Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

1 2 3 4 5 Next »

/ I am stiil good baby

Trecuse ceva timp de cand nu mai merse in Hogsmeade.Nu avea ce face mai nou...ofteaza puternic si se aseaza pe o banca.Broscuta sa sari din buzunarul robei sale,incapand sa se plimbe tantosa pe banca.Mike rase si isi lasa capul pe spate.O lua in maini si o privi amuzat.Tu chiar ai de gand sa ma invelesti,nu?Spuse el cu un accent rarait.Si lasand broscuta libera.Aceasta sari odata in sus...asta insemna ca da.Tipul rase din nou cand broscuta facu tot felul de giumbuslucuri.Scoase o bucatica mica de ciocolata si ii da si lui Xean putin razand de cum incearca sa o manace,umezind-o doar.

Avea chef de o plimbare si nimeni nu dorea sa mearga cu Irine asa ca pana la urma, fiind weekend pleca singura dar pentru putin timp pentru ca Blaze incepu sa o urmaresca, dorind sa fie plimbat. Pana la urma era un sat normal, nimic nu se putea intampla rau si oricum Blaze ii putea fi de mare ajutor cateodata. Incepu sa isi aranjeze roba si se mai uita odata daca isi luase bagheta si continua sa mearga prin acel satuc pentru a privii mai bine lumea si poate chiar sa bea un ceai sau o cafea. Chiar avea nevoie de asta. Blaze era captat de multe chestii din jur iar acest lucru o facu pe Irine doar sa rada si sa se gandeasca unde naiba era Cassie cand aveai nevoie de ea? De cand intrase in ODS si venise la castel, fata incepuse sa se piarda pe holuri iar cand aveai nevoie de ea, trebuia sa o cauti cu o vraja, alta sansa nu aveai. Ofta prelung si se gandii mai bine la ceea ce avea sa faca. Vazu o banca si se puse pe ea in timp ce il ajuta si pe Blaze sa sara acolo.
- Poate ar trebui sa mai cresti putin. Nu ar fii rau acest lucru, spuse amuzata Irine
Incepu sa rada si sa isi mangaie catelul in timp ce se uita prin jur, pe chip avand un zambet larg.

In timp ce radea de micuta sa broscuta,vede o fata.Mdeah...parea a fi eleva.Huh...ce vroia sa mai fie si el elev...sau macar sa aiba o sluba la Hogwarts...ofteaza puternic si o ia pe micuta Xean in maini.Il privi suspicios...cred ca stia ce urma sa faca.Incerca sa scape dar Mike o prinse inainte sa fuga.Trebuia neaparat sa o ascunda in roba...da,avea sa-l urasca.Xean se uita urat si isi dadu ochii peste cap.Mike o baga pe broscuta in buzunar,aceasta stand bosumflata.Iarta-ma Xean.Spuse el pe un ton vinovat.Casca lung si se uita in gol.Chiar nu avea ce face...slujba nu avea...nici o locuinta stabila nu avea...era practic,pe drumuri.Da,putea locui in casa parintilor sai,dar...nu vroia sa fie tipul ala de 30 de ani care sta in casa mostenita.
Se ridica si isi netezi roba.Incepu sa se plimbe,inca intrebandu-se ce sa faca.Nu avea ce face altceva decat sa se angajeze in lumea Incuiatilor.Se cutremura...nu avea nevoie de o slujba ca si vanzator,politist sau cine stie ce.

• Isi adanci mainile in buzunarele paltonului alb. Frigul se instalase din nou peste tinut, iar asta o incanta la culme. Adora iarna, tot ce tinea de ea era pe placul cercetasei.
  Scoase din buzunarul paltonului ceasul de mana in forma de bufnita primit acum cativa ani de la un vechi prieten si se uita la el, nu era tarziu deci mai avea timp sa se plimbe.
  Hogsmead-ul era unul dintre locurile unde ii placea sa se plimbe, mai ales cand nu era aglomerat. Aglomeratia ii dadea o stare de agitatie, o stare de neliniste interioara.
  Pufni scurt si observa cum respiratia ei se duce usor in sus, putea sa o vada datorita frigului. Isi lasa capul in jos calculand fiecare pas pe care il facea, evident de plictiseala.
  Brusc se baga in cineva, dupa ce se dezmetici de la lovitura isi ridica privirea. Nu recunoscu persoana, insa era un baiat nu foarte inalt, insa nici foarte scund...
  - Scuze, murmura ea stiind ca probabil ea nu se uita pe unde merge.

