Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ I can hear you .

~ Privat ~

Ieși din camera ei , având de gând să se plimbe pe coridoare. Era de-a dreptul plictisită , plus că în camera ei era o căldură îngrozitoare , chiar dacă avea geamul deschis complet. Oftă zgomotos , iar când ajunsă pe coridor , zâmbi simțind răcoarea de care avea nevoie și care nu o făcea să tâmpească. Începu a păși încet pe coridor , gândindu-se la o mulțime de lucruri. Ce va face în următoarea zi , ce va desena , sau dacă va avea de gând să se ducă să se plimbe. Erau o grămadă de întrebări în capul fetei , dar fiecare își avea locul într-un anumit colțișor.
Închise ochii pentru câteva momente , zâmbind dulce. Chiar dacă se plimba singură pe coridor , îi plăcea liniștea foarte mult și nu dorea să fie deranjată. În scurt timp o văzu pe Eliza , pisicuța ei , pe care din câte își amintea o lăsase în cameră. Dar nu mai conta. Știa prea bine că Eliza nu avea să stea în acea cameră de una singură. O luă în brațe , continuându-și plimbarea pe coridorul uțin luminat și răcoros.

• Trecusera acela zile cand frigul si gheata domneau peste tot. Caldura pusera stapanire pe castel in decursul a doar cateva saptamani. Nu era cine stie ce, dar caldura isi puse amprenta asupra starii de spirit a soimitei. Nu era atenta la ce se vorbea in jurul ei, si se simtea ca si cand facuse o mega prostie. Adevarul era ca belelele erau ceva obisnuit in viata ei, dar idea de a nu face nimic era de-a dreptul stresanta.
  Inainta pe coridorul aproape interminabil. Statui din loc in loc, armuri dispuse simetric si tablouri miscatoare care aveau tot timpul ceva de comentat daca le-ai fi luminat pe timp de noapte. Le vazuse de atat de mult ori incat nici nu le mai acorda atentie.
  Se opri brusc in dreptul unui stalp de sustinere. Parul roscat ii era inconfundabil desi nu era chiar singura roscata pe care ar fi cunoscuto
  Melissa! Spuse Spencer usor uimita. Ce faci aici? Isi continua gandul desi raspunsul era, probabil, asemanator cu cel care l-ar da ea daca ar trebui sa raspunda.

Auzi glasul colegei ei , care îi era o prietenă foarte bună. Se întoarse spre ea , zâmbindu-i calm.
- Mai nimic , nu pot dormi , iar plimbările într-un loc răcoros mereu mă calmează. spuse rezemându-se de perete.
Oftă plictisită privind în partea stângă , unde era un întuneric înfricoșător de-a dreptul. Nu erau torțe care să lumineze calea , iar asta o făcu pe Melissa să înceapă a tremura ușor. Își scurută rapid capul , îndreptându-și privirea spre Spencer.
Își lăsă capul în jos , oftând. Își închise ochii pentru câteva momate , apoi se uită iarăși spre partea întunecată a coridorului. Își mușcă buza inferioară , având intenția să se ducă în întuneric. Nu știa de ce avea acea senzație ciudată , dar încerca să o ignore.

• Isi lasa usor capul intr-o parte incercand sa strapunga intunericul cu privirea. Coridorul era luminat de luna prin ferestrele prafuite de asemanatoare cu vitraliile insa lui Spencer i se parea ca tot nu este destul de multa luminozitate. Dadu sa ia bagheta din buzunarul hainei dar se opri la jumatatea drumul deoarece isi aminti de vorbele deloc frumoase ale ocupantilor din fotografii. Si cunoscandu-i pe ei, asta ar insemna sa aiba probleme. Marai scurt apropiindu-se de Melissa.
  Stiu cum e dar nu mi se pare ca aici ar fi mai racoare decat in camere. Ii raspunse soimita punandu-i maina pe umar. La subsol este destul de racoare, dar nu am mai intrat acolo de cand am renuntat la Potiuni. Adauga satena. Potiunile. Ah... Aceasta era singura materie pe care pur si simplu nu o putea intelege. Era matematica si chimie. A sti cantitatea exacta dintr-un ingredient care trebuie adaugata la o potiune astfel incat sa nu faca poc, era ceva complet absurd, in viziunea fetei.

Tresări speriată când aceasta îi puse mâna pe umăr , apoi luă o gură mare de aer , încercând să-și regleze bătăile inimii. Era agitată în acea noapte , dar încerca să se calmeze cât de cât.
-Mă macină ceva...oare ce se află în partea întunecată a coridorului? spuse încet , pentru a o auzi doar Spencer.
Dar , cum credea , acele tablouri vorbărețe auzeau totul și imposibil ca unul dintre ele să nu comenteze ceva sau să nu se bage singur în seamă. Melissa era deja nervoasă , așa că luă bagheta , rostind în șoaptă " Lumos " , ceea ce le făcu pe acele tablouri să scâncească și să închidă ochii din cauza luminii. Melissa zâmbi satisfăcută , apoi băgă bagheta în pelerină.
Își îndreptă privirea spre partea întunecată , parcă dorin să ajungă acolo. auzise multe zvonuri , iar de la profesori auzise replica obișnuită cum să nu se ducă nimeni acolo , pe care nu mulți o respectau mereu.

