Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat

1 2 Next »

/ How cold it is outside...

Barbatul ii impinse banii de pe masa si isi scoase portofelul platind el suma necesara. Nu ii pasa daca ea accepta sau nu, in schimb asta facea mereu. Chiar daca era un barbat ce alerga din floare in floare, avea cei sapte ani de acasa si stia ca el este cel care trebuia sa plateasca consumatia unei domnisoare sau a unei doamne.
O cuprinse pe fata de langa el de talie si o indrepta catre usa. Acum ca se afla in momentul respectiv nu mai stia ce sa faca sau ce sa zica. Pana aici ii fusese planul iar altul nu parea sa isi faca aparitia.

Scarpinandu-si ceafa de cateva ori o intreba pe Lexie.
"Ai putea sa ma duci intr-o vizita la Hogwarts? Mi-ar placea sa-mi vizitez sora sau...sa revad acele locuri dragi mie..."
Nu stia de ce intrebase asta. Il durea fix undeva de locurile de prin Hogwarts sau de sora lui si de ce facea ea. Cel putin, ultima oara cand se intalnise cu ea, nu o lasa sa vorbeasca prea mult, toata conversatia lor fiind monopolizata de povestirile lui probabil plictisitoare pentru ea. Avea prostul obicei sa vorbeasca mult la fel ca si ea de altfel. Singura diferenta era, ca Ada avea putin mai mult bun simt decat el.

"Asta daca nu e cu suparare..." continua Berny observand cateva secunde consecutive de liniste.

• Lexie ieşi din bar după Berny, punându-şi banii înapoi în buzunarul blugilor. Fusese complet suprinsă de gestul galant al bărbatului, şi aproape impresionată. Nu avea de gând să fie uşuratică în acea noapte, însă avea nevoie de un prieten şi Bernard era potrivit pentru acest titlu. Se baza pe faptul că, imediat de îi va scoate câteva perversităţi din minte, va fi mai mult decât de treabă.
  Îşi lăsă mâinile pe lângă corp, apoi îl privi, surprinsă. Nu se aştepta să vrea să vadă castelul.
  'Sigur, de ce nu?' spuse, ridicând din umeri.
  Îi prinse mâna imediat şi senzaţia de greaţă specifică Dispariţiei o cuprinse, al fel de repede cum o lăsase când se găsi La intersecţia dintre drumurile ce duceau spre Hogsmeade şi Hogwarts. Schiţă un zâmbet discret gândindu-se cât de aproape era de casa ei din Hogsmeade, însă preferă să nu aducă asta în vorbă.
  Înaintă spre Hogwarts. Castelul era deja în vizor şi luna strălucea trufaşă deasupra acestuia.
  'Mereu mi-a plăcut priveliştea,' spuse viperina, lăsându-l pe Berny de mână.

Desi Berny nu dorise la inceput sa vada castelul , fiind doar un pretext de a petrece mai mult timp cu fata de langa el, la vederea acestuia, picioarele i se inmuiara. Nu mai fusese de multa vreme acolo. Venea cand isi mai aducea aminte la sora lui, dar in afara de asta, nu prea avea drum in acea directie. Aproape se implineau cinci ani de cand nu se mai intalnise cu profesorul de Potiuni si de cand nu mai calcase pragul Sectorului Interzis la ora doua noaptea. Ii facea placere sa revada acest loc care i-a adus atatea bucurii.
"E frumos..." zise vrajitorul privind castelul fara sa clipeasca. Acum, cand luna era atat de stralucitoare deasupra lui iar cand stelele se oglindeau in lacul de langa castel, totul parea mult mai frumos si mai 'magic'.

Mereu urase materia 'Potiuni' insa fata ii spusese ca este profesoara la aceasta materie detestabila. Nu putea decat sa o felicite ca a avut puterea necesara sa reziste si sa se prefaca interesat.
"Ai putea sa imi arati camara ta? Sau...sala de clasa unde predai?" Chiar daca defapt vroia sa ajunga mai in 'interiorul' fetei, lui Berny chiar ii era dor de sala de clasa pe care acum mult timp o urase cu o pasiune inimaginabila si isi dorea sa atinga din nou bancile scrijelite de vreme, sa simta aroma acrisoara ce era raspandita prin toata camera si sa priveasca totul asa cum si-a dorit candva sa priveasca. "Ma intreb daca au scapat de mirosul acrisor din sala de Potuni..." zise vrajitorul zambind visator.

