Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

1 2 3 4 Next »

/ I believe I can fly!

Era o frumoasa dupa-masa de inceput de vara iar el era sechestrat in casa, datorita minunatei matusi Mildred, care era hotarata sa nu ii mai lase acestuia pic de libertate. O merita, pentru ca fusese un magar cu coronita de cand venise in Anglia, dar nu simtea deloc nevoia sa isi schimbe comportamentul. Asa ca se gandi sa o stearga din nou, cu nesimtire.

Cum in casa nu putea Aparea si reteaua Zvarr era inchisa, se decise sa sara pe geam. Da, era la etajul 1, si da, geamurile erau incuiate, dar asta nu avea sa il impiedice. Descuie geamul de la dormitor cu o combinatie de vraji si agrafe total incuiate si se urca pe pervaz.

"Pe curand, fratioare" ii spuse lupului, care il privea nerabdator, dorindu-si si el sa o stearga, dar asteptandu-l cuminte in dormitor, si isi dadu drumul jos, cazand, surprinzator, pe ceva moale....

Se cutremura la gandul ca ar mai trebui sa petreaca un minut macar in compania lui Joseph, prietenul cel mai bun al tatalui sau care in opinia Anastasijei ar fi trebuit sa moara de cel putin o eternitate. Mirosea ca atare si o plictisea mai ceva ca plictiseala in sine. Astepta pana barbatul se duse la toaleta si isi apuca geanta, ridicandu-se in graba si mergand agitata spre iesire. Agata cu degetele lungi o ospatarita amabila si ii intinse o bancnota de 10 lire.

"Va rog transmiteti-i barbatului cu care am fost la masa ca intervenit ceva si trebuie sa plec."

Ii zambi si iesi repede din restaurant, mergand distanta pana la intrarea in Aleea Diagon fumegand. Era imbracata pentru lumea Incuiata, cu tocurile de 12 centimentri rasunand parca peste tot zgomotul Londrei. Intra in Alee si apuca sa faca doar cativa pasi inainte sa fie oarecum aplatizata de o persoana. Se uita in ochii lui si simti cum ziua nu putea fi mai proasta de atat.

"Scuza-ma... te deranjez cumva? Stii tu, avand in vedere ca stau intre tine si ciment?"

Refuza sa faca vreo miscare inainte ca barbatul sa se dea de pe ea si realiza ca asta nu era deloc modul ei preferat de a avea un barbat deasupra.

Injura in gand de toti sfintii cunoscuti sau neinventati inca si aproape isi facu o nota mentala sa se uite data viitoare unde sare. Inutila, oricum n-avea sa tina minte mai mult de 5 minute. Observa ca acel ceva moale era o tipa. Care mai si avea puterea de a vorbi, ceea ce era un lucru bun, nu il astepta o celula racoroasa in Azkaban. Inca.

"Nu chiar. Desi intalnirea mea cu cimentul ar fi fost dulce, in nici un caz nu atat de dulce ca intalnirea cu dumneavoastra, scumpa domnisoara" Se ridica cu greu si ignora durerea din genunchi, cau un erou ce se credea. Ii intinse mana zambind, oferindu-se sa o ajute sa se ridice din praf.

"Imi pare rau. Acum doua minute eram foarte sigur ca stiu sa zbor. Cred ca am uitat intre timp..."

Ridicand o spranceana frumos arcuita si ii zambi sarcastic. Nu parea prost si spera din suflet sa aiba un motiv intemeiat pentru a sari de la ceva ce parea a fi... verifica si concluziona ca mai inalt de etajul trei era imposibil. Ii lua mana si se ajute de ea pentru a se ridica. Isi lasa bagheta sa alunece din maneca si ii curata pe amandoi cu un gest simplu.

"Nu imi pot da seama daca esti sinucigas, plictisit sau pur si simplu dragut." Se gandi o secunda. "Am efectul asta asupra oamenilor, ii fac sa-si piarda mintile cateodata..." Nu continua si cu informatia ca uneori oamenii innebuneau pentru ca era enervanta peste poate.

"Sinucigas cu siguranta nu, doar adus la disperare de opresiunea familiei. Adica m-au inchis in casa si pe geam era cel mai usor sa ies." poate altii s-ar fi rusinat si ar fi incercat sa gaseasca o scuza mai buna pentru ca picasera din cer, el se simtea inca un pusti cretin de 16 ani si se comporta ca atare.

"Va indreptati intr-un loc anume inainte sa va cad in brate, sau pot sa va invit sa bem ceva?" Ii zambi tamp si ii admira frumusetea. Parea cam de aceeasi varsta cu el, dar mult mai matura. Si mai stilata.

