Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ the doors

Nu se asteptase la asa ceva din partea fetei care se parea ca era deja sleita de puteri insa nu putea sa bee mai mult, risca sa o omoare, si nu-si dorea sa mai vada o data Azkabanul, de fapt trecuse pe acolo doar in vizita, dar privelistea era prea infricosatoare ca sa fie redata in cuvinte. Isi stranse pelerina de jos care ii cazu de pe umeri in urma impactului bratului ei cu vraja destul de puternica a adversarei. Ii arunca o privire ucigator de rautacioasa dupa care se apropia amenintator de ea cu pasi taraganati, avand totusi grija se se opreasca din rasul nebunesc care isi facu aparitia subit pe chipul ei palid.
Tinea bagheta ridicata in mana dreapta, iar cea stanga ii alunecase pe parul fetei extrem de moale si matasos, o prinse de el si o ridica la nivelul ei.
As putea foarte simplu sa te fac sa suferi si mai mult, insa nu o sa-mi murdaresc mainele cu tine. Acestea fiind spuse, disparu fara sa-si ia ramas bun.

Jennifer vazu cum fata necunoscuta venea inspre ea, dar ultima sa putere pe care o mai avuse in ea si`o consumase cand arunca vraja pe tanara.O trase de par in sus, Jennifer enervandu`se ca nu putea face nimic, ascultand scarbita vorbele acesteia.Vazu cum Disparu.

-Vei plati scump ! spuse Jennifer dupa care cazu intr`un somn adanc.Cercetasa lesina.

Se trezise intr`o pajiste, pe care la prima vedere nu o recunoscu.Era imbracata intr`o rochita lejera, rochita sa preferata , care era acum in dulapul sau de la Hogwarts.Isi puse mana la gat, dar nu avea nimic.Se simtea foarte bine, nu o durea nimic, si avea o putere mare in ea.

Vazu cum o silueta se indrepta spre ea, o lacrima cazandu`i usor pe obraj cand o recunoscu.Era tatal ei.Fugi spre el, luand`ul in brate.Se bucura enorm ca il putea atinge.Acesta o stranse strans si el, spunandu`i sa nu mai planga.Acestea era lacrimi de fericire amestecate cu lacrimi de tristete.Acum isi dadu seama ca erau in pajistea din spatele casei lor de vacanta.

-Mi`a fost atat de dor de tine, spuse James, tatal sau.
-Si mie, murmura Cercetasa stergandu`si lacrimile.Ce faci aici? intreba ea curioasa, dar fiind in culmea fericiri revazandu`l.
-Ti`am promis ca voi avea grija de tine mereu, spuse el asezandu`se jos pe iarba moale.

Tusi, fumul pe care uitase sa il expire inecandu-l, facandu-l sa traga mai bine in piept aerul greoi, umplut de miresmele intense ale flacarilor in care ardeau pietre magice alimentate de potiuni. Stinse tigara, privind absent in scrumiera deja plina, nefiind atent la vrajitorii ce treceau pe langa el, ferindu-se de la a il atinge cu la fel de multa sila cu care el insusi se ferea de la a lua contact cu acestia. Inchise ochii cateva momente, degetele mainii sale stangi aproape putand simti, strangand bricheta, tragaciul primei arme Incuiate pe care pusese vreodata mana. Inca isi putea aminti sunetul primului glont spulberand trunchiul copacului, rasetul instructorului fata de rateul sau si tintirea pe langa punctul indicat. Rasetele deloc subtile ale celorlalti copii care participau la instructie, insa ei purtau uniforma gri-verzuie a armatei Germaniei, in ciuda faptului ca erau doar cu doi sau trei ani mai mari decat el.
Zambi vag, imaginea aceea fiind acoperita in mintea lui de cea a unei tinere care statea intinsa pe jos cu o clara rana la gat, semana mai mult cu o muscatura, totusi, pierduse mult sange, exact ca Valerye cand o lasase sa moara atunci cand avea de gand sa o transforme. Deci, se simtea intr-un anume fel, dator sa o ajute.
Purta cu el mereu o sticluta cu potiune vindecatoare, pentru scopuri personale bineinteles, turna o picatura la rana fetei, aceasta vindecandu-se instantaneu, urma a doua sticluta care avea sa-i dea ceva puteri, desigur nu era posibil sa-i adause sange insa ar putea sa-l inlocuiasca pana isi va reveni complet. Astepta efectul tragand-o pe fata intr-un loc mai ascuns de privirile celor din jur, mai intunecos.

