Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor
1 2 Next »
/ i can't get used to it

**Kurt F. Malfoy** · 28 Dec 2011, 16:27

OOC: Privat
BIC:

Pentru o scurta perioada de timp crezu ca inca mai stia cum se ajunge in zona Viperinilor dar dupa nici cinci minute se trezi in Camera Portretelor.Una din salile lui favorite,inca de cand fusese un pusti. Isi putu aminti de diversele persoane mai mult sau mai putin importante care ii umplusera noptile de rasete si povesti. De felul in care ii placea sa se ascunda de Perfecti si de ziua in care sfasiase unul dintre portrete. Si din cate isi mai putea aminti acela fusese unul din favoritele directorului de atunci iar Viperinilor li se scazura 50 de puncte din vina lui. Acum insa prefera sa ramana acolo,privind la vechii lui amici care uneori ii mai raspundeau,dar de cele mai multe ori ramaneau muti de uimire,de frica,de scarba.

Pasi deci in mijlocul salii,privind la fiecare dintre acele ... incercari de a imortaliza,la propriu,pe cineva. Cele mai multe fete indicau nedumerire sau ingamfare,doua dintre starile care lui ii placeau. '' Carstie s-a intors!'' Era trist sa cauti companie printre niste bucati de panza vorbitoare dar era mai bine decat sa innebunesti din cauza singuratii.Ei nu aveau cum sa stie asta. Se aveau unii pe ceilalti. Atat figurile impozante imprimate pe panza,cat si elevii de la Hogwarts. Ei nu stiau ce insemna sa fii singur. Tocmai de aceea vroia sa le faca o demonstratie,nu prea placuta.

**Isolde du Maurier** · 28 Dec 2011, 16:38

Se uita furioasa la copilul de 11 ani care parea batut in cap. Incerca sa se calmeze, dar nu reusi, si il lasa in pace. Daca nu vroia sa inteleaga cat de important era sa invete acea vraja, era problema lui. Iesi din camera, dandu-si seama ca nu mai avea nici un rost sa se chinuie aiurea cu el. Unii chiar nu meritau stresul ei! Insa ce sa-i faci, un amarat de Cercetas niciodata nu putea admite ca avea nevoie de ajutor. Nu-i venea sa creada ca si ea fusese in casa aceea, candva. Trecand pe langa Camera Portretelor, se opri, gandindu-se sa isi salute vechii prieteni din anii studentiei, si probabil si singurii.
Intra in incapere, fata luminandu-i-se de un zambet imens de placere, se repezi la portretul unui baiat de varsta ei.
"Buna, Dean! Ma bucur sa te revad", il saluta ea pe brunetul din tablou.
Toate personajele pictate erau foarte bucuroase sa o revada, si se putea citi asta pe fetelor lor spoite cu vopsea. In spatele ei auzi o voce cunoscuta, si se intoarse, placerea disparandu-i de pe fata, si in locul ei asezandu-se nedumerirea. Privi incurcata la barbatul din fata ei, ramanand nemiscata in mijlocul camerei.

**Kurt F. Malfoy** · 28 Dec 2011, 17:21

Ii zambi larg Indiei in clipa in care o observa. Fetele acelea colorate incepura parca sa il priveasca si mai amenintator,pline de repulsie totodata.Isi ascunse bagheta la spate,tinand-o mai strans decat de obicei. O privi atat de inocent incat ai fi putut jura ca ori bause ori se lovise la cap. '' Ma bucur sa te revad.'' Isi tinu pelerina pe antebratul stang,ramanand doar in costumul lui gri. Incerca din rasputeri sa nu o asalteze cu intrebari inutile,caci stia ca oricum i-ar fi raspuns doar pentru a nu parea lipsita de politete,nu de placere

'' Observ ca si tu preferi compania lor. Intr-adevar,sunt niste adevarate comori. Ii plang pe Incuiati,ei nu pot vedea cat de viu esti acolo,inchis intr-un tablou. Si totusi te poti deplasa,oarecum. Fascinant!'' Privirea ii ramase atintita asupra unor portrete. O privire fixa,mare,pierduta. Caracteristica persoanelor ca el. In clipa urmatoare surase,intorcandu-se inspre India. Nu stia exact daca acele cuvinte ii fusesera adresate ei sau acelui alter-ego enervant care se materializa langa el,dar care reprezenta doar o iluzie,o halucinatie,ca intotdeauna.

