Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ hundreds of souls

**Lexie Stryder** · 23 Jun 2012, 11:03

JUST JULIETA Heart

Lexie casca larg, incercand sa nu injure cand ceasul de pe noptiera de langa pat suna. Era singurul lucru pe care il luase de la Incuiati. Niciodata nu reusise sa se trezeasca la timp, si, desi ceasul ala era cea mai enervanta modalitate, era totodata si cea mai eficienta. Se ridica din pat, aruncandu-si cearceafurile de pe ea si se freca la oci cand ajunse in fata oglinzii din baie. Nu auzea niciun sgomot prin casa, asa ca cel mai probabil Victor dormea sau era pe undeva prin atlierul lui.

Se spala absenta pe fata si pe dinti, apoi se imbraca in blugi scurti si un tricou, dat fiind ca afara chiar si dimineata devreme era cald. Nu ii placea acea caldura. Prea dogoritoare, prea sufocanta. O facea sa se simta incoltita. In plus, era foarte neplacut sa transpiri cand stai.
Isi prinse tot parul intr-o coada, usor neglijent si se apropie de biroul ei. Inca mai avea valiza sprijinita de pat, aproape golita si biroul perfect curat si liber. Nu se mutase decat de cateva zile la Vic si, desi incepuse sa se acomodeze, inca nu reusise sa isi faca dormitorul à la Lexie.

Isi scoase pana dintr-o geanta si ii scrise un bilet scurt lui Victor ca plecase si ca nu va intarzia mult. Il lasa agatat cu un farmec de lipire pe usa dupa ce iesi din camera ei. Inainta pe coridorul scurt si cobori scarile pana ajunse in holul mic de jos. Arunca o privire spre usa alba a atelierului lui Victor, gandindu-se daca ar trebui sa intre si sa ii spuna ca pleaca. Se razgandi. Era ciudat cum, daca ar intra peste el in momentul in care picta, s-ar fi simtit ca si cum i-ar fi invadat intimitatea. Nu se stia niciodata ce iese dintr-un artist, insa nimic bun daca e intrerupt.

Iesi din casa si Disparul in urmatorul moment, Aparand in Pestera lui Godric cu un gol in piept. Inainta pe strada pavata, simtind cum soarele isi imprastie razele arzatoare din ce in ce mai tare, urmand ca dimineata sa se transforme in amiaza. Deja perdelele erau trase la majoritatea caselor, iar geamurile larg deschise, incercand sa prinda o adiere de vand inexistenta. Strada era totusi goala in afara de cativa copii care faceau ceva lucruri dubioase. Lexie ii ignora.

Trecu pe langa ei, inaintand spre partea centrala a satucului. Voia sa se duca la cimitir. Stia ca multe personalitati din familia Stryder erau ingropate acolo. Ceea ce era ciudat dat fiind ca satul era numica dupa cel care infiintase casa Cercetasilor. Oricum o fi, Lexie se simtise mereu bine in acel loc. Nu stia de ce se punea atat de mare accent pe case, insa ea era mai mult decat fericita la viperini si se simtea mandra de fiecare data cand numele casei ei era mentionat. In plus, casa castiga un vrajitor, nu vrajitorul se 'modeleaza' dupa casa.
Intra in cimitir, analizand imprejurimile. Putin in fata ei, o fata statea si privea in jos mormintele unor persoane. Dupa pozitia ei, viperina putea spune ca avea lacrimi in ochi. Se apropie de ea.

"Hei," spuse bland. "Esti bine?"

**Julieta D. Thibault** · 23 Jun 2012, 19:32

Ofta scurt si continua sa isi bea cafeaua pana la ultima picatura. Zilele astea parca trecusera ca 10 ani, greu si fiecare cum trecea parea tot mai lunga..avea uneori sentimentul ca trebuia sa plece undeva si sa nu se mai uite in urme, dar nu-l putea lasa pe Arti..nu acum cat il iubea si voia sa-i fie alaturi pana la ultima suflare.