Jennifer se gandea ca nu avea cum sa uite niciodata acest vis, sau faptul ca tatal sau ii promise ca o va proteja mereu.De mica mereu a protejat`o, a rad, a plans alaturi de ea.Jennifer invatase vrajile pe care le stia dinainte sa inceapa scoala de la el, de la tatal sau.Ii parea rau doar ca nu avuse parte de toate astea si Lilyth, sora sa.

-Mereu m`ai protejat, chiar si acum cand nu mai esti printre noi, si iti multumesc, spuse jennifer stergandu`si lacrima fierbinte care curgea pe obrajul ciocolatiu si catifelat al fetei.
-Nu ai de ce sa imi multumesti, esti fata mea, si te iubesc enorm, murmura James in timp ce o lua in brate.Si imi pare rau ca nu ti`am spus despre Lilyth..
-Am inteles de ce a trebuit sa faceti asta..sunt mare..si am trecut prin probleme mari, tu m`ai facut sa fiu tare.. spuse Jennifer zambind.
-Iti multumesc..acum ar trebui sa plec..zise tatal sau.
-Dar.. incepu Cercetasa.
-Spune`i mamei si surorii tale ca le iubesc, pe toate va iubesc, si sora ta Eliza la fel, spuse el in timp ce imaginea se stergea.

Jennifer isi deschise usor ochii, vazand ceata in fata ochilor./imaginea se clarfica incetul cu incetul, ea incercand sa se ridice.Nu putea..Incerca sa isi aminteasca ce cauta pe jos, enervandu`se un pci amintindu`si de tipa aceea nebuna.Cand imaginea se clarifica, vazu in fata sa un baiat care se uita atent la ea.

-Cine esti? intreba Jennifer avand o voce slabita.

Fata isi venea incet incet fire, perfect, crezuse ca va fi nevoit sa astepte mai mult, corpurile fiintelor omenesti erau diferite, puteau avea si efecte diferite la potiunele pe care le dadea, unele fiind chiar cu riscul de moarte, ca si cea de-a doua pe care io daduse pustoaicei. Deci, trebuia sa intrebe mai intai cum se simte, in caz extrem sa o oblige sa bea antidotul care avea un gust groaznic. Zambi impocrit, cand se gandi ca ar mai fi urmat o ucidere de vrajitor si toate astea din cauza aluziilor si experimentelor sale pe care oamenii le considerau prostesti insa el unul le stia ca fiind geniale.
Nu conteaza cine sunt eu. Cum te simti? nu te doare capul? nu ti-e greata?Ii spuse el privind-o banuitor. Ai pierdut mult sange.O informa insa credea, totusi, ca era perfect constienta de acest lucru. Statea la o distanta relativ mica fata de el, cu o privire ce parea trista. Se intreba ce motiv ar avea ea sa fie trista. Ce stupid din partea lui, fata tocmai suferise o durere insuportabila pentru cei care inca mai au simturile acestea dezvoltate.

Jennifer simti cum ii revine la loc puterea, cum nu se mai simte asa slabita.Ascuta cat de atenta putea intrebarile baiatului necunoscut.Se gandea ca el era cel care ii salvase viata, si vroia sa ii multumeasca pentru asta.Tanara Cercetasa simtea o durere ascutita in locul unde fusese muscata, si mai rau era ca era acelasi loc in care o muscase Heather acum cativa ani.

-Ma simt un pic slabita, dar multumesc mult pentru ajutor, spuse Jennifer incercand sa ii zambeasca.

Ii trecuse prin minte faptul ca nu o cunostea, si cu ce motiv o salvase.Adica..nu il mai vazuse niciodata in viata ei, si acum era salvata de el.Poate avea vreun motiv anume, sau poate era doar gandirea Cercetasei.Pana la urma il intreba.

-Dar tu de ce mai salvat? intreba ea incercand sa nu para nesimtita.

Deci, totul decurse cum nu se poate mai bine. Era normal sa fie slabita, lipsa lichidului vital din corp iti ia cu el toata...vitalitatea. Se parea totusi, sa fi fost victima unui atac vampiresc, asa ceva nu era deloc ceva nou pe alee, insa de obicei nu se ajungea la asa stadie complicata, atacatorul ori fiind foarte flamind ori..
Ai suparat pe cineva, de ti-a facut asta? Intreba el evitand curiozitatea fetei, prefacandu-se ca nici nu o auzise anterior. Sper ca nu te superi, spuse el si isi aprinse scurt o tigara. Intr-o vreme si le aprindea cu bagheta, apoi ajunsese la a si le aprinde cu o bricheta Incuiata, pentru ca apoi sa ajunga la a isi folosi direct degetele mainii stangi, cu care inlocuise, oricum, bagheta in orice imprejurare magica, cu exceptia duelurilor.

