Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ i can wait

• Okay, si ea ar fi ras daca cineva i-ar fi desenat un leu, o vulpe sau o pasare pemana. Insa acela era un fel de ritual de includere in ... clubul ei de prieteni. Da. Nu stia ca detinea si un club, insa se multumea cu scuza aceea. Isi pozitiona mana pe bust, inclinandu-l si indoindu-si genunchii. Se ridica scurt, printr-un top! scurt si pasi inaintea lui Hawk. Bucataria nu era prea departe. Cel putin din cate isi aducea ea aminte.. trebuia sa fie pe undeva aproape de pivnita Viperinilor.. sau sala de Farmece. Hmm!
  "Dar sa stii ca la urmatoarea spargere, vom avea nevoie de masti!"spuse ea aratand amenintator cu degetul spre baiat. Nu putea risca sa fie vazuta. Nu mancand. Ei bine.. poate nu aveau sa manance.. ci doar sa strecoare cateva fursecuri in buzunar si sa o zbugheasca de acolo. Oricum, era multumita de greutatea pe care o avea, si de inaltimea ei. Desi si-ar fi dorit sa fie ceva mai inalta. Ii placeau baietii inalti.. dar nu cei la care nu putea ajunge decat cu scaunel.. sau in cel mai rau caz cu scara.
  Intrara pe coridorul intunecat, oprindu-se in capat. Gadila para din tablou, iar usa se deschise instantaneu..

Colin isi lovi usor fruntea.
" Da-mi putin aia, te rog!"
Isi intise mana spre pana lui Arlin si o trase, inainte de a primi o aprobare. Era nepoliticos din partea sa, dar era dispus sa plateasca pentru greseala facuta. Desena deasupra elefantului o masca simpla, ca un fel de a-si aminti ce avea de facut. Acum putea intelege micul obicei al fetei de a desena pe incheieturi. Era amuzant. Ii inapoie pana cu un zambet inocent.
" Asa. Acum o sa ma asigur ca data viitoare avem mastile la noi. Doar suntem in aceeasi haita" zambi si isi ridica cu mandrie incheietura.
Hawk se incrunta spre tablou, apoi spre usa deschisa.
" Nu stiam ca trebuie sa gadili para..." murmura el, oarecum confuz.
De fapt, era pentru prima data cand practic intra in bucatarie. Inainte doar trecuse prin fata usii. Si, ce-i drept, nu prea o luase in seama. De fapt, nu prea luase in seama intreaga zona. Auzise doar ca pe undeva prin zona se afla camera de zi a Astropufilor, asa ca se simtea oarecum strain locului.
O lasa pe Arlin sa intre in bucatarie, urmand-o indeaproape. Se duse ca si cand ar fi fost ghidat spre un dulap ce arata promitator si i-l deschise. Fluiera cand vazu pachetele de biscuiti, fursecuri si borcanele de gem, dulceata si compot. ' Salutari, Raiule!'
" Arly! Uita-te la asta!" striga el fericit.

• Lasa mana libera, permitandu-i astfel lui Hawk sa obtina pana. Trase cu coada ochiului la incercarile lui de a face.. ceva. Dandu-se batuta la un moment dat, cand ochii ii obosira. Inchise prudent usa, intorcandu-se automat spre Hawkeye. Micul elefantel de pe mana acestuia avea desenat o masca acum. Cata eleganta. Ii facu cu ochiul ridicand degetul mare in semn de Okay!
  Putea spune ca ea se luase cu altele, fara a observa cand Colin o luase in partea opusa a camerei. Acum ca-l cunoscuse cat de cat, putea spune ca se astepta la ceva maret din partea baiatului astuia. Era atat de.. inventiv. Iar ea atat de .. creativa. Impreuna.. Team Cookie sau ceva.. Cand isi auzi numele strigat ca a unui bebelus, se intoarse cu zambetul pe buze.. Nimeni, nici macar parintii ei nu-i spuneau astfel. Ce spunea? INVENTIV!
  "Hawkeye! Esti un geniu!"spuse ea indemnandu-l apoi sa se serveasca. Isi umplu poala cu fursecuri si pachete cu biscuiti, plus un alt fursec tintuit in dinti, incercand sa nu-l scape. Lua fursecul in gura, incercand sa-l mestece cat mai repde.. insa vorbi si asa.
  "Regula numarul unu! Iei doar cat poti cara.."spuse aceasta verificand dulapul. Probabil era vrajit, deoarece nu se observa absenta altor catorva zeci de pachete cu biscuiti.. sau fursecuri. Deschise usa, si-l invita afara.