Inca se framanta la ce sa faca...nu avea de gand sa se angajeze in lumea Incuiatilor nici in ruptul capului!Se uita urat in jos si dadu peste cineva...se pare ca era iar cu capul in nori.Se pare ca era o tipa...draguta chiar.Ridica o spranceana si o ridica.Ii zambi si se scutura de praf.Nu face nimic.Spuse el dupa ce ea isi ceruse scuze.
Era o fata cu un par lung,mai roscat(nu vedeam bine in ultimul timp...),ochi verzi si o mutra draguta.Eu sunt Mike Eholian...incantat.Spuse el intinzand mana catre ea.
Se pipai discret in buzunarul lui Xean..spera ca Xean sa nu fi fugit...avea sa aiba mari probleme daca animalul sau va scapa."De obicei,se ascunde si trebuie sa vina el la mine ca sa-l pot gasi.Oh,tarte dulci!L-am pierdut!".
Se uita in jur putin panicat si observa ca broscoiul statea pe o banca si il privea urat,scotand sunete de suparare.Il priveste rugator sa se intoarca in buzunarul sau,dar el da din cap("Cum poate un broscoi sa dea din cap?").Il priveste amentitator;o privire care vrea sa spuna:"Intoarce-te sau devii gustare pentru caini!".Broasca da din cap ca si raspuns negativ si el se intoarce cu fata la fata...daca il va ignora,acesta se va intoarce inapoi la el.

• Incerca sa se dezmeticeasca dupa aceea lovitura brusca si cand isi reveni analiza din cap pana in picioare tanarul. Nu il putea asocia cu nici o figura cunoscuta, de aceea nici nu mai incerca.
  Intinse si ea mana la randul ei strangand-o pe a lui cu delicatete si un zambet ii se intipari pe buze, zicand:
  - Julieta Thibault, murmura ea desi formalitatile astea nu o caracterizau deloc. Sau cel putin in ultima vreme deloc, caci cunoscuse atat de multe persoane in ultima vreme ca nu le mai retinea numele.
  Observa fiecare miscare a lui Mike si privirea ii se duse spre un broscoi care statea pe bancuta, probabil era al lui. Pufni scurt intr-un ras copilaresc, animalutul era tare simpatic insa prea mic pentru ea. Mai mult prefera compania unui caine. Dar se conforma, zicand:
  - E animalul tau de companie? Simpatica broscuta, remarca ea observand ca nu facea nici o miscare de "vino-ncoace".

Ii zambi fetei si reusi sa schiteze un zambet slab.Nu stia ce sa spuna...habar nu avea ca sa spuna.Ofta slab si sa indrepta inspre Xean.Il lua in buzunar si spuse:Stai cuminte...te rog frumos!Nu ma mai fa de ras.
Se indreapta inapoi inspre fata si spune: Da,e Xean,broscuta mea nazdravana.Stii,a avut atatea aventuri incat pot scrie o poveste de copii.Si sa si aiba succes.Rade si ii zmabeste lui Juliete.Ai vrea sa ne plimbam?Nu am ce face,sunt in vizita si...
Ofteaza puternic.Nu ii va spune dspre problemele sale cu casa,slujba...desi putea fi Auror...dar nu il vroia cam nimeni.Cica nu era in stare sa fac fata stresului..."Ar vrea ei sa nu fac fata stresului!"

• Chicoti cand observa broscuta care sarea dintr-o parte in alta si ii paru imediat rau dupa ea cand o puse in buzunar. De ce sa-l faca de ras? Nu era nimic ciudat sau rau la broscuta ca sa-l faca de rusine sau lucruri de genul. In plus era simpatica, tinea minte ca si ea avusese una cand era mica. Insa din circumstante nefericite murise, nu stia de ce si probabil nu avea sa afle prea curand.
  Insa urmatorul animal de companie il alesese cainele, avand o pasiune aparte pentru ei. Isi dadu la o parte o suvita din ochii verzi si patrunzatori si isi reveni din gandurile ei, aterizand la realitate.
  - Stiu, copii sunt innebuniti dupa broscutele din povesti. Murmura ea amintindu-si ca si verioara ei era la fel, avea animalute de plus in forma de broscute peste tot in camera. Isi ridica privirea catre Mike si zambi, de ce sa nu faca o plimbare? In plus, nu avea nimic mai bun de facut acasa.
  - Sigur. In vizita? Sa inteleg ca nu esti de pe aici.Isi adanci mainile in buzunare si o lua la pas.