Se ridica de pe scaun si merse tinta spre camera din conac. Isi aranja putin parul si se imbraca cu o pereche de colanti negri si un tricou mai larg peste, dar sa nu cumva sa uite de tenesii ei preferati albi. Se mai uita odata in oglinda, nu era aranjata foarte mult..avea nevoie sa mearga doar la mormantul parintilor ei sa se redreseze putin.

Isi ridica bagheta de cateva ori in aer si ajunse direct la Pestera lui Godric. Inspira aerul rece adanc si continua sa mearga pe strada ingusta si pavata frumos. Ofta scurt si se uita in jur, nu era foarta multe lume...chiar nu avea nevoie de aglomeratie. Ajunse intr-un final in cimitir si merse tinta spre mormantul parintilor ei. Se uita in jos si se lasa in genunchi prima data punand mana pe mormant, pe numele parintilor..si punand flori la el.

Tresari scurt cand cineva vorbi.
- Cred ca da, sunt bine.
- Lexie? zise ea ridicandu-si privirea.

**Lexie Stryder** · 23 Jun 2012, 23:13

Lexie o privi cu atentie pe fata si descoperi trasaturile cunoscute ale Julietei. Acea Julieta, cu care avusese atatea divergente inainte sa aiba atatea momente frumoase. Cand privea inapoi, vedea o suparare copilareasca si niste certuri prostesti, insa care, la vremea respectiva, parea importante si faceau totul in viata ei. Asa trecea vremea, si, pe masura ce o face, noi, oamenii, ramanem cu diferite senzatii de la fiecare perioada pe care am trait-o.

Lexie ii zambi. Nu trebuia sa fie un geniu ca sa isi dea seama ca mormintele din fata cercetasei erau cele ale parintilor ei. Ii puse bland mana pe umar si se apropie de ea intr-o imbratisare scurta, dar sincera.
"Ma bucur sa te vad," spuse ea, zambind.
Intr-adevar, Julieta lipsise ceva timp de la castel, nu se stia exact din ce motiv.

Nu stia ce sa ii spuna, adica, erau atatea. Fusesera prietene si viperina stia ca inca mai erau, tocmai de aceea voia sa ii povesteasca totul, sa ii spuna ce pierduse, sa o puna la curent cu ce se mai intamplase in viata ei si invers. Tacu pentru cateva clipe, incercand sa se adune. Fusese luata prin surprindere.
"Ce ai facut? Ce s-a intamplat? M-am ingrijorat pentru tine," spuse Lexie, pe o voce pe de o parte suparata si pe de alta curioasa.

**Julieta D. Thibault** · 23 Jun 2012, 23:26

Ofta scurt si continua sa priveasca mormintele parintilor ei. De atatea ori si-ar fi dorit sa fi fost langa ea, sa aiba sfaturi de la mama ei..in legatura cu baietii, in legatura cu viata ei, in legatura cu orice tinea de ea. Se intreba deseori de ce altii aveau totul si nu apreciau, iar ea..iar ea ramase singura pe lume la o varsta frageda si invatase sa se descurce singura. Insa acum, era multumita de viata ei. Il avea pe Arty si asta era tot ce conta, se completau perfect unul pe altul si el o ajutase mult sa parcurga momentele in care simtea ca se prabuseste. In plus mai erau si prietenii si colegi de la castel care faceau parte din viata ei.

Un zambet vag i aparu pe buze si incerca sa iasa din nostalgia aceea. Isi drese glasul si zise:
- Si eu ma bucur sa te vad. Zise Julieta si o imbratisa pe Lexie scurt. Nu stia de ce facuse asta, dar i fusese dor de vechea ei prietena viperina. In plus, lipsise o vreme de la castel si avea nevoie sa fie la curent cu noutatile.

