Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ I am alive

**Roran S. Thorbjörn** · 30 Sep 2012, 18:52

Irene&Astrid

Maybe one day, they'll be all the same

Îşi prinse părul într-un coc lejer la ceafă şi îşi pivi propria reflexie în oglindă. Ochii îi erau la fel de verzi, însă sub ei, contrastând cu pielea albă, se îndindeau cearcăne întunecate. Buzele îi erau roşii, însă atârnau într-o linie obosită, parcă fără putere pentru a mai putea zâmbi vreodată. Oftă o dată scurt şi îşi luă geanta. Nu mai conta înfăţişarea.
Ieşi în aerul rece al toamnei, uitându-se în jur. Era o seară senină, iar colina pustie se întindea înaintea ei, cu strălucitorul verde al peluzei îngrijite. Cu toate problemele ei, Irene zâmbi, simţind mirosul de iarbă proaspătă. Plouase, o ploaie superficială, ca o ceaţă, ce acum se îndepărta rapid.
Înaintă până ce ieşi de pe pământurile ei, de acolo de unde începeau buruieni şi garduri mici şi dărăpănate. Străbătu într-o plimbare relaxată cărările cu pământul bătătorit, pierdută în gânduri şi amintiri. Flori sălbatice se întindeau spre ea, arătându-şi frumuseţea lor interzisă, cu petalele acoperite de picuri de ploaie. Irene le ignoră ; florile i se păreau o pierdere de spaţiu şi de timp.
Începu să picure uşor, însă nu deranjant, aşa că fata nu se întoarse din drum. Era aşa de rău să fii închisă între acei pereţi de culoarea lavandei, încât nici nu se punea problema să se mai întoarcă. Irlanda era un loc minunat, nu merita să pierzi vremea în casă.
Se uită în jur, studiind împrejurimile, încercând să-şi dea seama unde ajunsese. Era înconjurată de aceleaşi flori de culoare albastră, iarba înaltă şi copacii subţirim printre care şerpuia cărarea de pământ bătătorit. Îşi prinse poalele rochiei uşoare şi vaporoase de vară, de culoarea cerului senin, acum cu tivul murdărit, şi începu să o ia prin iarba înaltă. Începu să-i pară rău că nu-şi luase papuci în picioare când simţi iarba aspră sub tălpi, însă zâmbi şi o luă mai departe.
Era liberă, în sfârşit, şi nimeni nu o putea obliga să facă nimic.

**Astrid Eir Osmund** · (This post was last modified: 09 Dec 2012, 16:22 by Astrid Eir Osmund.)

Se intorsese acasa doar pentru ca mama sa ii trimisese o scrisoare prin care o anunta ca era grav bolnava. Ar fi vrut sa ramana la Hogwarts pe timpul vacantei insa stia foarte bine ca sangele nu se face apa.
Nu suporta sa auda ca o persoana la care tinea nu era sanatoasa si din acest motiv se oferise voluntara sa ajute bolnavii ce veneau zilnic in Aripa Spitalului.
Ce-or face ei acum? se intreba pe sine in timp ce pasea agale pe campul verde. Se imbarbata singura spunandu-si ca sunt inconjurati de multe cadre medicale si ca ajutorul sau ar fi fost oricum nesemnificativ. Totusi, si-ar fi dorit sa fie alaturi de ei in loc sa hoinareasca pe pajistea aceea uitata de lume.
Putea vedea la poalele campiei orasul micut ce se intindea pe cateva strazi. Se afla acolo doar pentru ca cineva o trimisese la un spital din apropierea Dublinului. I se spusese ca in mainile unui doctor din acel spital se afla singura sansa de supravietuire a mamei sale.

**Roran S. Thorbjörn** · 06 Nov 2012, 21:50

Vântul adie uşor, făcând-o pe Irene să se înfioare în mod plăcut. Simţi cum i se ridica părul pe braţe, senzaţie ce îi plăcea enorm. Simţea iarba uscată mângâind-o aspru pe tălpile goale. Inspiră adânc aerul de după ploaie, simţind cum i se limpezesc încet gândurile, cum se ordonează în mici grupuleţe curate în mintea ei. Senzaţie ce ştia cu o siguranţă înfricoşătoare că se va risipi în momentul în care magia umedă a serii va fii desfăcută.

