Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next »

/ Hidden Fear

Capitolul I - Niciodata normala din nou.

Perspectiva lui Genevieve Holloway.

Fiecare este unic in felul sau.Fiecare stie sa se remarce prin ceea ce face,prin ceea ce spune sau prin talentul sau.Uneori oamenii se fac remarcati si prin defecte.Ii invidiez,sincera sa fiu.Mi-as fi dorit sa fiu si eu normala,sa pot sa fiu apreciata pentru un talent,fie el cat de mic si nesimnificant sau de ce nu,si pentru un defect.Insa nu este posibil.Talentul si defectul meu ramane ceva ce pana acum nimeni nu credea ca exista.Mama mea a murit cand eu aveam opt ani.Dar a reusit sa-mi impartasasca secretul sau.Ea vedea lucruri,inainte ca ele sa se intample.Sau mai bine zis le visa.Daca ar fi fost doar asta ar fi fost bine.Insa povestea nu se opreste aici.Nu se intampla doar noaptea,se intampla in fiecare moment al zilei.Daca cineva spune numele unei persoane,la intamplare,sau rosteste anumite cuvinte,imaginile apar din nou.Se deruleaza in fata ochilor mei asemenea unui film ce nu are un buton de pauza.Si eu stiu,fara ca macar sa vreau,toata viata acelei persoane sau cand va muri.Si asta deoarece mi-am mostenit mama.Inainte sa moara m-a pus sa jur ca nu voi povesti nimanui despre talentul meu.Mi-a spus ca indiferent de ce,eu nu pot fi ranita intr-un fel.Nu am inteles ce a vrut sa spuna cu asta.Bineinteles ca puteam fi ranita,si chiar foarte rau din cauza faptului ca nu eram normala.Dar defapt mama mea a vrut sa spuna ca sunt un scut.Nimeni,cu puteri supranaturale nu va putea sa-mi faca rau.

Sunt momente in care mi-as dori sa am prieteni,sa am pe cineva caruia sa ii spun tot.Dar nu am pe nimeni,a avut grija de asta sora mea Odette.De cand a murit mama viata mea a fost un cosmar alaturi de ea si de tatal meu.Inca de cand eram mici Odette nu ma suporta iar acum ca mama numai e imi poate face viata un adevarat iad fara sa ii mai pese de ceva pentru ca indiferent ce ar face,tata ii da mereu dreptate.Dar cu toate astea ii iubesc.Sunt singurele persoane ce mi-au mai ramas si as face orice pentru a ii sti in siguranta.

Nu credeam ,in ciuda talentului meu,ca mai exista alte fiinte cu puteri supranaturale pe pamant.In orasul meu nu exista asa ceva.Aici suntem doar niste oameni banali ce ne ducem vietile banale intr-un oras banal.Doar eu stiu ca nu e asa,ca suntem in pericol.Si dovada a venit cand am implinit 15 ani.Trei oameni au venit sa ma viziteze in toiul noptii.Stiam ca nu sunt normali inca de cand i-am vazut.Dar nu m-am temut.Stiam ca nu ma pot rani.Dar ei nu vroiau sa ma raneasca.Din contra,doreau sa ma alatur lor,sa am parte de multa putere si viata vesnica dar in schimb trebuia sa imi folosesc talentul in scopuri nu foarte bune.Asa ca am refuzat iar ei nu au acceptat prea usor decizia mea.Mi-au promis ca se vor intoarce si ca ma voi alatura lor fie ca doresc sau nu.Si de atunci a inceput infernul in micutul orasel banal.Nu exista zi in care un om sa nu fie omorat.Oamenii habar n-aveau care era cauza,erau speriati ca ei sau familiile lor puteau fi viitoare victime.Eu insa stiam ca in spatele atacurilor se afla ceva ce nu era uman.Dar nu puteam spune nimanui,din cauza promisiuni facute mamei mele.Trebuie sa tac si sa suport sa vad cum in fiecare seara visez ce se va intampla a doua zi,cum ziua era ca noaptea si cum stiam ca eu trebuia sa ii opresc,in cele din urma.Numele meu este Genevieve Holloway si acesta este doar un fragment din viata mea.