Isi umplu buzunarele blugilor si ale camasii cu pachete mari. Lua doua baghete de zahar de deasupra si si le puse dupa ureche.
" Serios? Credeam ca prima regula e sa nu-ti exploatezi niciodata partenerul" glumi el. " A doua era sa porti mereu manusi la locul crimei. A treia era sa nu crezi niciodata ce ti se spune si sa verifici cu ochii tai. Sa continui?"
Ridica din sprancene spre ea. Cand Arlin deschise usa, Hawkeye se repezi sa mai ia un borcan mare de dulceata in maini. Biscuitii puteau deveni oricand prea inecaciosi. Prea seci. Mai bine ii ungeau cu dulceata. Isi aminti de copilarie, atunci cand ii dadea tarcoale mamei lui la bucatarie. De fiecare data, doamna Rovson avea o arma secreta care-l tinea pe curiosul pusti departe de treburile ei. Era suficient sa-i dea doua felii de paine cu gem si sa-i spuna: ' Du-te afara sa hranesti vrabiile'. Hawk accepta aproape instantaneu si isi lasa mama sa-si vada de lucru. Desigur, cand era copil, era mult prea chitros ca sa imparta cu altii feliile lui de paine cu gem. Mai ales cu niste pasari care ar trebui in teorie sa vaneze furnici. Asa ca se ducea in spatele casei, se aseza pe iarba la umbra copacilor si se punea pe mancat.
Iesi din bucatarie si ridica borcanul in dreptul ochilor. Dulceata de caise. Merge.
" Si unde vrei sa ne devoram prada, Arly?" intreba el zambaret.

• Se stramba nestiind despre ce vorbea Colin acolo. Probabil acelea erau alte reguli.. defapt, erau multe reguli pe care ea nu le stia. Fiindca nu se interesase.. dar putea pune pariu ca exista si regula spusa de ea. Sau o inventase in timp ce calarea unicubeii aceia intr-o tara de vata pe bat? Okay, okay! Acela fusese un vis.. foarte real. Un vis! Gata..
  "Oh, nu stiu, undeva in siguranta. Nu vreau sa ma vad fugind prin castel, imprastiind fursecuri si biscuiti cu vanilie pentru ca elevii sa recomande drept Perfect." surase aceasta in cele din urma, lasand cateva fire rebele care iesisera din coada prinsa cu un elastec nu foarte bun, sa-i cada pe langa obraji.
  "Hawkeye, tu.. mai ai frati sau surori?"intreba aceasta, muscandu-si buza. Ea avea. Insa nu se mai afla in tara. Familia ei era foarte mare. Tata, Melissa, Iaurt si Doodle. Pe ultimii doi ii gataloga drept niste frati mai mici. Ii pusese acea intrebare, deoarece, devenise amuzant sa alerge cu el prin castel, ciordind din proviziile scolii, facand sotii si fugind. Baiatul acela ii ajunsese la suflet.