**Isolde du Maurier** · 28 Dec 2011, 17:32

Il asculta tacuta, stiind ca avea dreptate. Intotdeauna ii placuse compania acestor picturi, care o ascultau fara sa o judece. Se uita la tabloul lui Dean, care il privea furios pe Carsten, iar ea nu intelegea deloc de ce. Ar fi dorit sa fie si ea intruchipata pe o bucata de panza, pentru ca amintirea ei sa fie pastrata vesnic, si cine ar fi vazut-o sa o admire si sa isi doreasca sa fie ca ea. Un fior rece o trecu pe sira spinarii, gandindu-se ca acele personaje traisera candva.
"Ce faci aici?" intreba ea, accentuand cuvantul aici, nici ea nestiind daca se referea la incapere sau castel. Fata ei era cuprinsa de o privire dezorientata, uimita si totodata vag surprinsa. Rar intalneai in castel persoane care nu mai aveau ce cauta acolo. Isi duse o mana in buzunarul robei, mangaind bagheta din lemn de arbore de cacao, care emana un miros vag dulce. Isi retrase mana, asezand-o pe perete, sprijinandu-se de el, simtind cum respiratia i se accelereaza, si o durere ametitoare de cap o ia. Camera incepu sa se invarta in jurul ei, facand-o sa nu mai poata gandi limpede.
"Ce ai facut?", il intreba din nou, aruncandu-i o privire fulgeratoare. Nu mai avea puterea sa se apere, sau macar sa produca un mic cutremur prin care sa se salveze. Oricine ii facuse asta, fusese destul de destept.

**Kurt F. Malfoy** · 28 Dec 2011, 17:47

Privi brusc inspre ea,intreaga atentie fiind concentrata asupra acelei tinere. Il privi si pe Dean,oarecum surprins,dar apoi isi muta din nou privirea asupra ei sau cel putin asupra acelei creaturi care se afla in spatele ei.'' Fantomele sunt intotdeauna albicioase,nu? Si nu par tocmai reale. '' Daca ceea ce vazuse nu era fantoma lui Klaus atunci ce naiba ar fi putut sa fie daca ii facea atat de mult rau? Trebuia sa afle cat mai curand dat fiind faptul ca India parea mai palida ca niciodata.

'' Vino aici,Carst.'' I se parea ciudat sa vorbeasca cu el insusi,dar trebuia sa se obisnuiasca cu acest lucru. Intinse mana inspre zona intunecata a incaperii,de unde se auzira cateva tipete ascutite. Se parea ca nu pierdea vremea. Nu ii dadea pace nici lui,nici Indiei,nici acelor decedati imortalizati intre ramele tablourilor. Orice ar fi fost acea creatura,parea sa il inteleaga dar nu i se supuse,ascunzandu-se undeva intr-un colt,privindu-l speriat.''Ce esti tu?''

**Isolde du Maurier** · 28 Dec 2011, 17:57

Puterea ei de concentrare ii reveni pentru un moment, si isi scutura energic capul, incercand sa-si revina. Nu intelegea nimic din ce se intampla, si pana la urma senzatia aceea de ameteala disparu, treptat. Se rezema de perete, uitandu-se mirata la Carsten, care vorbea cu o creautura invizibila, sau asta i se parea ei, din moment ce nu vedea pe altcineva in camera. Ii arunca o privire nedumerita, nestiind ce sa spuna, pana cand vazu...nu era sigura ca era tocmai un om, insa era foarte asemanator unuia.
"Ce e aia?" intreba speriata, uitandu-se cu groaza la creatura ce se materializa si incepea sa semene cu Carsten. Se uita cand la unul, cand la celalalt, uimita si fara sa aiba vreo idee despre ce se intampla. Simtea cand incepe sa o cuprinda o stare de enervare, si o puternica dorinta de a se manifesta violent.

