Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

1 2 3 4 Next »

/ I believe I can fly!

Isi primi paharul de vodka si il dadu pe gat, strambandu-se, apoi mai comanda unul. "Sa stii ca ceaunele din Orient sunt o problema foarte actuala. E important sa...ah, rahat. Doar frate-miu e capabil sa vorbeasca in mod serios despre ceaune si alte prostii de genul..."

"Eu, proaspat venit din batrana Germanie. Sa-mi cladesc viitorul pe o fundatie solida, sau ceva prostie de genul" isi trecu mainile prin par si zambi putin enervat. "Tu cum ai ajuns in Marea Britanie? Sau doar numele e rusesc?" Arunca o privire prin bar si observa ca se stranea din ce in ce mai multa lume, de parca soarele apusese de mult. Sau era sarbatoare. Sau ceva. Se obisnuise prea tare sa fie singurul betiv inainte de lasarea serii...

"Se aglomereaza..."

"Se pare ca stii bine despre ce fel de plictiseala morbida vorbesc..." Se uita in jur inainte sa ii raspunda si vazu cum intra masele de oameni care nu ar fi trebuit sa fie acolo. Doar daca nu erau alcoolisti sau picase si pe ei cate cineva cu care se hotarasera sa bea impreuna ceva. Zambi la cat de imbecila era uneori si facu semn barmanului. Ii ceru un separeu si o sticla de vodka si ii arunca o moneda in sictir.

"Vrei un loc mai intim? Nu imi plac oamenii multi si prosti." Fara sa ii astepte raspunsul il lua de brat si il conduse in spatele barului pe o usa unde era o camera minuscula, cu o masa si cateva scaune. Lasa sticla jos, isi scoase bagheta si facu radioul magic sa mearga incet, doar ca sa nu fie prea liniste. Se aseza si il privi. "Suta la suta rusoaica, am calatorit toata viata mea relativ scurta si m-am stabilit in Londra de amorul artei. Momentan incerc sa-mi gasesc un apartament unde sa locuiesc, dar se pare ca nu am prea mult succes. Ce viitor ziceai ca vrei?"

Se lasa condus de rusoaica intr-un separeu, si rasufla usurat cand scapa de zumzaitul constant si enervant al unui bar plin de viata. Nu era inca destul de beat incat sa se vrea inconjurat de lume.

Se lasa pe spatarul scaunului si o privi putin de la distanta. Parea o femeie interesanta, frumusetea ei avand acel ceva exotic, care atragea privirile. Daca era adevarat ce spunea si era umblata prin lume si scolita de asemenea, era genul de femeie pe care nu o initalnesti prea des in viata. Avea de gand sa profite de acest moment si poate chiar sa lege o prietenie cu ea. O prietenie cu beneficii, spera el, pentru ca nu isi dorea sa se lege inca la cap, dar nici sa sa o piarda definitiv din vedere. Cel putin, parea o partenera buna de baut. Avea sa vada ei pe parcurs daca aveau in comun mai mult decat ca ii cazuse in cap de la etaj...

"Absolut nici unul" ii raspunse, revenind cu toate cele patru picioare ale scaunului pe pamant. "Parintii mei vor sa ma transforme macar in vreun functionaras anost, daca nu chiar in ceva mare scula pe la vreun Minister. Asta pare sa fie ideea lor de om implinit."

Se incrunta si dadu pe gat inca un pahar de vodka, ca pentru a-si sterge gustul amar lasat de deciziile familiei. "Daca ar fi dupa mine, eu as fi mutumit sa pot trai din pictat. Din pacate, asta nu e un lucru chiar usor in ziua de azi, mai ales ca imi plac picturile incuiate mai mult decat cele magice. Mi se pare ca transmit mai mult. Cererea pentru ele este insa foarte mica."

Isi reumplu paharul. "M-am gandit si eu sa ma mut singur, dar din pacate nu am un venit stabil si nu mi-as permite. Tu se pare ca te descuri mai bine decat mine" Rase.

Rainer era un tip de care Anastasija nu voia sa se desparta in mod special. Nici in momentul asta, nici dintr-o posibila relatie de orice fel, pentru ca parea a fi o persoana cu care daca nu avea ce sa vorbeasca (printr-un nenoroc fantastic), ar fi avut cum sa-si ocupe gura, corpul si timpul.

Rase cand auzi ca el nu isi dorea un viitor. "Mari scule pe la minister au fost si altii si nu au rezolvat nimic. Au murit singuri si necunoscuti."

Il privi cu atentie, zambindu-i increzatoare. "Orice se cere si se vinde cu un pic de reclama potrivita. N-ai auzit de zvonuri si reclama falsa? Aia e ce-ti trebuie tie."

Ridica din umeri in semn de nimic. "Se poate spune ca ma descurc mai bine, ii am pe ai mei care mi-au dat partea mea de bani si i-am investit cum am stiut mai bine. Norocul prostului, ce pot sa zic? Ceea ce ma framanta pe mine acum este cate prostii trebuie sa rezolv de dragul scumpului meu tata si oamenii absolut ingrozitori pe care trebuie sa-i distrez." Ofta. "Aproape ca-mi vine sa fug in lume; daca nu as fi atat de aroganta as face-o sincer."