Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ Hell's bells

**Lexie Stryder** · 27 May 2012, 15:51

Me and Kurt

Lexie lua hartiile pe rand de la elevi, fiecare cu o alta semnatura pe ea, toti parintii dandu-si acordul in scris. Nu stia daca exista vreun elev care sa nu vina in Hogsmeade pentru ca nu ii fusese semnata hartia. Pana acum nu vazuse. Erau rare acele momente, insa in general se datorau unei pedepse. In cazul celor ca Ivy, care nu aveau parinti, hartia era semnata de un profesor care se oferea sa aiba grija de ea. Bineinteles, asta era regula in cazul in care mai erai eleva si nu erai profesoara. Cum niciunul nu i se potrivea fetei, nu avea de ce sa isi faca griji.

Adevarul era ca Lexie se simtea destul de singura. Ivy plecase impreuna cu Mike si nu prea frecventa domeniile castelului, Isa nu era mereu la Hogwarts dat fiind ca cupa se incheiase si ea si cu Matt erau destul de nerabdatori sa isi petreaca cateva saptamani impreuna, singuri. Kurt era inca de negasit, insa Lexie stia ca se va intoarce cu ceva. In unele nopti o apuca panica si se trezea ca nu mai poate sa respire normal si ca lacrimile ii curgeau incontrolabil pe obraji la gandul ca nu era langa ea. Insa nu ii placea sa gandeasca negati, Trebuia sa ramana cu gandurile atintite asupra reusitei, altfel isi va pierde mintile.

Nu ar fi suportat ideea sa il piarda. Kurt era tot ce avea si nici nu isi dorea mai mult daca el nu era acolo. Era legata de el prin ceva nescris, ceva ce simtea in suflet si spera ca si barbatul simtea aceeasi legatura. Nu se indoia de el, insa voia sa il simta aproape ca sa se convinga ca era real. Se urca pe matura, simtindu-si roba fluturand in urma ei. Zbura pana in momentul in care trecuse de 'granitele' Hogwarts-ului. Acolo Disparul cu un pocnet surd si se gasi in Hogsmeade fara sa stie cu ce motiv.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 27 May 2012, 16:01 by Kurt F. Malfoy.)

Isi deschise ochii si isi pipai abdomenul. Injura scurt si realiza ca fusese injunghiat si de tema cazuse la pamant. Rosti repede o vraja si un bandaj ii aparu pe rana apoi se ridica,dandu-si jos camasa care era patata de sange. Isi facu loc printre oamenii care il vazusera,asa ravasit si la bustul gol si continuara sa il priveasca uimiti,ca pe un monstru,ca o creatie a naturii care nu avea vreun loc in acel peisaj.

Se opri langa un zis si continua sa mestece cele cateva frunze dintr-o planta pe care Ivy i-o recomandase,spunand ca ajuta la coagulare. Observa in departare o silueta si ofta,realizand ca era Lexie. Nu vroia sa-l vada astfel dar n-o putea refuza. '' Bun venit,don'soara infirmiera. Un sarut vindecator,poate?'' Ii zambi scurt,usor pervers,incercand sa se prefaca,sa spuna ca era bine. Dar nu era. Aproape deloc. Nu fusese niciodata bine,dar mai ales in acea seara,dupa acea lupta,dupa acea rana. Dupa ce se ingrijorase pentru Lex.

'' Ce cauti aici? Ti-am zis sa nu mai iesi din casa. Singura.''

**Lexie Stryder** · 27 May 2012, 16:53

Lexie se intoarse brusc, destul de socata sa recunoasca vocea care ii adresase intrebarea. Hmm. Arata rau. Foarte rau. Era palid, transpirat, cu o pata rosie de sange pe un bandaj extrem de murdar si pieptul gol (care in acel moment o innebunea, sincer). Ridica din sprancene, incercand sa isi ascunda surprinderea si frustrarea in legatura cu felul in care arata.