**Kurt F. Malfoy** · 28 Dec 2011, 18:08

''Calmeaza-te,India. Nu am chef de vreun cutremur. Si asa e destul de greu sa creez o legatura cu el.''
O privi pe fata usor ingrijorat apoi se simti tras de maneca de catre acel nou el. Nu raspundea la numele sau,ci la senzatii. Se simtise fascinat de catre tablouri,iar acea creatura aparu in clipa urmatoare. Apoi ramase surpins de faptul ca putea exista asa ceva,si iata-l acum agatat de bratul lui. Era ca si cum ar fi fost strans de un val,de un vartej de apa. Putea sa treaca prin el,desi simtea o oarecare forta care il impiedica sa faca acest lucru,daca si-ar fi dorit.
'' Esti un produs magic,nu? Adica,nu esti real. Ai fost creat de o vraja. Cine te-a creat? De ce? Cand?.'' Se rasti barbatul la clona sa,prinzandu-l de gulerul camasii. Acesta parea sa fie speriat,astfel incat incerca sa se elibereze din stransoare,dar ceda. Parea ca mai avea putin si izbucnea in lacrimi.
''Momentan,ma simt ca si cum as fi reincarnarea Doctorului Who.''

**Isolde du Maurier** · 29 Dec 2011, 16:16

Ii arunca o privire furioasa. Nu trebuia sa pomeneasca de cutremure, din moment ce nici macar ea nu stia cand le putea crea si dezlantui. Se uita din nou la clona lui Carsten, care o prinse de camasa, si simti cum o ia o durere ingrozitoare de cap. Fara sa-si dea seama, iesi din Camera Portretelor, pe holul rece si intunecat, unde se simtea mai bine. Se rezema de perete, asteptand sa poate gandi limpede, si sa gaseasca o solutie cat mai repede. Ameteala si durerea disparura dupa minute bune, insa nu putea sa se miste din loc. Isi dadu o suvita de par dupa ureche, apoi o lua ingrozita in maini, observand cum aceasta se coloreaza intr-un rosu deschis, ceva intre portocaliu si culoarea flacarii.
"Oh, Doamne!" exclama ea uimita, fiind coplesita de sentimentul de nefericire. Aceasta culoare ii amintea de parul mamei ei, iar acum, era al ei.
Se inapoie in incapere, uitandu-se intrigata la cei doi.

**Kurt F. Malfoy** · 29 Dec 2011, 16:45

Ramase pur si simplu uimit in clipa in care clona lui se smulse din stransoare,alergand inspre India. In clipa urmatoare Carsten simti ceva asemanator cu furia si ingrijorarea. Nu mai gandea limpede. Stia ca trebuia sa il opreasca. Il prinse de maini,inainte de a o lovi pe India.
'' Intra in mintea mea si distruge-l.''
Tonul folosit de catre barbat era unul dur,ferm. Nu avea de gand sa stea o mie de ani langa acea catastrofa. Ii era teama de ceea ce simtea,de ceea ce vedea. Incepu sa tremure in clipa urmatoare,dandu-i drumul. Se prabusi pe podea,spasmele intensificandu-se. Privirea ii ramase atintita asupra Indiei. ''Intra,acum!'' El nu isi mai amintea vraja,nu isi mai amintea nimic. Tot ce stia era ca trebuia sa scape de creatura aceea care incerca sa ii ia locul.

**Isolde du Maurier** · 29 Dec 2011, 16:56

Se uita mirata la el, neavand nici cea mai mica idee despre ce vorbea. Unde sa intre si ce sa faca? Se simtea prinsa intr-o plasa de paianjen, si singurul lucru la care se putea gandi era mama ei si parul ei acum roscat. Se uita la clona care se indrepta furioasa spre ea, si ii arunca o privire furioasa, aruncand cu tot felul de vraji in ea, insa care nu erau de nici un folos, caci creatura nu era inca materializata.
"Oh, Doamne!"exclama din nou, in timp ce se ferea de un pumn furios. Incepu sa fuga in cealalta parte a incaperii, cu claia de par sangeriu in urma sa. "Carsten, ce tot spui acolo?" il intreba pe barbat, ajutandu-l sa se ridice.
Avea impresia ca era o mare dobitoaca, paralela cu tot ce se intampla. Mintea ei nu era ocupata decat de problema comorii capilare, si nu putea inchega un amarat de plan. Arunca o privire maniata clonei, care venea din nou spre ea. Se ridica, lasandu-l pe Carsten sa se descurce singur, si iesi repede din camera, uitandu-se in dreapta si in stanga, nestiind cum sa iasa din incurcatura. Incepu sa rasufle din ce in ce mai greu, in timp ce se gandea cum sa isi goleasca mintea.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor 1 2 Next » //  / i can't get used to it

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor
1 2 Next »
/ i can't get used to it