Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Bucataria

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Here we go again.

Ronnie simtea cum o furtuna se declansa in interiorul sau. Bell ii era o foarte buna prietena, dar fratii Malfoy erau viperini. Ii era foarte greu sa decida pe cine sa aleaga.
" Felix, nu poti ataca oamenii din senin. Daca continuati asa veti fi examtriculati" i se adresa viperina baiatului stiind prea bine ca daca acesta va lua o decizie, fratele sau il va urma
" Din nou, sefa noastra minunata ia partea gunoaielor acestora de cercetasi" spuse baiatul pe un ton ironic
" E tarziu, duceti-va in pivnita" spuse viperina cu vocea mai blanda si mai moale ca oricand
Felix si Damon incepura sa rada isteric. Ronnie devenea din ce in ce mai mica. Era pusa sa aleaga intre a-si proteja prietena si a-si trada casa ce era formata din zeci de copii ce votasera ca ea sa fie sefa de casa. Oare putea sa-i tradeze pe toti acesti vipeini caror le jurase loialitate si protectie in fata orcarei persoane ce vroia sa dezbine casa. Probabil ca majoritate sunt de parere ca viperinii sunt niste omaneni fara principii sau sentimnete ce sunt in stare sa faca orice pentru a castiga, dar Ronnie stia prea bine ca intre ei apareau adesea relatii de prietenie si ca fiecare tinea la casa sa mai mult decat la orice altceva. Da, viperinii erau uniti si erau in stare sa faca absolut orice pentru a pastra prestigiul casei lor.

Bell o privi pe Ronnie si zambi; stia ca nu ar fi fost in stare sa ii ia apararea in fata viperinilor. Dusmania dintre cele doua case dura de secole, iar faptul ca prietenia dintre ele era una din micile exceptii, lucrurile nu stateau altfel in afara ei.
"-Ronnie..e in regula" murmura cercetasa, dand din cap.
"-E in regula? Ce e in regula?!" sari Felix, ranjind prosteste.
Damon tacu insa; el era mai linistit, mereu cel calm. Iar spre deosebire de fratele sau, care avea putere, el avea si creier, deci, inteligenta.
"-Felix. Ar fi mai bine daca am pleca" spuse el, mutandu'si privirile de la Bell.
Aceasta rosi usor, iar Felix nu scapa acest amanunt.
"-Inceteaza" striga el, iar cercetasa ramase tacuta.
"-Dar nu face nimic" mormai Eveline.
"-Ba stie foarte bine ce face, nu'l mai vraji atata!" ii ordona Felix.
"-Nu ma vrajeste nimeni..acum hai sa mergem" ofta Damon, zambindu'i usor cercetasei.
Aceasta se dezmetici si ii inapoie bagheta fratelui sau.
"-Nici sa nu'ti treaca prin gand" sopti ea. "N'ai vrea sa ma ai dusman.." continua Bell, cu un zambet malitios. Orele de Legilimantie si Occlumantie isi spusera efectul si de data asta.

Eveline ii privea pe cei doi cum ieseau pe unde intrasera si se simti usurata.Nu vroia sa se uite la Ronnie.Stia ca nu era bine ce facuse dar nu suporta gandul ca Felix se gandise sa o atace pe Bell.Lui Eveline ii parea intr-un fel rau pentru Ronnie.Ea era sefa de casa la Vipereni si era si buna prietena cu Bell asa ca fusese pusa intre ciocan si nicovala.
-Ronnie imi pare rau pentru mai devreme doar ca ..
-E in ordine,serios spuse viperina iar Eveline putea vedea ca spunea adevarul asa ca doar dadu din cap.
-Bell ce-a vrut sa spuna Felix prin "nu'l mai vraji" ? intreba Ev uitandu-se cu sprancenele ridicate la fata care ofta.
-Damon are un fel de pasiune pentru mine ofta ea si apoi ridica din umeri.
Eveline facu o fata gen "e ok poate o sa-i treaca" apoi le facu semn fetelor sa se aseze iarasi la masa.
Eveline trase o privire pe furis la Ronnie si o vazu ca se incrunta asa ca nu se putu stapani.
-Ronnie esti sigura ca esti in regula? intreba aceasta iar viperina se uita la ea ciudat apoi ofta si dadu din cap.
Eveline se simti si mai prost acum pentru ceea ce facuse.