Stia destul incat sa nu se agate de gatul lui si pur si simplu sa il stranga in brate de fericire. Insa in capul ei asta facea. Avea senzatia aceea ciudata in piept pe care o avusese din prima clipa in 'Ceaunul Crapat'. Isi dadu ochii peste cap.
"In apararea mea, cand am iesit din castel eram inconjurata de elevi," spuse ea, fiind constienta ca nu la asta se referea Kurt. Il privi pentru cateva secunde. "Arati oribil. Poate ar trebui sa te ajut."

Il trase usor de mana, apropiindu-l de ea, nereusind sa isi reprime zambetul care reflecta fericirea nebuna pe care o simtea in acel moment. Stia ca ar fi trebuit sa se ingrijoreze pentru rana aceea urata care se ascundea sub bandajul infasurat pe abdomenul lui Kurt, insa nu se putea concentra inca. Isi infasura mainile in jurul gatului lui si il saruta, simtindu-se brusc revigorata, incepand sa simta din nou electricitatea aceea specifica dragostei.

**Kurt F. Malfoy** · 27 May 2012, 17:01

Se intreba cat mai avea de asteptat dar dupa ce ii simti sarutul aproape ca uita de rana si de faptul ca fusese atacat. Probabil ca tot ce avea de facut acum era sa ramana calm dar cum sa ramai calm cand te afli pe o straduta ingusta,intunecoasa,cu o femeie frumoasa in brate,pe care ai putea-o dezbraca usor,oferindu-i putina pasiune? Asta se intampla cand el si Lexie nu se vedeau,deci nu ajungeau sa faca dragoste atat de des. Dupa cum se comporta Lexie,sigur urmau sa recupereze,peste cateva zile,tot timpul pierdut.

'' In primul rand,sunt ok. Foarte ok. In al doilea rand,tot ce imi doresc e sa stau putin cu tine si sa iti spun ca orice prostie am facut acum,e pentru tine si pentru restul. Nu vom spune nimanui ca am lesinat de frica,nu?''

Fiindca lesinase de frica,mai ales cand simtise cum lama cutitului ii patrunse in corp. Nu mai fusese niciodata injunghiat,ranit. El ranise intotdeauna. Era ceva nou. Era dureros,infricosator,sa fii victima,nu ucigasul.

**Lexie Stryder** · 27 May 2012, 19:41

Lexie se desprinse de el, insa isi lasa bratele pe langa gatul lui. Rase fara umor cand ii auzi cuvintele, apoi arunca o privire asupra bandajului. Din cate se vedea, rana era adanca si viperina se intreba daca voia sa stie ce patise Kurt. Nu era ea o experta in lupte si restul, insa era suficient de buna la dueluri incat sa fie numita Devoratoare asa ca nu ar fi trebuit sa aiba probleme. Si totusi, daca oamenii aceia ii facusera asta lui Kurt, care era mult mai bun decat ea in chestii de genul, ea nu ar fi avut nicio sansa sa iasa de acolo vie.

Isi drese glasul, incercand din rasputeri sa il creada pe Kurt cand spuse ca este ok.
"Bine, intinde-te, vreau sa te repar," spuse Lexie, razand scurt.
Ii desfacu bandajul murdar si ii dezveli rana. Era adanca si inca mai curgea sangele, desi era vizibil domolit fata de cum ar fi trebuit sa fie. Pentru o clipa, fata se intreba ce luase Kurt pentru a avea acest efect.

Alunga acest gand in timp ce isi scoase bagheta din buzunarul din spate al blugilor. Se apleca asupra lui Kurt in timp ce rosti Vulnera Sanentur clar. Rana se inchise incet, ramanand urmele sangelui coagulat pe piele. Lexie facu sa apara un bandaj nou si curat si il inveli in jurul barbatului. Apoi il privi, asezandu-se langa el pe jos.
"Nu-ti lua camasa pe tine, e mai bine asa," spuse, zambind.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 27 May 2012, 19:54 by Kurt F. Malfoy.)