- Am avut niste probleme de rezolvat si..am fost intr-o mini vacanta. Continua ea referindu-se la vacanta cu Arti, locul acela unde fusese era o splendoare si mereu i placuse sa mearga acolo pentru a uita de probleme.
- Ia spune-mi noutatile, sunt sigura ca esti nerabdatoarea la fel ca mine sa le zici iar eu sa le aflu. spuse ea razand.

**Lexie Stryder** · 25 Jun 2012, 20:26

Lexie ridica din sprancene, inca surprinsa ca daduse peste Julieta. Din cate stia, avea sa se intoarca la Hogwarts, ceea ce era perfect din punctul ei de vedere. Julieta ii fusese inamica pentru o lunga perioada de timp, insa viperina trecuse peste acea perioada. Adevarul era ca se schimbase. Pana atunci fusese adolescenta rebela, care se purta urat cu toata lumea, fara sa duca lipsa de bani sau altceva si cu o sora mult mai buna decat ar fi meritat. Ei bine, nu mai voia sa fie acea persoana.

Nu mai era acea persoana deja de cateva luni bune. Avea optsprezece ani si incerca sa devina o persoana demna de a trai, care respecta pentru a fi respectat, priveste cu incredere in viitor, si, cel mai important, nu se straduieste sa castige lucruri neimportante in viata. Vrea sa le aiba pe cele importante. Victor, o casa frumoasa, postul de la Hogwarts si prieteni minunati. Nu avea nevoie de nimic mai mult.

"Ei bine, pot spune ca Hogwarts-ul a fost linistit in perioada in care ai lipsit. Tot chestiile vechi," ii raspunse ea, zambind bland.

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 25 Jun 2012, 21:57 by Julieta D. Thibault.)

Ofta scurt, parca stia deja ca castelul ramase tot la fel de linistit, parca stiuse tot ce se intamplase cand se intorsese. Mereu avea acel sentiment de "deja-vu" pe care nu il avea oricine. Inghiti in sec si continua sa priveasca mormintele. Se lasa in jos in genunchi si mangaie mormantul mamei si apoi al tatei, si-ar fi dorit sa stie unde e si fratele ei..insa ramase doar cu amintirile si mai bine zis din astea se "hranea" deobicei, cand ducea dorul parintilor.

Isi dadu o mana prin par si isi reveni la scurt timp intorcandu-si privirea catre Lexie. O privi pret de cateva secunde, era o persoana de treaba in care sigur puteai sa ai incredere, chiar daca se certase de multe ori cu ea.
- Mereu Hogwarts-ul a fost un loc linistit, chiar daca inauntrul lui stim ca nu e asa. continua ea razand.

Se uita in sus si observa cum picurii de ploaie incep sa cada tot mai mult.
-Haide sa ne adapostim undeva, incepe sa ploua.

**Lexie Stryder** · 26 Jun 2012, 10:48

Lexie zambi la auzul remarcii sale, insa apoi se incrunta, aruncand o privire prin jur. Unde se puteau adaposti? Pestera lui Godric nu era chiar un loc in care sa gasesti baruri sau cluburi sau orice altceva, asa ca Lexie se intreba ce avea Julieta de gand.

Totusi, mai voia sa stea putin. Ploile de vara nu faceau decat sa o racoreasca usor si adora sa simta picurii mari si calzi cum i se lovesc bland de piele.
"Stai, am si eu un mormant de vizitat," spuse ea, cu un zambet trist.
Nu stia cum de se gandise sa vina la cimitir, nu mai fusese aici de atat de mult timp incat nici nu isi amintea unde ar trebui sa mearga ca sa gaseasca mormantul bunicii sale. Insa avea in minte instructiunile date de catre Isa si era aproape sigura ca se va descurca.

