Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 6 7 Next »

/ Homework Day

Fiecare isi vedea de treaba ei. Bell aproape ajunsese la jumatatea paginii. Incepuse sa fie fascinata de Transfigurare. Si reprezenta una din optiunile pe care le lua in calcul, dupa ce avea sa renunte la Hogwarts. Stia ca avea sa vina curand clipa cand anul scolar avea sa se incheie. Iar asta simboliza si sfarsitul carierei sale de Sefa de casa pentru Cercetasi.

Clatina incet din cap, incercand sa alunge ideea; Arwen primise deja o oferta sa plece la alta scoala, dar intr'un fel nu vroia sa paraseasca Hogwarts'ul. Bell discutase insa serios cu ea, si spusese ca daca ea ii va lua locul, atunci va fi mai mult decat bucuroasa sa se reintoarca in tara sa natala.

Pleca in Germania; si abia astepta sa vada tinuturile locurilor de bastina.
"-Bell?" intreba Megan incet.
Cercetasa tresari, si isi ridica incet privirile din carte.
"-Tu mai scrii tema aia?!" chicoti Georgia.
"-Am picat pe ganduri" remarca cercetasa, razand.

Georgya destul de intrigata de starea lui Bell, dar fata alesese sa nu vorbeasca despre asta, asa ca Cercetasa ii respecta decizia. Desi la inceput ea si Megan luasera totul in gluma,acum isi aruncau priviti ingrijorate una alteia, amandoua temandu-se sa nu zica ceva neportivit.
Isi inchise ochii, lasandu-se usor pe spate si puse cartea inchisa pe masa. Dupa momentele de repaus fata observa ca nici Megan nu mai avea pofta de citit, sau cel putin ceva o facea sa nu mai citesca.Ceva despre care fata banuia ca era un punct comun de ingrijorare.Amandoua isi faceau griji pentru Bell.
-"Bell, s-a intamplat ceva?"intreba Georgya neputand sa isi ascunda ingrijorarea.

Termina curand de scris si restul lectiei; practic, copia de pe notitele luate in clasa. Erau atat de multe detalii, incat nu prea mai avea ce sa caute. Arwen le dadea mereu in plus, pentru ca spunea ca Transfigurarea este o materie de baza pentru vrajitori, la fel cum sunt Farmecele sau Apararea Contra Magiei Negre. Avea sa ii para rau cand va pleca; dar spera sa ii poata lua locul.

Incepu sa se gandeasca la cum va fi cand ea avea sa predea; nu vroia sa renunte nici la slujba de Ajtator la Spital; si nici nu avea de gand. Cu siguranta ca isi va putea imparti timpul. Mai ales ca nu va mai trebui sa mearga la orele de curs. Zambi in sinea ei cand se gandi la mormanele de teme de care avea sa scape. Avea sa fie ciudat totusi.

Stia ca nu se va mai intalni niciodata cu aceste timpuri; asa ca profita la maxim de ele. Erau singurele momente din viata de eleva, daca se putea spune asa. Chiar daca terminase de mult scoala, continua sa participe la ore. Ii placea lucrul asta, si probabil avea sa'i simta lipsa. Dar curand absolvea Hogwarts'ul si trebuia sa renunte si la sefia de casa. Ei bine, oricum ramanea la castel.

Bell nu ii raspunsese la intrebare. Lucrul acesta nu o deranja pe Georgya, dar o ingrijora teribil. Ori cum nu mai dorea sa insiste pe acest subiect, nu vroia sa o intristeze daca era un lucri delicat. Asa ca isi lua din nou cartea incepand sa citeasca, capitolele treceau uite, iar paginile curgeau cu sutele. Se avanta din ce in ce mai mult in actiunea carti, in care se regasea din multe punce de vedere.

-"Deci,cum merge tema, Bell?" intreba fata, dar si de data aceasta nu primi nici un raspuns.Asa ca incepu sa vorbeasca cu Megan pe tema carti alese de ea.Ii placea foarte tare felul de a fi al Cercetasei. Si aprecia modul in care dezmateau subiectul, aprofundand parerile una celeilalte.

Bell termina in cele din urma si lunga tema la Transfigurare; se simtea mai bine acum, cu doua referate scrise; era ca si cum ar fi scapat de ce era mai greu. Eseul la Farmece era mult mai scurt, iar putinele intrebari de la Ierbologie nici macar nu se puteau compara cu cerintele lui Arwen; aproape zambea de fericire ca scapase de proiectele date de verii ei.

"-Ce mai cititi acolo?" spuse ea, ridicand privirile din carti.
Megan si Georgya surasera.
"-In sfarsit!" chicotira ele.
Bell paru dezorientata.
"-Pana acum nici nu ne'ai raspuns" murmura Megan.
"-Scuze" chicoti Bell, dandu'si ochii peste cap.

Stia ca atunci cand se concentra pe ceva uita de lumea din jur; dar poate cateodata era bine sa mai renunte la obiceiul asta. Mai ales cand venea vorba de prietenele sale cercetase.
"-Nu se va mai intampla" spuse ea.
Megan aproba incet din cap.
"-Deci..acum ce cititi?!" repeta Bell, cu un zambet pe buze.

-"Eu citesc ce am inceput, si voi continua cu toata biblioteca!" spuse Georgya incercand sa imite un fals aer de idee mareata, dar pana la sfarsit nemai putand sa isi ascunda rasul reveni la tonul sau normal. Asta ii aduse multi rasete si de la fete care pareau acum foarte distrate.
-"Eu una, fac o vizita in orausl bantuit." raspunse Megan aducand si ea chicoteli la masa celor trei cercetase.
Fetele se distrau foarte bine impreuna. Radeau cu atata pofta si chicoteau asa de strident incat la un moment dat jumatate din capetele din biblioteca au fort intoarse simultan spre fete. Acest lucru le-a facut sa se amuze si mai mult de situatie.
-"Tu nu citesti nimic?" o intreba Georgya pe Bell, dupa mai multe partide de chicoteli.