Bell ofta, si se ridica de la masa. O lua la fuga pe coridor, lasand usa deschisa in urma ei. Cuvintele lui Felix o ranira mai mult decat realizase, cu cateva clipe in urma, cand era stapanita de furie.
Cei doi frati ajunsesera deja in hol, iar cand auzira pe cineva fugind in spatele lor se oprira si o asteptara pe Bell. Felix afisa din nou mutra lui de om nervos, iar Damon o privi nelinistit.
"-Uite ce e..eu nu am nicio vina in situatia asta..zi'mi si mie, cu ce il vrajesc?!" striga ea, iar cativa astropufi din anul III intoarsera capul.
"-Voi n'aveti la ce sa va uitati?" mormai Damon.
"-Nu e vorba de asta" replica Felix.
"-Ba exact de asta e vorba..nu inteleg cu ce sunt eu vinovata" raspunse cercetasa, cu o voce tensionata.
Felix scutura din cap, oftand. Isi privi fratele, iar Damon parea foarte absent.
"-Nu a fost niciodata asa" murmura Felix.
"-Si daca nu a fost niciodata asa, atunci ar trebui ca eu sa stau cu el numai de dragul ca viata lui e schimbata?" ofta Bell. "Nu e corect" murmura ea.

Bell iesi in fuga din bucatarie lasand usa deschisa.Eveline stia ca se duse dupa frati Malfoy.Ii arunca lui Ronnie o privire apoi cele doua se ridicara si o luara la fuga dupa Bell.
Cand ajunsera acolo Bell se certa iarasi cu Felix atat de tare incat cativa elevi intoarsera capul pentru a-i privi.
-Bell sopti Ev si incet si totusi fata se intoarse pentru a se uita la Ronnie si la ea.Felix ii arunca priviri reci lui Ev,inca furios dupa scaparea de mai devreme.
-Cum spuneam nu e corect mormai Bell.
-Da sigur spuse Felix cu sarcasm in voce
-Bell haide nu merita spuse Ev apucand-o de umar pe Sefa sa de casa.Aceasta ofta,le spuse la revedere celor doi Malfoy si se intoarse in bucatarie.
Ronnie o privea trista.Probabil ca ii parea rau ca nu o aparase dar era sefa lor de casa si nu prea ar fi fost bine.Viperenii o alesesera pentru ca stiau ca avea sa fie o sefa buna si ea nu putea sa ii dezamageasca.
-E in ordine..nu esti de vina cu nimic spuse Ev uitandu-se cu mila la ea.
-Se pare ca sunt dupa spusele lui Felix spuse ea oftand.
-Nu trebuie sa asculti tot ce spune lumea spuse Ev incruntandu-se
-Asa e spuse Ronnie pentru prima oara iar Eveline ii zambi larg.

Bell ramase tacuta; simtea nevoia sa nu vorbeasca cu nimeni..poate doar cu o persoana, dar probabil el dormea pe vremea aceea. Cercetasa ajunse din nou in bucatarie si se aseza pe un scaun, punandu'si mainile in poala.
Pur si simplu se simtea egoista..ingrozitoare..de parca facuse o crima. Dar cine ii putea ordona sufletului?! Nu avea de unde sa stie ca Damon o iubea..iar dupa ce aflase, Edward intrase de mult in viata ei..si nu avea sa renunte la sentimentele pentru el, ca sa'si indrepte atentia spre Damon.
Totul era atat de complicat uneori..iti venea sa iti iei lumea in cap si sa pleci. Sa lasi totul in urma. Dar dupa cateva clipe de reflexie, ajungeai la concluzia ca nu te poti indeparta de oamenii dragi, la fel de usor cum te'ai indeparta de necazuri, sau suparari. Era o legatura sransa intre ele. Nu puteau exista una fara cealalta.
"-Bell, mai gatim budinca aia?" sopti Ev, cu o voce mica.
Cercetasa aproba usor din cap, cu un zambet trist.
Se ridica de pe scaun si incepu sa se invarta prin bucatarie..vroia sa faca ceva, orice, ca sa'si tina mintea ocupata.