O lua inainte, trecand de mormintele parintilor Julietei si merse cativa pasi, dup care o coti la dreapta. Trecu de vreo patru morminte pana sa vada unul cu numele 'Stryder' pe el. Iis misca usor bagheta si o cununa mica de flori se materializa la baza pietrei.
"Bunica mea," sopti bland, cand o simti pe Julieta ajungand langa ea.
Nu o cunoscuse niciodata. Deci nu avea sentimente foarte puternice in legatura cu ea, insa stia ca era bunica ei si merita acest gest din cand in cand.

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 26 Jun 2012, 11:42 by Julieta D. Thibault.)

Zambi scurt si renunta la ideea sa se adaposteasca undeva. Pestera lui Godric nu era un loc in care sa gasesti baruri sau undeva sa te ascunzi foarte bine la o cana de cafea sau ceai cald. Inghiti in sec si privi din nou in sus observand cum picurii de apa cad tot mai tare pe pamant, dar erau calzi..caci asa era o ploaie de vara. In plus ei i placea sa stea in ploaie si sa o asculte, mai ales stand la fereastra.

Observa cum Lexie o ia catre un mormant, deocamdata nu o intreba al cui era caci era sigura ca raspunsul avea a-l afle fix cand ajung acolo. O lua la pas urmarind-o indeaproape pe viperina si trecu peste mormintele parintilor ei apoi o coti la dreapta. Se uita in jur, astazi chiar avusese planuri sa vina la cimitir caci stia ca aici poate sa reflecteze la diferite probleme si i simtea aproape pe parintii sai. Observa mormantul cu numele "Stryder", interesant.

Isi arcui sprancenele cand tanara vorbi si ajunse langa ea, zicand:
- Ai cunoscut-o? Eu nu am apucat sa-mi cunosc bunica, defapt n-am apucat pe nici unul dintre bunicii mei sa-i cunosc indeaproape.

**Lexie Stryder** · 26 Jun 2012, 21:21

Lexie ridica din sprancene la auzul cuvintelor Julietei. I se parea ciudat ca aveau acel lucru in comun, insa avea un sentiment placut, ca nu era singura si ca avea pe cineva care sa ii inteleaga sentimentele si sa stie ce se intampla in capul ei. Ma rog, in aceasta privinta.

Viperina isi adanci mainile in buzunar, dadand din cap in semn ca nu.
"A murit inainte sa ma nasc," spuse Lexie, zambind trist. "Insa am auzit multe povesti despre ea si cred ca este o persoana extraordinara."
Tanara vrajitoare se uita la piatra mormantului cu o privire blanda si usor intristata. Isi duse o mana la gat, frecandu-si relaxant gatul.

Picurii de ploaie se intetisera insa numai foarte putin, asa ca viperina nu simtea niciun fel de nevoie de a se feri de acestia. Isi inchise ochii pentru cateva secunde, apoi un gand trist ii veni in minte.
"Mai ai si pe altcineva aici?" intreba ea, punandu-si bland o mana pe umarul cercetasei.

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 30 Jun 2012, 12:41 by Julieta D. Thibault.)

O privi pe viperina si zambi vag dar in acelasi timp si cald. Era trista povestea lui Lexie, insa asa era si povestea ei de viata. Oricum nu puteau ca toti sa se nasca cu o familie perfecta caci soarta imparte dupa cum crede ea ca fiecare isi poate purta crucea. Ofta scurt si puse mana pe mormant pentru o clipa dar apoi se ridica zambind, trebuia sa o incurajeze pe Lexie desi stia ca aceasta este o persoana puternica.

-Aaa.. continua ea balbaindu-se doar ca apoi sa gesticuleze. Ar mai fi cineva, dar nu conteaza.. continua ea gesticuland ceva in gen " Las-o balta", caci stia ca avea sa fie dureros daca mergea la mormantul lui Joseph, prea multe amintiri dintr-o data in mintea ei si sigur deveneau ca o furtuna care nu mai putea fi oprita si mai bine nu...
- Dar tu?

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric 1 2 3 4 Next » //  / hundreds of souls

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ hundreds of souls