• Lexie încuviinţă, însă îşi desprinse privirea de pe castel. Era frumos, într-adevăr, însă se gândea din ce în ce mai mult la toate lucrurile la care ar fi trebuit să renunţe odată ce ar fi plecat de la Hogwarts. Nu avea astfel de planuri pentru viitorul apropiat, însă ştia că e inevitabil. Nu avea cum să îşi trăiască întreaga viaţă ca viperină la castel, chiar dacă mai putea face rost de câţiva ani în plus.
  Îşi băgă mâinile în buzunar, apoi oftă când îi auzi sugestiile lui Berny.
  'Nu vei ajunge în camera mea prea curând,' spuse ea, mai mult pentru sine, apoi îi făcu semn să o urmeze. Avea să îi arate sala de clasă care servea ca şi cabinet de poţiuni. Râse scurt când îi auzi remarca.
  'Nu cred că vom reuşi să scăpăm vreodată de el,' spuse viperina, ridicând din umeri. Intraseră în Holul de la Intrare în scurt timp. Încă nu se dăduse stingerea, însă nici nu mai era mult şi coridoarele erau goale, elevii strânşi în Camerele de Zi.
  Lexie o luă la stânga, spre Pivniţe. Sala de Poţiuni, nu era foarte îndepărtată de Pivniţa Viperinilor. Rămăsese aşa în semn de cinstire pentru Snape, care îşi alesese acea clasă ca să fie aproape de viperini.
  Ajunseră în scurt timp în faţa uşii şi Lexie o deschise cu bagheta, nu înainte de a arunca o privire coridorul liber. Intră în clasă prima, lăsându-şi geanta ponosită pe una dintre ultimele bănci. Se întoarse spre Berny.
  'Deci? S-a schimbat ceva?' întrebă, cu un mic zâmbet.

Berny izbucni in ras cand fata intelesese "camera" in loc de "camara", dar o lasa asa. Nu vroia sa creeze o situatie incomfortabila. Pana la urma, ea a zis-o, nu el. Incerca sa nu se mai gandeasca la asta si o urmari pe fata care cunostea coridoarele liceului mai bine ca el, desi obisnuia sa-l cutreiere destul de des dintr-un capat in altul. Asta este...memoria se duce la un moment dat.

"Da...e la fel" zise el uimit in momentul in care Lexie ii deschise usa clasei. Intra inauntru furat de peisaj, fara sa observa scaunul ce se afla in fata lui. Astfel se impiedicase, injurand scurt in gand in momentul in care simti o durere puternica in degetul mic de la picior. "N-am nimic..in caz ca te intrebai..." zise el repede pentru a-si scoate in evidenta latura masculina, desi degetul il durea de moarte.
Isi continua drumul prin mijlocul bancilor, contempland fiecare participa a clasei. Fiecare banca era la fel, fiecare scrijelitura. Continuand sa inspecteze pe fiecare in parte, observa chiar si banca in care stase el o data in care scria "B & E = ". Rase incet la faptul ca nimeni nu a sters lucrul ala si se intoarse spre Lexie avand ochii umezi. Nu ii provoca plansul, dar cu siguranta o melancolie pe care nu si-o putea explica.

"Mersi..." zise el, asezandu-se intr-o banca si privind catedra tinandu-si capul in maini "Cate clipe frumoase am avut eu aici...Mi-e dor!"

ooc: god, i'm so embarrassed. scuze, am citit cameră, god o.o

bic:

• Lexie îl privi pe Berny. Părea emoţionat şi viperina nu se putu să se abţină să nu zâmbească atunci când acesta dădu cu piciorul în bancă. Îşi drese glasul ca să îşi ascundă amuzamentul, însă nu spuse nimic, lăsându-l pe bărbat să se plimbe printre bănci.
  Lexie se aşeză pe una dintre băncile din spate, retrăgându-se undeva unde să nu îi deranjeze reveria lui Berny.
  Îşi încrucişă gleznele copilăreşte şi rămase aşa, privind încăperea cu un aer bine dispus. Deja trecuse ceva timp de când acea sală îi era un fel de birou şi nu îşi putea imagina cum ar putea să aparţină altcuiva.
  Lexie zâmbsi scurt când observă cum lacrimi discrete se formaseră în ochii lui Berny. Ridică din sprâncene la auzul cuvintelor lui, apoi făcu un mic gest din umeri.
  'Nu ai pentru ce,' souse, încet. Lexie mai văzuse persoane melancolice la vederea castelului şi a unor locuri specifice din acesta. Era emoţionant şi mereu o făcea să se gândească la momentele în care ea va trebui să se desprindă de Hogwarts.