Eveline ofta cand vazu ca Bell incepu sa se invarta prin camera,dupa ceva de facut.Probabil ca in sufletul sau se dadea o lupta.
Probabil ca stia cum era.Nu fusese chiar in situatia lui Bell dar cand plecase il lasase pe Jay,prietenul ei,acolo fara nici un raspuns.Desi isi dorea mult sa ii spuna ce era se gandi ca Jay nu o va crede si ca ii va spune ca a inebunit.
Cand se intorsese acum doua veri si dadu ochii cu el nu putea crede.Se pare ca se cuplase cu cea mai buna prietena a ei,incuiata,Alicia.Nu se simtise niciodata mai prost ca atunci,simti cum fusese folosita si cum se retrasese putin el o inlocuise cu prietena ei cea mai buna.
Se ridica si ea de la masa cu un oftat si se uita prin bucatarie.Numai tinea bine minte ingredientele asa ca isi scoase bagheta.
-Accio carte de bucate spuse ea invartind bagheta si vazu cum cartea veche si groasa se indreapta spre ea.

Cercetasa ofta incetisor, si isi ridica privirile spre ceasul de deasupra semineului. Ora 4 deja..dupa-amiaza trecuse ca prin minune. Deja zburasera 4 ore de cand ajunse in bucatarie.
"-Ev, ai gasit cartea de bucate?" sopti ea, iar cercetasa dadu aprobator din cap.
"-Eu am adus praful de vanilie, zaharul si laptele" anunta Ronnie.
"-Iar eu un bol mare, o lingura, arome si cred ca asta e tot" continua Bell.
Ev dadu in semn de aprobare din cap, iar fetele se pusera pe treaba. Bell puse in bolul mare laptele, dupa care incepu sa amestece zaharul cu praful de vanilie. Dupa ce puse la fiert intreg amestecul, incepu sa caute cateva castroane mici.
"-Invarte aici" ii spuse ea lui Ronnie.
"-Accio castroane" chicoti Ev.
"-Asa..cum de nu m'am gandit" replica Bell, razand.
Curand, budinca fu gata. Cercetasa lua niste frisca si turna pe deasupra. Decora cu praf de ciocolata si o capsuna, dupa care aduse tava la masa, folosind o vraja de plutire.
"-Pofta buna!" spuse ea, cu un mic zambet.

Derya simti ca foamea o ia pe nepregatite,asa ca se gandi sa caute niste mancare. Era ora 4...nu se mai gasea mancare in Marea Sala,asa ca Derya pleca hotarata spre bucatarie. Din pacate nu prea stia unde e bucataria. O cauta ceva vreme,pana la urma o gasi. Gadila para si intra in bucatarie. Le intalni acolo pe celelalte fete.nu le cunostea,dar ar fi vrut sa fie prietene.Se duse la ele.
"-Buna!"
"-Buna!spusera fetele in cor. Cum te cheama??"
"-Derya. Pe voi?"
"-Eu sunt Bell,si ele sunt Ev si Ronnie"spuse repede Bell.

Intre timp un spiridus se apropie,facu o plecaciune si o intreba pe nou venita ce ar dori sa manance.
"-O potie de cartofi prajiti ar fi mai mult ca perfecta.Multumesc mult!"

Pana ce spiridusul ii aduse mancarea,Derya vorbi cu fetele.
"-Si ce faceti??"
"-Vroiam sa gatim ceva...doar din placere."
"-As putea sa va ajut si eu??"
"-De fapt e gata. Vrei sa gusti??
"-Sigur.Multumesc mult."

Astropufa gusta mancarea pregatita de fete. Budinca era ataaaat de buna.
"-Wow,e foarte buna.Sigur ati facut-o singure",glumi Derya...

Bell o analiza usor pe nou-venita, care se prezenta vioaie si ceru o portie de mancare de la primul spiridus care ii iesi in cale; apoi gusta din budinca facuta de ele si glumi pe seama lor.
"-Noi am facut'o" replica Bell, zambind.
"-In cazul asta, e foarte buna" replica astropufa, cu o voce mica.
Cercetasa se ridica de la masa si se apropie de semineu; asezata pe covorasul curat din fata focului, se lasa furata de frumusetea spectacolului flacarilor, care se infasurau si se imbratisau intr'o intrecere de caldura si roseata.
Asa erau si gandurile ei..ar fi vrut sa'si goleasca mintea, sa reuseasca sa lase tot in urma. Dar stia ca nu vroia sa faca asta..si chiar daca ar fi vrut, nu ar fi putut.
"-Bell, esti bine?" intreba Ev, din spatele ei.
"-Da.." ofta cercetasa, ridicandu'se.
Nu trebuia sa dea de banuit; se indrepta spre masa unde stateau cele trei si se aseza pe locul sau.
"-Si acum ce facem?" intreba Ronnie, cu o nuanta de oboseala in voce.
"-Ce vreti voi" replica Bell, incetisor.