Cercetasa zambi, inchizand cartea de Transfigurare; terminase si cu asta. Acum chiar ca avea nevoie de o pauza. Isi aminti ca in urma cu o seara cautase prin cufar o carte pe care si'o luase de acasa, dar nu o gasise. Iar curiozitatea incepu sa o macine pe interior. Nu mai tinea minte exact amanuntele.

Se ridica si incepu sa caute raftul potrivit; nu stia exact pe unde ar fi trebuit sa fie cartea aia. Spera doar sa o gaseasca curand. Vru sa intrebe bibliotecara, dar se razgandi.
"-Ce cauti, Bell?!" intreba Georgya.
Cercetasa se intoarse si zambi.
"-Povestile Bardului Beedle!" remarca ea.
Fata se ridica si cauta cu privirea pret de cateva clipe raftul.
"-Uite'o" murmura Georgya, inmanandu'i volumul mic.
Bell ii multumi din priviri si se aseza la masa; incepu sa citeasca..

Trei fraþi, cãlãtorind împreunã, ajung la un râu pe care nu-l puteau trece. Însã, ei fiind iscusiþi în arta magiei, reuºesc sã creeze un pod peste râu. La jumãtatea podului, cei trei sunt întâmpinaþi de Moarte, care deºi era invidioasã pe faptul cã i-au scãpat trei suflete, se aratã bucuroasã ºi zice cã le va îndeplini fiecãruia câte o dorinþã, pentru cã au reuºit sã treacã râul. Cel mare dintre fraþi cere cea mai puternicã baghetã, iar fratele mijlociu cere abilitatea de a învia morþii. Mezinul fiind modest dar ºi înþelept, îºi dã seama de intenþiile Morþii ºi cere un obiect care sã-i permitã sã plece fãrã a fi vãzut. Moartea îi oferã acestuia o pelerinã ce-l fãcea invizibil. Bucuroºi de reuºita lor, cei trei pornesc fiecare pe propriul drum..

Georgya aprecia foarte mult cartea pe care si-o alesese Bell. Ea o sitise de nenumarate ori, dar nu se putea plictisi de ea. Bell citea cu interes si parcurgea atat de iute paginile incat fata se intreba de cate asemenea carti mai avea nevoie pana la plecarea di biblioteca.
Cercetasa sitea si ea din cartea minunata pe care si-o alese, cu nu foarte mare grija sau atentie. Dar la ea nu functiona niciodata chiestia cu "alesul cu mare grija", pentru ca nu trebuia sa citeasca sau sa se uite prea bine la la o carte ca sa isi dea seama ca ii place. Pur si simplu simtea. Ori cum acum paginile treceau mult mai usor, desi ea dorea sa treaca mult mai greu. Abia astepta sfarsitul si totusi nu dorea sa se termine cartea.
-"La ce poveste ai ajuns?" o intreba Georgya pe Bell.

Cercetasa ridica privirile din paginile cartii.
"-Inca sunt la Povestea celor trei frati" sopti ea.
De fapt, inca nu citise altele; sau ma rog - nu recitise.
"-Doar pe asta ai inceput'o?" o intreba Georgya.
Bell dadu incet din cap; mai avea putin din ea.
"-Cred ca le voi reciti pe toate" chicoti ea.
"-Dap..e o carte geniala" aproba Megan, din celalalta parte a mesei.
Incepu sa citeasca din nou, dand paginile una dupa alta.

Cel mare, lãudându-se cu noua sa baghetã, este omorât în timpul nopþii, iar bagheta îi este furatã, astfel Moartea reuºind sã-l ia cu ea. Fratele mijlociu foloseºte piatra pentru a învia femeia pe care o iubise, însã aceasta nu era fericitã, deoarece locul ei nu era printre cei vii. Aºadar, pentru a putea fi împreunã cu ea, fratele mijlociu îºi curmã singur viaþa, alãturându-se ºi el Morþii. Mezinul însã nu a putut fi niciodatã gãsit de cãtre Moarte, acesta rãmânând ascuns sub pelerina sa, pânã când se horãrãºte cã a îmbãtrânit destul. Aºadar, simþinu-se împlinit la bãtrâneþe, fratele cel mic lasã pelerina fiului sãu, plecând împreunã cu Moartea "ca egali".

Pe Georgya o nelamurea de mult o intrebare si acum o parte a ei doarea sa i-o adreseze lui Bell. Cadea pe ganduri despre acest lucru de fiecare data cand era in apropierea Cercetasei. O parte a ei ii spune: "Intreab-o!" , iar cealalta: "De ce? Pe cine ajuta asta?Oricum este un lucru marunt nedemn de luata in seama.", apoi Georgya: "Iti este frica ca raspunsul nu este pe placul tau! Nu-i asa?" apoi cealalta Georgya: "Nu este asa! Cum sa imi fie teama de un raspuns la o asemenea intrebare neimportanta!", iar Georgya: "Este foarte importanta pentru tine, pentru noi! De ce nu vrei sa recunosti?". In interiorul ei doua Georgyi se certau.Iar daca cineva care nu stia despre ce era vorba daca ar fi patruns in mintea ei ar fi crezut ca este nebuna, dar nu era.
-"Bell, de foarte mult timp am vrut sa te intreb ceva! Tu esti prietena asa de buna cu mine de cand am venit la Hogwarts. Si tu erai sefa de casa si atunci, iar eu o simpla si neimportanta nou venita la Cercetasi. Si as dori sa te intreb: De ce ?"