• Este un singur mod de a afla. Ii raspunse Spence zambind siret. Spune-i pisici tale sa se duca in camera. Nu avem nevoie de o viata in plus de pazit! Asta sunase ca si cand ar pleca sa faca ceva periculos. Dar a vizita partea intunecata a unui coridor, parte intunecata care era intunecata doar pe timp de noapte, nu reprezenta un pericol chiar atat de mare. Aveau baghetele deci tot ce mai ramanea era distanta care le despartea de misterul lansat de Melissa.
  O prinse de incheietura mainii si o trase doar atat cat sa o trezeasca din acea amorteala. Hai! Spuse din nou soimita.

Melissa o luă pe Eliza în brațe , privind-o în ochi. din priviri îi spunea să se ducă în cameră și să stea cuminte pentru că va veni și ea peste ceva timp. Pisicuța sări din brațele stăpânei , alergând spre camera acesteia. Melissa zâmbi fericită , apoi se lăsă trasă de colega ei. Începu a tremura ușor din cauza frigului care începea a-și face apariția , dar și din cauza fricii. De obicei , Melissa era cam fricoasă , dar prindea ceva curaj dacă cineva era lângă ea.
Avea mâna pe baghetă , și păși în întunericul coridorului nesfârșit. Sau cel puțin , așa părea. Se uită în stânga și în dreapta , iar când sesiză că nu mai vedea pe unde merge , scoase bagheta rostind din nou " Lumos " , apoi răsuflă ușurată văzând că lumina era destul de puternică. DDin fericire pentru ea , nu era nimic pe coridor. Doar întuneric deoarece nu erau geamuri și nici torțe. Ajunse la concluzia că nimeni nu mai umblase pe acolo de ani buni , dar se înșela.

• Aprinzand Melissa lumina, Spencer simti cum vederea i se incetoseaza brusc si isi pierde echilibrul. Facand un pas in lateral reusi sa isi stabileasca corespunzator centrul de greutate astfel incat sa nu ajunga si sa imbratiseze podeaua sau pe orice ar fi pasit. Se simtea ca si cand ar fi baut exagerat de mult si considera ca are mai mult de doua picioare. Ii arunca Melissei un zambet de "Nu s-a intamplat nimic", continuandu-si drumul.
  Isi scoase si ea bagheta luminand mai tare in jur. In capatul coridorului neiluminat in permanenta se vedea o usa veche, de lemn ce parea sa nu mai fie deschisa de o groaza de timp.
  A fost cineva aici! Conchise soimita observant lipsa prafului de pe manerul clantei. Inca mai vrei adrenalina? Intreba Spence ranjind viclean.

O privi pe Spencer , zâmbindu-i. Rămase pe loc când aceasta ameții , dar știa că e o fată puternică și avea să-și revină. O urmă , observând mai apoi avea ușă din lemn masiv. Tremură ușor când se apropie dde ea , apoi fu atentă la spusele fetei.
-Hmm , cine să fi fost pe-aici? Defapt , ce e în spatele acelei uși? întrebă Melissa încet , doar pentru ea.
Voia să intre acolo , dar parcă ceva o ținea pe loc. Mârâi ușor , apoi făcu un pas spre acea ușă. Avea să intre acolo , fără să-i fie frică.
-Vrei să intrăm? o întrebă pe Spencer , rânjind.
Era sigură că fata va accepta , ddeoarece după cum o cunoștea , era o fire mai ciudată . Oftă și își trecu mâna prin păr , așezându-și mâna pe clanța ușii .

• Nu raspunse provocarii fetei in cuvinte. Apasand pe clasa un scartait enervant invada. Injura nu prea frumos dar merse pe principiul ca nu le vazuse nimeni prin acel intuneric. O impinse pe Melissa in incapere iar ea se asigura din nou ca sunt singurele treze la acea ora, in acel loc.
  
  Camera in care intrasera se dovedi a fi o fosta sala de clasa. Bancile erau zgariate iar undele distruse complet. Din scaune nu mai ramasesera decat niste bucati bune de pus pe foc. Perdelele purpurii erau sfasiate, o parte din material inca mai atarnand la geam. Ferestrele erau poate in cea mai buna stare desi mai existau pe ici colo ciobituri. Bucati de ghivece erau aruncate peste tot iar pe podea era intins pamantul care apartinuse odata florilor. Urme de pasi nedefinite se distingeau prin praful gros asezat de-a lungul anilor.
  Ce naiba s-a intamplat aici? Exclama Spence uimita. Desi imaginea din fata ochilor ei era una care iti dadea de gandit, trebuia totusi sa isi pastreze atentia treaza. Niciodata nu se stia cand ceva te induce in eroare.