Nu ar fi fost prea frumos din partea lui daca ar fi lasat-o acolo singura. Deci, o ajuta sa se ridice si se intoarse la ea cu spatele, nu avea nevoie de sustinere, se tinea bine pe picioare.
Daca ai curajul, urmeaza-ma. Nu avea de gand sa o omoare, in nici un caz, isi dorea doar sa o duca undeva unde ar putea manaca ceva ca sa-i revina puterile in timp mai scurt. Incepu sa mearga, daca fata nu accepta, nu era nici o problema.

OOC:Scuze de intarziere X_X
Vazu cum tanarul baiat evita sa ii spuna motivul salvarii sale.Lui Jennifer ii apareau mai multe idei in minte, dar unele mai idioate ca altele.Cu fiecare minut care trecera simtea cum puterea ii trece iar prn vene.Asculta vorbele tanarului dand usor din cap.Nu ii pasa ca o suparase, dar era sigura ca va plati pentru ce i`a facut.Jennifer nu era genul de fata care lasa chestiile astea la o parte, si uita de ele.

Vazu cum acesta isi aprinse o tigara, venindu`i lui jennifer si ei sa isi aprinda amintindu`si de pachetul din buzunarul interior al robei, dar nu acum.Dintr`o data ii venise in minte faptul ca se afla aici cu un motiv anume.Cand va auzi Alexander ce i sa intamplat nu va fii de bine credea tanara.Tanarul ii spuse sa il urmeze dara are curajul, asadar Jennifer se ridica usor de pe jos, mergand usor dupa acesta.Nu putea inca sa mearga repede, fiind slabita si neavand prea mult sange in corp, care era vital.

Auzi pasii ei mergand in spate, cu siguranta ca era ea, deoarece doar piciatele fetei mergeau nesigure gata gata sa cada in orice clipa, daca avea sa o faca, nu-i va da voie da de atinga cu pamintul, insa era prea devreme de asta. Se deplasase de-a lungul aleei. Din cand in cand, se mai uita in spatele lui pentru a verifica ca fata inca era acolo, iar cand ajunsera putin mai in spate ii prinse mana intr-a lui impiedicand-o sa plece in caz ca avea de gand sa dea inapoi. O duse intr-un local destul de intunecat, o aseza cu forta pe un scaun de la o masa, ii comanda o minacare pe care o stia el ca era buna, din mai multe puncte de vedere.
Schh..spuse el ducand un deget la gura. Stai linistita! Stia ca probabil era speriata, defapt, poate ingrozita, caci a sta cu un ciudat singura intr-o zona extrem de intunecata nu era chiar cel mai potrivit lucru, insa el nu avea intentii rele, chiar daca stia ca ea nu aflase asta inca.
In primul rand sa incepem asa, imi raspunzi la intrebari, apoi intrebi! Avem toata ziua la dispozitie...asta daca..nu cumva iti este frica de intuneric! Nu iti este nu e asa? Ii zambi. Deci, vreau sa aflu cine ti-a facut asta?Intreba el aratand spre rana de la gatul fetei.

Jennifer se uita un pic scarbita la mancare, nu avea pofta in acest moment, dar nu vroia sa fie nesimtita in fata celui care o salvase.II spuse ca nu poate sa manance, dupa care se gandea la intrebarea spusa de acesta.Ii era recunoscatoare pentru fapta lui, totusi el era un straind in ochii tinerei Cercetase, si ea era la fel in ochii lui.Acesta astepta in continuare raspunsul, dar Jennifer nu vroia sa il dea.Era sigura ca nu o cunoaste pe acea persoana, si nu avea de ce sa ii spuna.

-Uite, multumesc mult ca m`ai salvat, dar trebuie sa plec..spuse Jennifer ridicandu`se de la masa.

Acesta dadu sa spuna ceva, dar tacu.Ii era recunoscatoare ca nu ii puse intrebari, nu vruse sa stie motivul plecarii sale.Tanara Cercetasa isi lua la revedere dupa care iesi din acest local ciudat.Se simtea mult mai bine, aproape la fel de bne ca inainte, asadar vroia sa isi duca la bun sfarsit misiunea pe care o avea de facut.Isi puse gluga la loc pe cap, mai ales ca vantul cae atingea rana sa de la gat o facea sa o usture, si se indrepta usor catre Borgin&Burkes.[/font]


OOC: TOPIC CLOSED !

Edit By Raizen

Puncte
Cercetasi - 100

Topic Closed !