ooc: no! scuza secitatea asta maxima. T^T

• Hawk o batu usor pe umar.
  " Doar nu vrem sa ne trezim intr-o varianta moderna si vrajitoreasca de 'Hansel si Gretel', nu?" glumi el.
  Pana la urma, nu vedea folosul unei urma de prajituri. Stiau imprejurimile, asa ca de ce sa se ingrijoreze? Nu avea sa se piarda nimeni. Posibil. Si daca se intampla, aveau sa se descurce. Probabil. Isi scutura capul. Chiar nu era cazul sa se gandeasca la asa ceva.
  " Neah... Sunt singurul copil si sincer, ii inteleg pe ai mei de ce. Adica, zau acum, probabil ca i-am speriat dupa ce au vazut ca sunt ca o unu' bagat in priza. Si-or fi zis ca nu pot sa stapaneasca doi ca mine" rase el. " Dar tu?"
  O lua la dreapta si o trase pe Arlin dupa el, prezentandu-i in cativa metri o fereastra inalta. Facu o miscare gen' ta-daa! si zambi.
  " Asta, irlandezo, va fi masa noastra pentru urmatoarele minute"
  Nimeni nu trecea pe culoarul respectiv decat in timpul meselor de dimineata. Hawkeye stia chestia asta ca un fact oarecare, dar nu pricepea de ce. Spre rusinea lui, nici nu se intrebase pana atunci. Lasa borcanul pe pervaz si isi freca palmele pentru a se pregati sa-l deschida. Ce-i drept, vroia sa se dea mare, asa ca adopta un zambet smecheresc si rasuci capacul. Mana ii aluneca pe metal cu un scartait. Rasuci iar. Si iar. Si mereu acelasi rezultat. Puse forta, incepand sa se incrunte, dar intr-un final se dadu batut.
  " Cred ca am luat borcanul defect" se intoarse el spre Arlin, incercand sa-si mentina nivelul de masculinitate odata cu expresia stoica.
  

• "Ah, gura pacatosului adevar graieste!"spuse ea cand ii auzi vorbele. Era adevarat. Soimeanul era prea activ, prea saritor, era prea bun pentru a fi un prieten foarte bun. Schita un zambet prapadit spre fereastra, facand pasi mici spre aceasta, pentru a se scapa de povara cea dulce.
  Ea? Ea nu era singura. Adica, nici la propriu nici figurat nici cum. Avea multi prieteni, avea o familie, avea tot ceea ce-si dorea. Lua loc pe podea, luand un biscuit din cei de acolo, rontaindu-l apoi.
  "Eu... am o sora mai mare. A absolvit de mult timp incoace, iar acum e in Rusia." Ea si sora ei erau totalmente diferite. Arlin era glumeata, plina de viata, aventuroasa. Pe cand sora ei era matura, perfectionista, responsabila.
  Dar, intr-adevar, ea era un copil inca, pe langa sora sa. Tatal lor le iubea pe amandoua, si nu facea diferente, desi Melissa ii se plangea (in vacante, cand revenea in tara) tatalui ei de trasnaile provocate de Arlin. De faptul ca era cam lenesa, sau ca o contrazicea pe Mell. Arlin era sarcastica in prezenta surorii ei, numai pentru a o enerva putin. Pe langa toate detaliile astea minore, se intelegeau. De minune!
  "E prea desteapta pentru glumele mele."termina ea sirul gandurilor. Pufni amuzata cand, dupa cateva scartaieli si miorlaituri, borcanul avea inca capac. Trase maneca bluzei sale dungate, acoperind in totalitate mana. Lua borcanul din mainile soimeanului, incercand chiar ea sa-l desfaca. Cu un poc! surd, borcanul era deschis. "Okay, uite!"spuse bruneta, inmanandu-i borcanul lui Colin.

