Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo

1 2 Next »

/ i dare you!

• OOC: Privat ( Carsten Wildrig, Raven Harris )
  BIC:
  In urma ultimului duel reusi sa se aleaga cu niste rani nu prea placute. Fusese aproape torturat. Atat ii mai ramase acelei fete pentru a il ucide. Din fericire insa,reusi sa lesine la timp. Nu fusese cel mai masculin lucru posibil dar cel putin il scapase de la o moarte sigura si dureroasa. Din cauza faptului ca starea i se agravase,fusese trimis la spitalul Sf. Mungo,dat fiind faptul ca in Aripa Spitalului,la Hogwarts,nu se gasea nici un Vindecator care sa spere ca vrajitorul ar mai fi putut supravietui.Cei de la Sf. Mungo reusira de abia dupa cinci ore sa il aduca in simtiri,sustinand ca fusese un caz greu si ca acea tanara chiar stia sa se dueleze daca reusise sa il doboare pe el,un vrajitor adult,cu experienta in dueluri.Acum se gasea in patul sau,privind pe fereastra. De doua saptamani nu primise nici o vizita iar timpul petrecut in acel loc curat si ciudat nu facea decat sa il streseze si mai mult. Cei de la sectia de psihiatrie il amenintasera iar acel spital se transformase pentru el intr-o inchisoare.

Ofta scurt incercand sa isi bea linistit una din potiunile improvizate.Eh, era destul de bun la astfel de lucruri, de obicei isi creea felurite potiuni pe care le testa, insa majortatea ii ieseau perfect.Acum insa, ca prostul ce era, caci ei bine, era prost, o lasase pe micuta lui colega sa incerce.Eh, macar ea se distrase, insa el fusese cel care incercase potiunea.Probabil si cianura ar fii avut un gust mai bun decat acea mizerie, insa deh, ce noroc ar fii avut el sa bea cianura in loc de chestia aceea.Si totusi, macar de ar fii fost vorba sa nu aiba nici un efect, insa a ajuns intr-o astfel de stare incat lumea ar fii puttu crede ca era un schelet umblator.Toata apa din corp ii fusese absorbita ca un burete, iar desigur, cei din aripa spitalului de la castel nu avusesera suficiente resurse ca sa il poata vndeca.Avea sa o blesteme in gand pe acea fata toata viata, caci in numele lui Merlin, nici daca ar fii fost anorexic nu s-ar ifi simtit atat de mizerabil.Desigur, mizerabil ca mizerabil, insa tot era in stare sa tune si sa fulgere, facand scandal in salon.El vroia sa se ridice, chit ca era constiient de posibilitatea de a pica in urmatorul moment, iar nemernicii aceia de vindecatori nu il lasau.Si al naibii...avea antidotul in buzunarul jachetei..de ce naiba nu il lasasera cu jacheta nu intelegea.

Trecura vreo cateva zile bune, iar el tot arata ca un schelet, dar cel putin la fata era mai normal.Vindecatorii il lasau sa faca un pas doi, dar nu prea multi, doar pana la automatul de mancare si inapoi.Injura din nou in gand, apoi imbracat intr-un tricou ce odata ii venise extraordinar si o pereche de blugi cu doua numere mai mici o lua de nebun pe holurile spitalului cautandu-si jacheta.

• Carsten isi intoarse privirea catre partea de Vest a incaperii,unde se afla o oglinda. In ciuda faptului ca fiecare centimetru din corp il durea ingrozitor,reusi sa ajunga pana intr-atat incat sa isi vada reflectia. Mai palid decat de obicei,mai obosit decat de obicei. Mai vulnerabil! Acest lucru nu facea decat sa il enerveze,simtind cum sangele ii fierbea in vene. Isi aminti atunci de vizita pe care 'prea iubitul' sau tata i-o facuse in urma cu aproape 21 de zile. Si despre cuvintele ' extraordinare' pe care i le rostise. Era intr-adevar indreptatit sa ii vorbeasca astfel fiului sau,dat fiind faptul ca acesta parasise casa,familia,cunostintele,umbland prin Londra. Fara un camin,fara o directie anume.
  
  Incerca sa uite de vizita neplacuta si de starea in care se afla,indreptandu-se catre usa. Mana sa strangea bine marginea patului,iar apoi marginile zidurilor pana cand in cele din urma deschise usa salonului pe care il impartea cu el insusi si nimeni altcineva. Diferenta de temperatura dintre corpul sau si podeaua rece nu facu decat sa ii provoace fiori durerosi pe sira spinarii,care,alaturi de durerea deja existenta,il facura sa isi piarda controlul asupra genunchilor,astfel incat se prabusi la pamant.