Incepu sa rada cand ii auzi ultimele cuvinte. Era clar ca apareau semne clare ca nu mai petrecusera noaptea impreuna de ceva vreme iar Lexie incerca,pe cat de subtil sa ii spuna ca ar fi dat orice sa-l vada nu numai la bustul gol ci lipsit de orice milimetru de material textil. Sentimentul era reciproc dar acum avea o rana care il cam deranja. Sau cel putin,senzatia vaga pe care inca o mai avea.

'' Mi-ai lipsit. Si...nu mi-ai zis niciodata ca te pricepi si la vrajile de vindecare. Oh,apropo,imi plac pantofii tai. Ma bucur ca te-ai decis sa-i iei. Si mda,am mancat bataie pentru ca s-au luat de Devoratori. Sunt fraier ca apar onoarea tuturor,stiu.''

Ar fi trebuit sa se gandeasca la el insusi macar pe jumatate cat se gandea la altii. Era nesimtit,rece si imprevizibil dar nimeni inafara de Lexie nu stia ce suflet imens avea si cat putea darui,cat se putea sacrifica. De cele mai multe ori isi spunea ca nu merita numele de Malfoy,nu ceea ce insemna acel nume.

'' Mi-am amintit ca si tu esti o Intunecata si oricine se ia de tine se ia si de mine deci a trebuit sa fac ceva.'' tacu pentru o clipa dar apoi continua '' Dar hei,a fost dragut. Puteam sa mor si alte lucruri de genul asta dar ar fi fost dragut sa mor ca sa iti apar onoarea.'' Ridica din umeri,calm,de parc-ar fi zis ca afara ploua. Tipic lui.

**Lexie Stryder** · 27 May 2012, 22:04

Lexie isi trecu mana prin par si zambi cand ii auzi cuvintele lui Kurt. O magulira si inmuiara putin, insa nu avea sa admita asta in fata lui. Lexie era o femeie foarte nehotarata. Avea ea unele aspecte tipic feminine, care poate ca nu erau pe placul lui Kurt, insa nu avea ce face cu ele, insa avea si o parte mai dura, de care nu se putea desprinde de asemenea. Era ceva intre. Putin din fiecare. Ceea ce o facea uneori sa se simta speciala si alteori sa se simta o ciudata care s-a infiltrat in lume fara un scop anume.

In acel moment nu simtea niciunul din cele doua. In acel moment simtea o normalitate interesanta, doua lucruri opuse, care impreuna produceau o explozie de multumire in mintea viperinei. Stia ca nu era normala, niciodata nu fusese. In plus, daca ar fi fost normala, sub toate aspectele, atunci Kurt nu s-ar mai fi atasat de ea. Insa nu era sigura daca barbatul simtea ca Lexie e aleasa, sau isi imagina un viitor alaturi de ea, insa putea fi al naibii de sigura ca ea asta facea.

Gandurile i se intoarsera spre discutia pe care tocmai o purta si isi dadu ochii peste cap la auzul cuvintelor lui Kurt.
"Eroul meu," spuse, intr-un mod teatral.
Adevarul era ca intr-adevar, Kurt avea spirit de sacrificiu. Si nu numai pentru ea, ci si pentru cei din jur.

**Kurt F. Malfoy** · 28 May 2012, 18:35

Cand ii vazu gestul aproape ca pufni insa in final reusi sa se abtina,aducandu-si aminte ca el era maestrul teatrului si al mastilor ,cel care ascundea totul in spatele unui zambet larg,pefect,extrem de sarmant. Nu numai ca era absolut atragator din punct de vedere fizic dar usurinta si naturaletea cu care mintea,atitudinea prietenoasa si sincera pe care o aborda intotdeauna,faceau ca interlocutarii sai sa il creada din inima si sa isi vanda apoi inima in schimbul companiei sale atat de placute.

Era ca un paianjen care isi atragea prada incet-incet. Cert era ca nu putea minti in fata lui Lexie. Privirea ei mereu il facuse sa cedeze si sa spuna tot ce avea de spus. La urma urmei,existau si unele momente cand ar fi trebuit mintita,spre binele ei iar slabiciunea aceea a lui o mai ranea din cand in cand. Dar nu foarte mult,pentru ca il ierta intotdeauna. Dupa fiecare betie,dupa fiecare lupta din care iesea ranit,dupa fiecare scandal care ii distrugea reputatia,mandria. De fiecare data cand isi mutila onoarea si respectul de sine cu buna stiinta. Ea era acolo.