"Rainer Faust" ii se prezenta, intinzandu-i mana in semn de salut.

"Esti vrajitor, nu? Cu ce te-au inchis in casa, cu sange?!" Incerca sa isi dea seama de ce anume nu ar fi folosit magia pentru a pleca, dar ii era complet necunoscut.

"Oriunde unde nu se afla opresiunea de care am eu parte." Ii lua mana in a ei. "Anastasija Vodianova." Isi pronunta numele doar cu jumatate de accent rusesc, aducandu-si aminte ca limba puternica intimida adesea barbatii pe care ii cunostea. Sau aia era doar felul ei de a fi? Oricum ar fi fost, Rainer era simpatic, in felul in care doar un barbat care cadea pe tine de la geam si care nu fugea dupa aia putea fi.

"Te rog nu ma tine in "dumneavoastra", e suficient ca azi ma simt stoarsa de energie. Si ma poti invita sa bem ceva, atata timp cat e tare si dublu." Vodka la ora ceaiului? Lucruri mai neobisnuite de atat se intamplau tot timpul.

• "Ce te face sa crezi ca ei nu sunt vrajitori si ca nu au metode destul de incercate de a tine alti vrajitori prizonieri? Doar fac asta de secole..." ce putea sa zica mai mult, familie cu traditie, cu o istorie zbuciumata...
  
  "From Russia with love" ii zise, ridicand o spranceana, apoi zambindu-i larg. "Incantat." O lua de brat si porni intr-o directie nu foarte bine determinata, dar ii se parea indicat sa dispara rapid de sub geamul matusii, doar pentru cazul in care aceasta se hotara sa vada ce mai face scumpul ei nepot.
  
  "Am sa te rog sa ma scuzi, inca nu sunt obisnuit cu Londra, si nu am nici cea mai vaga idee unde gasim vreo carciuma deschisa la ora asta."

Ridica din umeri la intrebarea barbatului si incerca sa nu se gandeasca la ce fel de vrajitori erau parintii lui. Ai ei erau un fel de nebuni cu care radea toata lumea inainte sa fie gasiti morti sau ceva.

"Vodka with love, trust me." Il intoarse spre stanga si printre doua cladiri si ajunse la o bodega unde mirosea a bauta. "Aici e bine, nu o sa ne gaseasca nici cautatorul meu semi mort nici ai tai." Il duse la bar si se aseza, cerand o vodka. "Tu?"

Nu stia sigur de ce era la un bar cu o persoana pe care o chema Rainer, dar oriunde era mai bine decat in moartea pasiunii care era barbatul de la care plecase si care o plictisea crunt.

O urma in acea bomba de carciuma cum numai in lumea vrajitoreasca puteai gasi si se aseza impreuna cu ea la bar. "Tot o vodka, ca sa vedem care pe care aduna de sub bar inainte de lasarea serii" rase pentru ca ii placea tipa, si spera sa nu fie o mironosita care sa strambe din nasul ei frumos la glumele badarane pe care le scotea uneori din el. Un semn bun era ca inca nu il blestemase de mama focului pentru ca aterizase pe ea, de la mica inaltime; putea totusi fi una dintre tipele care astepta sa il imbete si sa se razbune pe el doar dupa aceea... Dar si daca avea sa fie, ce facea tot era mai amuzant decat sa stea inchis in casa asteptand musafiri sau prinzand muste.

"Si spune-mi, Domnita, cine e acest misterios urmaritor al tau? Sunt putin Fat-Frumos de profesie, asa ca ma ocup si cu salvatul tinerelor din situatii mai putin placute" ii facu cu ochiul, zambind stupid.

Rase cand ii auzi propunerea. Uita ca in partile de unde venea ea se hraneacu copii cu asa ceva? Sau poate nu aflase deja. Oricum, pentru ea nu conta cu cine bea atata timp cand ii iesea din cap ca aproape incepuse sa-si rumege parul blond de plictiseala. Si la urma urmei Rainer nu era asa de rau. Aproape ca se bucura ca picase pe ea in plina strada.

"E un fel de mumie ambulanta." Isi scoase un trabuc din geanta si il aprinse cu o lumanare. "E Joseph, prietenul cel mai bun al tatalui meu pe care mi l-a trimis pe cap ca sa il distrez. Inutil de mentionat ca are patruzeci de mii de ani si m-a plictisit cu problemele lui despre ceaunele din Orient." Isi dadu vodka peste cap si mai ceru una.

"Fat Frumos e un imbecil. As prefera sa fii un fel de anti erou interesant. Deci de unde esti?"