Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ I can't forget you...

Ma plimbam incet pe coridoarele scolii. Simteam nevoie de putina plimbare in liniste, si poate, intalneam pe cineva dornic de aventura.
-Ihii, ihi..se auzira niste sunete care veneau dintr-o camaruta pe care nu o mai vazusem pana acum.
Am deschis usa cu un scartait usor. Mi se infatisa o camera aproape goala, unde se afla o oglinda, iar in fata acesteia, o fetita din anul I. Statea pe jos, cu picioarele pe langa corp si plangea. La auzul scartaitului usii, incerca sa isi domoleasca plansul, dar nu reusi.
- Ce ai patit? O intreb eu ingrijorata, in timp ce ma asezam langa ea.
Fetita paru sa aiba incredere in mine si imi spuse printre sughituri:
- Imi e...d-dor..de..ma..mi si tati! Ei sunt acasa, si nu i-am vazut de o saptamana! Imi e dor de mami si tati! repeta ea, trista.
Se ridica si pleca in fuga din camera.
Am ramas acolo, uitandu-ma la pantofi, repetandu-mi in minte vorbele fetei : Imi e dor de mami si tati!
- Ce patetic! Nu poate sta nici o saptamana fara mami sau tati!
Eram atat de furioasa pe ea. Ea nici nu se gandea ca mami si tati nu aveau sa o sustina pana la 60 de ani, ca trebuie sa se descurce singura.
Am ridicat capul si m-am uitat la oglinda ce vroia a se da mareata.
" Sa-i mai vad o data, o singura data, si as fi fericita" gandesc eu in timp ce ma ridicam.
Dar nu am apucat sa ma uit in oglinda caci o voce sparse tacerea:
- Esti bine?
Fara sa ma uit in spate, am raspuns, mai mult pentru mine:
- Da, sunt bine. Merci de intrebare.
M-am intors pe calcaie si atunci am vazut cine mi-a adresat intrebarea.

Eram eu,Victoria Salverin. I-am zambit ciudat acelei fete, apoi m-am intors pe calcaie, pregatita sa plec din incapere.
''Stai .. ''spuse fata, scurt.''Cine esti ?''
M-am intors cu fata catre ea, si am facut cativa pasi, convinsa. M-am uitat la ea, zambind, si apoi isi dadu seama cine sunt.
''Victoria..'',spuse aceasta , facand un pas in spate.
''Da, iar tu esti Aichi, fata din vagon !''am spus, zambind malefic.
''Aimi..'' ..ofta ea.''Ce faci aici , Victoria?''
''Incalc regulile scolii..''am spus, amuzata.''Dar tu ..?'',am intrebat, luand o gura de apa, din paharul de pe masa.

OOC: Sunt Ashlyn .., de fapt.. Stii tu

- Uite, dansez, raspund eu ironic
Aveam o personalitate dubla. Stiam sa fiu tipa draguta si zambitoare, sau scorpia in persoana.
Vicky ma privea cu o superiorita specifica. Cu o spranceana ridicata, avea un fel de privire gen: Nu ma intereseaza ce faci.
I-am intors spatele si m-am uitat inspre oglinda. Avea acel aer caracteristic atragator si orice curios s-ar fi aventurat sa descopere ce este cu misterioasa "Erised".
M-am apropiat incet de aceasta si am indraznit sa privesc in oglinda. Formele neclare deveneau din ce in ce mai clare, si incepeau sa prinda contur. Mi-am intors repede privirea intr-o parte pentru a nu vedea formele din oglinda. Stiam ce avea sa arate.
M-am intors inspre Vicky si i-am daruit o privire indiferenta. Stiam ca a vazut actiuea, dar nu avea de unde sa stie despre ce e vorba.
Am trecut pe langa dansa, fara sa imi pese de cuvintele rostite: - Ce, fugi deja ? Ce Cercetasi curajoosi, n-am ce comenta.
- Da, fug, ca vad ca te intereseaza asaa de taaare! ii spun eu arucandu-i o privire furioasa plina de dispret.
Putini m-au vazut comportandu-ma astfel, asa ca o parte din mine se mira si ea.
Dar eram furioasa pe Victoria. Nici nu stia ce povara duc, desi nu m-am plans niciodata. Si, chiar de-ar sti, n-ar interesa-o nici negru sub unghie.
Am inceput sa merg...undeva. Nici eu nu stiam unde. Dar trebuia sa fiu departe de oglinda aia, ca sa nu incep sa plang.

Ciudata mai e si cercetasa asta, am oftat in sinea mea. In acesti doi ani la Hogwarts cunoscusem diferite tipuri de cercetasi.., cercetasi inteligenti, cercetasi tradatori, cercetasi, prosti, cercetasi fraieri, cercetasi credibili, cercetasi ciudati. Aceste specimene pareau sa fie impartite in multe categorii, si eram destul de confuza.
Am privit-o cu disperare pe Aimi, sperand sa imi dau seama ce era inneregula cu ea, avea acel tip de aroganta caracteristic viperinilor, dar nu era una de-a noastra, nu, nu era deloc. Poate era doar intr-o pasa proasta, am reflectat eu, apropiindu-ma de Oglinda.
M-am asezat intr-un unghi in care nu puteam observa ce se reflecta oglinda, stateam in dreapta ei. Aimi venise in spatele meu, si pufnii amuzata.
''Ce curaj ai viperino. N-ai tupeu in fata Oglinzii, nu ?'',a spus, aroganta.
''Vicky, controleaza-te !Controleaza-te !''imi spuneam in gand, linistindu-ma. Am rasuflat usurata, apoi m-am pozitionat in fata oglinzii, aruncand o privire indiferenta.