata doar pentru ca corpul o face?"

Asta fusese viziunea ei dintotdeauna. De ce erau oamenii atat de incuiati incat sa caute tinerete eterna? Nu isi dadeau seama ca o aveau deja? Ca tineretea nu tine de riduri, sau de fizic? Esti batran daca te simti batran. Esti tanar daca te simti tanar. Esti fericit daca te simti fericit. Nimic altceva nu conta.

Veneau bolile, corpul obosea, inima ceda la batranete, era adevarat, insa asta nu insemna neaparat batranete. Sau cel putin in viziunea lui Lexie. Ochii sunt mai slabiti, oasele mai moi, corpul mai obosit, insa inauntru, unde conteaza, poti fi mai revigorat, mai fericit si mai activ ca niciodata.

**Kurt F. Malfoy** · 21 Jun 2012, 13:52

De ce sa se schimbe sufletul cand corpul era imbatranit? Poate fiindca sufletul murise inaintea corpului,se degradase incet, iar faptul ca fusese distrus lasase urme adanci,vesnice,si asupra corpului. Cam asa functiona si procesul lui de imbatranire. Cei din familia lui erau cunoscuti si pentru faptul ca si la varste inaintate aveau un aspect relativ placut,care atragea pe cat posibil. Cearcanele,de pielea uscata apareau in urma greselilor,in urma loviturilor pe care viata i le dadea. Punea prea mult la suflet,poate,si gresea enorm facand acest lucru insa nu se putea schimba. Se consuma prea mult.

'' Ai dreptate. Daca ajungi sa iei totul prea in serios te uratesti,te acresti. Devi o muratura pe doua picioare. Deja te vad la optzeci de ani,la patinuar,strigandu-mi ' Hei,tataie,da-te mai incolo!' Va fi asa o placere.''

Nu l-ar fi deranjat sa prinda acele vremuri. Doar de ar fi putut sa ajunga la o suta de ani fara a imbatrani. Se vroia vesnic tanar,atragator. Vroia sa atraga atentia sexului frumos si sa ii faca pe barbati sa si-l doreasca pe post de amic si aliat. Se iubea enorm. Desi in fata tuturor afisa o falsa modestie spunand ca fizicul lui nu avea nimic iesit din comun,in fiecare seara inainte de culcare se ducea in fata oglinzii,analizandu-si miscarile,unghiurile din care parea sa fie mai elegant,mai potrivit. Invatase aceste miscari si devenisera ticuri,astfel incat nu exista moment in care sa nu fie multumit de el insusi. Cel putin din punct de vedere fizic.

'' Cum ai vrea sa mori?''

**Lexie Stryder** · 21 Jun 2012, 14:36

Lexie isi dadu ochii peste cap. Patinoar? Serios?
Isi adanci mainile in buzunarele blugilor inainte sa zamebasca la gandul vietii pe care o astepta. Nu era cea mai fericita viata, insa stia ca o va face cat de fericita ii va sta in puteri. Nu avea sa stea pe loc.
Va inainta. Si nu pe o cale care parea frumoasa, dar care sa va urati in timp. CI pe calea care va fi mereu frumoasa. Mai trebuia doar sa isi dea seama care era aceea, ceea ce era destul de greu dat fiind ca la inceput, ambele aratu la fel.

Ofta usor cand ii auzi intrebarea lui Kurt. O deprimau si o speriau discutiile astea. Despre moarte, despre imbatranire, cand isi dadea seama cat de scurta e viata unui om. Insa trebuiau discutate.
"In somn," raspunse ea, cu un zambet trist pe buze. Nu era cel mai curajos mod de a muri, nici nu va ramane astfel in istorie, insa era ceea ce voia. "In bratele barbatului pe care il iubesc, stiind ca vietile pe care le-am creat sunt perfecte, asa cum as fi vrut eu sa fie dintotdeauna. Stiind ca sfarsitul vietii mele este un nou inceput."