Pasea exact cu viteza melcului beat, defapt se simtea el insusi beat.Se apropie usor de aparatul incuiat de mancare pe care atingandu-l usor cu varful baghetei pe care spre norocul lui reusise sa o ascunda bine cat sa o aiba la el.Astepta linistit ca ciocolata sa calda sa isi gaseasca drumul spre el si lasand in urma un galeon se sprijini de peretele cel mai apropiat.Inchise pentru un moment ochii inspirand cu putere aer in piept, un aer imbaxit ce-i drept care il enerva la culme, insa cel putin era aer.Linistea lui fu imediat intrerupta de un zgomot enervant care il facu sa se strambe evident.Observa ca un nefericit picase din picioare, ah, dar de cate ori nu facuse si el asta...putea macar sa il ajute putin..
Se apropie usor de tipul care picase, ce arata destul de prost, aproape la fel de prost ca el.
Hai sus..zise el prinzandu-l pe tip de brat dar ii ddu repede drumul.Drace!!zise dintr-o data facand ochii mari cnd vazu cu cine are de-a face.
Se lasa usor in jos ajutandu-l sa se ridice apoi trecandu-si repede mana prin par.
Stiu ca sunt un barbat fatal..dar te rog..sa nu cazi la picioarele mele in fata publicului!ii sopti el amuzat la ureche punandu-i mana dupa gatul sau cat sa il poata tine bine, apoi tragand de picioarele sale schiloade..a naibii potiune...il tranti pe primul scaun pe care il vazu.
Scuze!Nici eu nu sunt intr-o stare prea buna cum vezi..mda..sau cum nu vezi..zise el asezandu-se la randul sau uitandu-se spre Carsten.

• Se simti ridicat de pe podea ca o camasa noua,dar sifonata. Il injura in gand in clipa in care ii auzi remarca insa apoi se cuibari mai mult la pieptul lui,deoarece caldura oferita de corpul lui era atat de benefica pentru el. Isi deschise incet ochii,avand impresia ca i se taiase respiratia in clipa in care privirile lor se intersectara. '' Tu ce ai patit?'' Era aproape la fel de palid ca si el. In clipa urmatoare,nu isi mai facea griji pentru el insusi ci pentru Raven. Numai el conta acum. Dar probabil ca nu trebuia sa ii spuna lui asta dat fiind faptul ca ar fi insemnat deja prea mult. '' Si,da esti un barbat fatal.'' Isi incolaci bratele in jurul gatului sau,dand din nou vina pe ameteala care il cuprinse. ''Binecuvantata fii domnisoara Richmond pentru ca aproape m-ai ucis. Binecuvantata sa fii!''

Incepu sa rada scurt cand ii auzi aprobarea si fusese de-a binelea cand se trezi imbratisat.Puse usor mana pe spatele lui batandu-l prieteneste, apoi il ajuta sa isi recapete cat de cat cunostiinta, asta daca nu cumva avea de gand sa ii lesine in brate.Ii prinse bine babria uitandu-se in ochii lui, de aceasta data pentru a vedea cat de cat ce e neinregula cu el, apoi stramband usor din buze il ajuta sa se sprijine bine cu spatele de scaun.
Arati oribil!Cine te-a batut?zise el stand umar in umar cu barbatul in asa fel incat in cazul in care planuia sa pice din nou.
Ah, sincer nu stia ce sa mai creada.Cu exceptia faptului ca era un schelet mergator nu prea avea nimic, sistemul sau imunitar era la nivelul perfect, mintea ii era intreaga, ce mai avea nevoie.Mushcii sai ii cam lipseau totusi.Se stramba evident pana ce uitandu-se din pura intamplare spre o asistenta isi vazu jacheta.Se ridica brusc de pe scaun pornind spre asistenta pentru a-si recupera jacheta, apoi pe la mijlocul drumului isi aminti de Carsten.Prinse repede jacheta lasand-o pe biata femeie in stare de soc, apoi se puse la loc pe post de sprijin.
Gata...nu te ingrijora..sunt aici ca stalp de spijin...sa iti amintesti sa ma platesti!zise el incepand sa caute prin buzunarele jachetei dupa sticluta sa cu antidot.