Şi avea dreptate. În momentul în care deschise ochii, nimic nu mai era la fel. Copacii păreau posomorâţi, iarba ciudată şi uscată, vântul prea puternic şi aerul umed şi înnăbuşitor. Oftă melancolică şi îşi apăsă pieptul cu palma mică şi albă, stăpânindu-şi emoţiile care o cuprindeau de fiecare dată când era singură.

Observă o siluetă micuţă, plutind ca o fantomă prin iarba înaltă. Se reculese repede şi îşi înălţă capul, arcuindu-şi o sprânceană într-o expresie rece şi curioasă. Îşi ridică poalele rochiei şi traversă câmpia, ieşindu-i fetei în întâmpinare. Cu toate că nu era niciun gard, aspect de care nu reuşise încă să se ocupe femeia, Irene ţinea ca lumea să ştie că pământul acesta era privat. Irlanda era mare şi dealuri, multe pentru plimbare.

Îi ieşi fetei în întâmpinare şi spuse pe o voce calmă, politicoasă şi surprinzător de blândă :
- Scuză-mă, ce faci aici ? întrebă ea, zâmbind din colţul gurii.

**Astrid Eir Osmund** · 09 Dec 2012, 16:27

Isi intoarse intregul trup cand auzi pe cineva vorbind. La inceput nu stia sigur daca ii fusesera adresate cuvintele, dar cand intalni prvirea unei femei intelesese ca se afla intr-un loc nepermis.

'Imi cer mii de scuze. N-am vrut sa va deranjez cu nimic' spuse ea si dadau sa plece, dar apoi realiza ca nu raspunse la intrebarea femeii. 'Am pe cineva in spital si m-am gandit sa pierd timpul pe undeva. Jos in vale este mult prea aglomerat si aveam nevoie de putin timp singura.'

Isi aranja fusta din voal si se incalta la loc cu balerinii de panza ce pana atunci ii tinuse in mana. Nu stia unde avea sa se duca insa intelesese ca nu mai putea sta acolo. Fusese de la inceput o greseala sa gandeasca ca acele pamanturi nu apartineau cuiva.

**Roran S. Thorbjörn** · (This post was last modified: 24 Jan 2013, 00:14 by Roran S. Thorbjörn.)

Irene încuviinţă din cap, ca şi cum ar afirma că înţelese. Nu-i stătea în obicei să fie atât de primitoare, însă această mică roşcată îi căzu cu tronc de la prima vedere.
- Ştiu la ce te referi, îi spuse Irene, făcându-i scurt cu ochiul. Nu ai linişte nici pentru propriile tale gânduri.
Trebuia să recunoască că devenea pe zi ce trece ciudata satului. Cobora jos doar când îi mai trebuia mâncare sau alte provizii. Mergea aşa de rar în sat încât de întrebă câteodată dacă o mai cunoştea pe aici cineva.

Uitase să socializeze şi ceea ce i se părea ciudat era faptul că nu se simţea deloc rău în legătură cu asta. De fapt, se simţea perfect în singurătate. Îşi amintea de vremurile în care chiar încercase să se facă plăcută, când îşi folosea şarmul pentru femeile şi bărbaţii de seamă şi era atât de adorată. Uitase de mult cum să facă acest lucru şi, chiar dacă şi-ar aminti, nu ar mai avea niciun rost. Învăţase de mult faptul că acele atenţii însemnau nimic pe lângă pace sufletească.

- Poţi să te plimbi cu mine, dacă vrei, se oferi Irene. E o moşie mare, aş putea să-ţi arăt împrejurimile.

OCC: Scuze pentru întârzierea uriaşă X_X

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri 1 2 3 4 5 Next » //  / I am alive

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ I am alive