**Kurt F. Malfoy** · 21 Jun 2012, 14:59

Ceva clasic,ar fi putut spune. Total opus lui. Kurt si-ar fi dorit sa moara singur. Si-ar fi dorit ca intunericul sa vina repede,luandu-l acolo de unde venise,transformandu-l in ceea ce fusese de la inceput - o greseala,o intamplare care peste noua luni prinse viata si luase alte vieti dupa cativa ani. Vroia sa se intample tarziu in noapte,ca nimeni sa nu-l vada rapus de boala sau de vreun adversar. Mai presus de toate,ar fi dorit sa ramana cu zambetul pe buze dupa ce intreaga sa viata avea sa se deruleze prin fata ochilor sai,asemenea unui film cu buget redus,asemenea unei amintiri.

'' Oh,nu te teme. Vom fi toti acolo. Eu,Callysto,Freyja,Matt,Isabella,Ivy... Te vom proteja si te vom iubi vesnic,chiar si atunci cand va fi timpul sa pleci.''

I se parea ciudat sa si-i imagineze pe toti trecand in nefiinta. Deja si-o imagina pe Freyja arzand de vie,pe Lexie alaturi de toti ceilalti,pe Ivy innecata ori Callysto otravindu-se la cateva ore dupa decesul lui Kurt,pricinuit de un membru al Ordinului Phoenix. Si acele imagini semanau atat de mult cu previziunile care incetasera sa mai existe pentru el in urma cu cateva luni. Doar nu cumva...Si totusi...

'' In numele lui Merlin!'' striga el,ingrozit de-a dreptul

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 21 Jun 2012, 18:42 by Lexie Stryder.)

Lexie zambi trist gandidnu-se la acea posibilitate. Ar fi vrut sa aiba o viata lunga si fericita. Asa trebuia sa aiba fiecare, asa era normal si frumos. Nu voia sa ramana singura, sau sa fie Intunecata mereu, nu voia sa omoare oameni numai in cazuri extreme si si in acele momente incerca sa evite lucrurile de acel gen.

Isi freca palmele una de alta, simtindu-si pielea rece la atingere. Nu era frig afara, ci era racoarea unei nopti de vara, ceea ce nu insemna prea mult.
Tresari violent cand il auzi pe Kurt. Primul instinct fu sa isi scoata bagheta, apoi privi panicata in jur, cu simturile ascutite la mazim, ciulindu-si urechile dupa fiecare zgomot mic in cazul unei amenintari.

Nu ii dura mult pana sa isi dea seama ca nu era niciuna prin preajma si isi intoarse privirea catre fata ingrozita a lui Kurt.
"Ce e? Ce ai patit?" intreba ea, acum panicata.

**Kurt F. Malfoy** · 21 Jun 2012, 18:59

Se uita ca intr-o transa la mana lui. Nu,era imposibil,era imposibil sa se intample asta,sa se schimbe atat de repede. Era un magmetamorf,si-ar fi putut schimba culoarea parului,ar fi putut in unele cazuri mai speciale chiar si sa decida culoarea pielii. Se gandi la parul roscat dar nimic nu se intamplase.

Se simti extrem de ametit si se sprijini de Lexie apoi ii facu semn sa se calmeze. Inghiti in sec si lasa ca previziunea sa se desfasoare normal,sa ii capteze mai mult atentia,sa ii puna stapanire pe minte. In final,cand totul se termina,o privi pe Lexie ca si cum mai erau cateva secunde pana la sfarsitul lumii iar el nu apucase sa-si traiasca viata.

'' Am redevenit Clarvazator. Si nu a fost prea placut ce am vazut,crede-ma.''

Si-ar fi dorit pe cat posibil sa se insele,sa fi renuntat la calitatile de magmetamorf si sa fie un vrajitor normal - era o contradictie totusi,daca stateai sa te gandesti,ca un vrajitor sa fie catusi de putin normal. Fara puteri extraordinare,fara previziuni,fara povara de a sti dinainte ce se va intampla.

'' Nu m-am inselat niciodata. Blestamat sa fie acest 'talent' al meu caci imi aduce numai chin!''

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn 1 2 3 4 5 Next » //  / Hell is not a bad place to be

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ Hell is not a bad place to be