• Asta avea sa fie amuzant! Parca abia astepta sa o vada pe Arlin inrosindu-se la fata din cauza efortului pe care avea sa-l depuna in incercarea de a desface borcanul. Colin se simtea putin ca o hiena pentru gandul asta, dar avea sa mediteze mai tarziu asupra lui. Pana la urma, nu se putea astepta de la o fata sa realizeze ceva ce nici macar un baiat nu putuse. Nu cand venea vorba de forta bruta. Si oricum, Arlin era asa micuta si firava.
  Isi dadu jos baghetele de zahar din spatele urechilor si desfacu una. Muscand tacticos din ea, privi pe fereastra, incercand sa o scuteasca pe Soimeanca de raul situatiei. Dar tot il tenta sa traga cu ochiul. Abtinandu-se sa nu rada, isi incrucisa bratele la piept. Poc! Zambetul ii ingheta pe buze. Sa-i spuna cineva ca ala nu fusese... Prea tarziu.
  Hawkeye se intoarse pe jumatate, privind borcanul desfacut. Il lua mecanic atunci cand Arlin i-l inmana. O privi serios o clipa.
  " Da, sigur! Dupa ce l-am slabit eu!" pufni el.
  Incerca sa sune amuzant si sarcastic, insa in sinea lui incepea sa se panicheze. Poate ca pustiul ala Viperin de la ora de Farmece avea dreptate. Poate ca Hawkeye chiar trebuia sa se apuce sa traga de fiare. Incerca sa nu se arate usor ofticat. Si in niciun caz sa planga precum un copil mic.
  Se aseza pe podea si puse borcanul intre el si Arlin, apoi isi duse mana in spate pentru a lua un pachet de fursecuri.
  " Chestiile astea combinate sunt foarte bune" facu Hawk. " Sora ta e in Rusia? De ce asa departe? Cu ce se ocupa?"
  

• "Scuza-ma, Hawk! Nu am vrut sa te fac sa te simti.. slab."spuse ea, punandu-i mana pe umar. Avea fata aceea ingrijorata de puuppy. Nu se astepta la aplauze si complimente. Dar nici ca baiatul sa se imbufneze. Chiar daca nu lasase sa se vada asta, ea.. simtise. Nici ei nu i-ar fi placut ca cineva sa vina la Hogwarts cu o testoasa, dandu-se mare cu ea pe acolo. Da, era ceva.. extrem de banal, insa legat de starea sufleteasca a fiintei umane. Totul.
  
  Hm! Sora ei. Zodia Fecioara, mereu cea care lua locul mamei, dandu-i sfaturi lui Arlin, insa jucand in acelasi timp si rolul de sora mai mare. Arlin avea nevoie doar de ea, nu de ambele, din moment ce nu se putea.
  "Sora mea? Biolog marin, cred. Desi are sange pur, a ales sa invete ceva de la Incuiati." Intr-adevar, sora ei vruse sa devina Aheolog, insa preferase Rusia mai mult decat Egiptul. Pe Arlin o tentase de mica job-ul de scriitor. Poate avea sa devina redactor al Profetului Zilei sau poate avea sa creeze un nou ziar pe care vrajitorii sa il citeasca cu pofta.
  

• Incerca sa faca absolut orice pentru a nu-si intoarce privirea spre Arlin. ' E o capcana. E o capcana!' incerca el sa se convinga, numai ca sa-si dea un sut sa se uite in fata. Nu reusi si o privi cu coada ochiului. Oh, Sfinte Hipogrif! Cum de putea cineva asa micut sa faca o asemenea fata, cu o intensitate atat de mare? Poate ca era el baiat, dar nimeni nu rezista in fata unei fete de catelus. Nici macar Devoratorii! Zambi, din ce in ce mai larg, apoi se dadu batut cu un ras usor.
  " Oh fie! Nu-i problema, Arly! Oricum nu sunt slab"
  Se apleca usor spre ea, privind tavanul.
  " Sunt sub acoperire, dar nu mai spune la nimeni" sopti pe un ton cat se poate de serios.
  Apoi il umfla rasul. Stia ca nimeni nu-i cumpara vorba, iar Arlin se dovedise o fata cat se poate de desteapta. Si oricum, nu planuisera ei cu doar cateva zeci de minute in urma sa jefuiasca o banca? Erau amandoi nebuni, dar il amuza. Avea partenera perfecta pentru crime, asa cum se gandise si inainte. Nimeni nu o putea banui pe Soimeanca. Arata atat de inocent. Si in plus putea sa foloseasca fata de catelus ingrijorat si scapa basma curata. Asadar, Arlin putea sa actioneze ca o distragere in timp ce Hawkeye baga diamante cu pumnul intr-un rucsac ponosit... Serios? Chiar se gandise la asta? Rase cu si mai mult umor.
  " Frumoasa meseria de biolog. Sau cel putin asa am citit. Insa tot asa mi-o imaginez. Ia stai o clipa! De la ea o ai pe Iaurt?"