• Ramase in stare de soc in clipa in care se vazu batut pe spate,amiceste.Nu isi dorea mare lucru de la el,doar ceva ce se putea oferi. Uneori,daca si el ar fi vrut. Il vazu extrem de slabit,ca si el de altfel.Stia cine le putea procura hrana si bautura,la discretie. Iti e frica de serpi? Nu conteaza. Less! De sub hainele sale aparu o cobra regala,o femela adulta care asculta numai de stapanul sau. Acesta ii indica etajul inferior,punandu-i apoi o bucata de hartie in gura. Sarpele se indeparta de cei doi,unduindu-se usor. ''Vino cu mine in salon. O sa ni se aduca niste mancare si bautura. Cand m-ai gasit,asta vroiam sa fac. Dar acum am ajuns sa imi folosesc sarpele pe post de mesager.'' Extrem de regretabil dat fiind faptul ca Less era animalul lui preferat,pe care o folosea in misiuni speciale,nu pentru a trimite mesaje oamenilor pe care ii avea peste tot. Dar acum nu conta sarpele,ci acela care avea o privire asemanatoare cu a oricarei reptile.

Surase scurt fiind tentas sa rosteasca cateva cuvinte interesante legate de acel sarpe.Se uita cateva secunde scurte in ochii reptilei apoi se opri vazand-o plimbandu-se, sau mai bine spus tarandu-se pe holurile spitalului.Se ridica in picioare vazandu-l pe barbat mai bine, apoi fara prea multe vorba,defapt fara a rosti nimic se indeparta de tip si isi lua ciocolata calda din aparat.
Te deranejaza sa stam aici?Mi-e grozav de lene sa ma deplasez pana la etajul celalalt!zise el asezandu-se pe scaun cu o privire plictisita, insa destul de draguta intr-un final.Surase rautacios.
Sezi..acum!zise el cu o privire rautacioasa facandu-i semn din ochi sa ia loc.
Facu o pauza scurta respirand cu greu, apoi scoase din buzunarul jachetei sticluta cu antidotul, si picurand putin in ciocolata sa, dadu pur si simplu bautura peste cap incercand sa ascunda faptul ca se arsese ca naiba.
Vezi ca sarpele te-a injurat!zise el dintr-o data trecandu-si pentru un moment limba de-a lungul cerului gurii, pentru a scapa de senzatia de arsura.

• Ramase de-a dreptul uimit in clipa in care observa ca,mai nou,primea ordine de la el. Nu spuse nimic pentru ca spre deosebire de acel Cercetas,el stia sa dea ordine cand trebuia si sa fie elegant mai tot timpul. Deocamdata prefera sa aiba grija de sanatatea lui si de apropierea pe care o obtinusera. Nu vroia sa piarda ceva ce era pe cale sa devina a lui. '' Sunt sigur. O inteleg. Dar nu asta conteaza.'' Less se intoarse in scurt timp,cuibarindu-se undeva sub scaune. Din partea cealalta a holului se auzira pasi si o asistenta tare haioasa,vizibil ingrijorata,isi facu aparitia. Impingea de un carucior acoperit cu o bucata de material alb. Era clar,venise masa. Le lasa caruciorul la indemana apoi fugi cat de repede putu. Nu era bine sa ofere mancarea buna unui singur pacient. ''Asta obtii cand stii sa te porti frumos,scumpul meu.'' rosti el,privindu-l rautacios

Apropo-ul sau legat de comportamentul sau il amuza,defapt el era amuzat aproape de tot ceea ce spunea tipul, dar desigur, in acelasi timp era si extrem de serios.Stia ca el nu vorbeste prea in gluma, defapt parea atat de serios mai mereu, insa fata de Carsten, era obisnuit sa se joace cu viata lui.Si totusi, avea si momente de seriozitate.Ei bine, momentan se concentra pe limba lui arsa caci nu prea avea de gand sa aiba de-a face cu un sarpe, si defapt, era usor surprins ce cauta o astfel de creatura intr-un spital, defapt, era cea mai tampita intrebare pe care putea sa o puna, si tinea sa constate ca iarasi facuse o boacana.Ce-i drept, incepea sa isi revina, insa creierul clar ii era afectat.Il durea capul..
Cand ai masa musculara ca mine..iti zic sincer ca nu iti vine sa te poti prea frumos..iar tu..ar trebui sa te gandesti mai mult la inte uneori..cu atata plimbare o sa ajungi la doi metrii sub pamant rapid..si nu vrem asta nu?zise el uitandu-se intr-un final cu o privire draguta spre tip.