'' Nu,nici gand. Tu esti eroina mea. Vreau sa zic,pana sa te cunosc pe tine,viata mea era un carusel,un montagne-rousse. Mi se facea greata,iar si iar,de obicei de mine insumi si de cei din jur. Acum e bine. Imi plac oamenii.In special pentru faptul ca tu esti cel mai bun om pe care-l cunosc'' Nu stia de ce spusese acele lucruri insa simtea nevoia sa spuna totul,sa ii faca declaratii de dragoste si sa o simta aproape,de fiecare data cand se intalneau. Sa fie el,sa ii arate si partea pozitiva. Acea parte a sufletului sau pe care ea o eliberase,fara sa-si dea seama.

Il schimbase...

**Lexie Stryder** · 28 May 2012, 19:18

Lexie zambi cand ii auzi cuvintele. Kurt era atat de perfect din toate punctele de vedere. Cel putin pentru Lexie. Pentru ea, relatia aceea insemna mult. Era ceva deosebit, ceva ce nu mai simtise niciodata. Mai avusese ea ceva tentative in a intretine o relatie serioasa, insa nu mersera mai departe. Acum, insa, Kurt ii oferea absolut tot ceea ce ii trebuia si anume iubire si sprijin. Restul veneau de la sine.

Insa cuvintele acelea, desi erau doar cuvinte, insemnau enorm pentru viperina. Poate ca era o chestie feminina, poate ca era impulsul acela de a simti ca este apreciata, ca cineva tine la ea, ca ii pasa cuiva.
Lexie isi ridica privirea si il saruta pe Kurt, lung si usor, inainte sa se desprinda de el.
"Kurt, tu m-ai ajutat, m-ai sustinut in tot ceea ce voiai, mi-ai dat un exemplu demn de urmat, pe cineva pe care sa ma pot baza, mi-ai adus in viata tot ceea ce aveam nevoie. Mi-ai oferit o mana de ajutor cand am cerut-o," spuse Lexie, zambind. "Nimeni nu m-a facut sa ma simt cum m-ai facut tu. Acum trage concluziile."

Isi stranse mana. Voia sa lungeasca acel moment, sa nu se mai desprinda niciodata, sa stea acolo imbratisati pentru totdeauna.
"Te iubesc," spuse, de data asta serioasa.

**Kurt F. Malfoy** · 28 May 2012, 19:31

O privi pret de cateva clipe,rece si impasibil ca intotdeauna insa apoi,precum un ghetar se topi sub atingerile ei,la auzul vocii ei si zambi,mai larg si mai frumos ca niciodata.Isi trecu mainile prin parul ei,lipind-o apoi de zid. O privi adanc in ochi si observa un oarecare entuziasm combinat cu pasiune iar atunci cand ii atinse pieptul in treacat si simti cum inima ii iesea aproape din piept,se lamuri. Avea un impact extraordinar asupra ei. Ii placea sa o tortureze astfel,sa aiba acea duritate tipic masculina,sa treaca de la o extrema la alta. Jocul acesta al pasiunii,al dorintei de a citi gandurile unul altuia alimenta focul care ardea intre ei.

'' Si eu.'' ii raspunse el,brusc,pe un ton neutru,dar intens'' Cand ne-am cunoscut,m-ai intrebat daca nu imi doresc sa imi gasesc un loc al meu. Dar mereu am avut locul meu. Langa tine. Vesnic.'' Nu ii fusese prea greu sa isi dea seama de asta. Inca din prima clipa,desi apoi venisera celelalte femei pe care le avusese doar pentru a se convinge ca Lexie nu era buna pentru el. Ce greseala! Lexie era mai mult decat perfecta...

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / Hell's bells

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ Hell's bells