Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

1 2 3 Next »

/ I can't take it any longer

Auch! Ca de obicei .. doar ei i se putea intampla asa ceva. Era un car de nervi. Pentru ce trebuia ea sa mearga in Padurea Interzisa singura in miezul noptii ? Bineinteles ca ea trebuia sa faca pe desteapta din nou .. A iesit din castel si a vazut pe cineva si cum avea chef de putina actiune pur si simplu s-a pur sa urmareasca respectiva persoana, dar s-a indreptat intr-acolo in zadar pentru ca a Disparut pur si simplu oricine-ar fi fost. Sigurat a folosit vraja de Aparitie-Disparitie. Isi daduse ochii peste cap si voia sa se intoarca in Hogwarts, dar ca de obicei cum era ea o fata foarte impiedicata se agatase de niste crengi si gata a fost.

Colac peste pupaza, ghinionul suprem : erau si otravite sau cel putin asa banuia. Ceva aveau fiindca nu putea sa opreasca sangerarea, oricate vraji verbale si non-verbale a fost. Un singur lucru i-a mai ramas de facut, desi ura acest gand: trebuia sa ajunga urgent in Aripa Spitalului. Ii venea sa planga, dar nu de durere, ci din cauza acelei stari de ne..bine. Isi duse mana la cap si simtea ca are febra, dar .. stai putin! De ce era plina de sange pe degete? Ce Dumnezeu? Doar nu isi sparse si capul. Inaintase cat de repede putuse, desi pierdea sange in continuare. Probabil - si fara exagerari - in vreo jumatate de ora ajunsese unde trebuia.

"Am nevoie de ajutor acum!", strigase Rosalie nervoasa nepasandu-i cine era acolo si cine nu. Cu siguranta avea sa regrete dupa aceea in caz ca era Madam Pomfrey pe acolo. Saraca femeie .. o ajutase de fiecare data cand avea nevoie. Ei, spera sa ii observe disperarea si sa nu bage de seama faptul ca a trantit usa. Ooopss..

• Odette statea intinsa intr-un pat din Aripa Spitalului, apasandu-si mainile pe frunte. O durea capul destul de des pentru o persoana de varsta ei, doar ca se obisnuise. Insa un ultima saptamana o duruse capul incontinuu si nimic din ce lua nu mai avea efect calmant, iar acum era pusa sa astepte pentru o potiune.
  Auzi usa trantindu-se si injura printre dinti, in cel mai silentios mod posibil.
  “Am nevoie de ajutor acum!” striga o voce feminina, destul de cunoscuta. Nu stia daca era o persoana cunoscuta sau daca intr-adevar era o persoana si nu incepea sa delireze. Ofta prelung si facu efortul de a se ridica in capul oaselor. Vazu in fata ei trei persoane care incet-incet devenira una singura, pe nume Rosalie.
  -Vezi ca... te-ai lovit la cap, mormai Odette pe un ton de parca ar fi fost beata, aratand cu aratatorul spre frunte.
  Zambi amintindu-si ca prima intrebare pe care i-o pusese Madam Pomfrey era daca bause ceva cu o zi inainte. Nu bause... nu bause aproape nimic, cateva guri de apa, cand isi aducea aminte.

Izbucnise intr-un ras fals. Bineinteles ca s-a lovit la cap. Era evident,nu? Mai avea putin si isi scotea creierii pe afara de la durere, dar si de la nervi. Se uitase catre persoana care zacea in pat. De ce i se parea atat de cunoscuta? Sigur, era Odette!
"Normal ca m-am lovit . Nici nu-ti imaginezi ce-am patit. Am vrut sa ma duc in Padurea Interzisa, dar pur si simplu nu mi-am gasit altceva de lucru, caci am fost o idioata si impiedicata de fel numai m-am lovit. Rau,rau,rau am facut!" Brusc simtise o ameteala si o cazatura si auch .. inca o lovitura. Deschise ochii dupa .. o eternitate i se paruse ei. Cine Dumnezeu o puse in pat cand ea stiuse foarte bine faptul ca nu cazuse pe pat, ci pe jos? Isi duse mana la ceafa si era plina de sange. Incepuse sa planga. De ce doar ei i se putea intampla asa ceva? Incepuse sa ii tremure mana, iar durerea nu i se oprea, dimpotriva .. o acapara din ce in ce mai mult. Nu putea sa vada pe nimeni in jurul sau.
"Hei.." , reusise Rose sa bajbaie un cuvintel.