Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
1 2 3 4 5 Next »
/ i do not want to live in fear and loathing

**Freyja Maegan Guðríðr** · 04 Jan 2013, 13:31

fear and loathing

holy bitch lexie

Freyja ofta. Stia ca aceasta zi avea sa vina intr-un final, si nu putea sa dea inapoi. Trebuia sa faca ceea ce i-a promis lui Kurt ca avea sa faca, insa pana atunci nu fusese deloc atenta la ceea ce se vorbise. Asa ca cine era cea mai potrivita persoana care s-o invete? Lexie, desigur. Ea a fost mereu alaturi de Kurt, si a stiut ceea ce trebuia s-o faca. Asadar, trebuia sa apeleze la Lexie, din nou. Freyja simti ca niciodata nu va putea s-o rasplateasca pe Lexie asa cum si-ar fi dorit.
Si totusi, nu-i parea rau ca acum devenea lidera Sfintilor. Stiuse de la inceput ca asta trebuia sa faca, mai ales acum cand Kurt plecase. Ea una nu stiuse nimic, ingropata la Hogwarts, insa Lexie trebuia sa stie. Era sigura ca va gasi toate raspunsurile sale la prietena sa, pe care nu o placuse la inceput.

**Lexie Stryder** · 04 Jan 2013, 14:18

Lexie fu cel puţin surprinsă când primise scrisoarea pusă ordonat într-un plic galben şi sigilată cu ceară de un verde smarald. Erau semnele distinctive ale unei atenţii deosebite şi viperina stătu câteva momente, aproape şocată, când citise numele destinatarului. Privi literele pentru câteva momente, apoi deschise frenetic plicul. Înăuntru era o bucată de pergament, pe care era aşternut un scris mic şi ordonat.
Citi pe nerăsuflate, însă îi trebui ceva timp până să şi înregistreze cuvintele. Deci Freyja era în Hogsmeade. Şi voia să o vadă. Păi asta era mai mult decât grozav. Inima viperinei tresări când realiză că tocmai deschidea o punte spre trecut, spre Kurt, spre trădarea Ninei şi spre Sfinţii Mortali, punte pe care o distrusese nu demult. Cu ajutorul lui Robb trecuse peste toate, şi nu ştia cum îl va răsplăti vreodată pentru sincronizarea lui. Fusese un prieten cum nu se poate mai bun.
Iar acum era vulnerabilă şi mintea ei lua o întorsătură considerabilă.D acă Freyja voia ajutor? Trebuia să meargă şi să audă, să îi răspundă la întrebări şi să o ajute. Cum s-ar fi iertat vreodată pe ea însăşi dacă ar fi ştiut că îşi încalcă promisiunea faţă de Kurt şi faţă de tot trecutul ei?
Lexie îşi luă ghetele maro în picioare, apoi scurta neagră şi îşi aruncă neglijent fularul lung în jurul gâtului. Ieşi din casă fără nimic altceva decât bagheta la ea şi în câteva minute era pe strada principală a sătucului. Cercetă aleea, şi în scurt timp dădu cu ochii de silueta pe care o căuta.
'Freyja!' îi atrase aceasta atenţia şi se apropie de ea cu paşi mari.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 04 Jan 2013, 14:42

Freyja rasufla usurata cand Lexie veni langa ea. Ar fi vrut sa-i dea ei toata povara ce apasa pe umerii sai, insa stia ca trebuia sa se descurce singura. Kurt ii incredintase ei aceasta functie, si trebuia s-o indeplineasca ca atare.
"Oh, Lexie, nici nu stii cat ma bucur sa te vad! Am atatea sa te intreb."
Ii zambi cald, si o trase intr-o cafenea, pentru a nu sta in racoarea iernii. Se aseza la o masa retrasa, invitand-o pe Lexie sa faca la fel, si simti cum maturizarea ei incepe. Nu isi dorise asta, insa nu putea sa mai opreasca nimic acum. Pornise pe un drum anevoios, pe care trebuia sa-l parcurga singura. Trebuia sa fie curajoasa daca voia sa iasa cu bine din aceasta calatorie.
"Abia am aflat ca Kurt...a disparut. Nu-mi vine sa cred...nu a lasat nimic, nici o scrisoare, bilet, mesaj, ceva. Speram ca tu sa stii ceva", rosti ea, ochii sai mari si verzi privind-o rugatoare.
"Si mi-am dat seama ca acum eu trebuie sa ma ocup de Sfintii Mortali", continua ea in soapta, aproape terorizata de acest gand."De ce a plecat?De ce?"

**Lexie Stryder** · 05 Jan 2013, 14:41

Lexie o privi pe Freyja, îngrijorată. Kurt dispăruse? Cum adică dispăruse? Era plecat de multă vreme. Dar, în mod normal, trimitea scrisori sau ţinea legătură, măcar cu fiica lui. Dacă i se întâmplase ceva rău? Dacă nu aveau să îl mai vadă vreodată? Nu, Lexie nu îşi permitea să gândească aşa. Trebuia să îl aducă înapoi. Putea să stea oriunde voia el, putea să plece de tot, numai să ştie că există undeva.
Lexie dădu din cap în semn că nu, auzindu-i întrebarea. Obişnuita cută dintre sprâncene se făcea din nou simţită, însă viperina avea o expresie calmă. Singurul lucru care rămânea de făcut era să o ajute pe Freyja. Situaţia aceea era cu mult peste puterile ei şi trebuia să înveţe că nu poate să ajute pe toată lumea.
Îşi lăsă haina pe spătarul scaunului, fără să îşi dea seama exact cum ajunsese în cafenea.
Lexie nu ştia cum să îi răspundă Freyjei la întrebări din simplul motiv pentru care nici ea nu avea nicio idee. De ce plecase? De ce le părăsise chiar în momentul în care erau mai vulnerabile?
'Nu cred că mai contează acum,' spuse Lexie, încet. 'Îşi puse o mână pe umărul Freyjei. [b]'Ne-a lăsat singure, trebuie să ne descurcăm. Nu ar fi plecat dacă nu ar fi ştiut că eşti pregătită.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 07 Jan 2013, 23:47

Cu o expresie amarata pe chip, Freyja se simtea cu moralul la pamant. Nici macar Lexie nu stia unde era Kurt, iar asta era foarte rau.
"E doar vina mea. L-am neglijat! Am fost atat de ocupata de scoala si Victor, incat nu mi-a mai ramas timp si pentru el. Nu am stiut ca plecase pana cand nu am ajuns acasa si am vazut casa goala. Nu pot sa stau acolo singura, o sa innebunesc."
Ofta, incercand sa nu izbucneasca in plans.
"Stii, nu i-am spus niciodata ca tin la el, si cred ca asta l-a durut. Mereu ma purtam cu el ca si cum....ca si cum nici nu-mi pasa...dar nu era asa"
Isi musca buza de jos si o privi pe Lexie, incercand sa gaseasca raspunsuri.
"Cred ca cel mai rau il durea ca ma purtam cu el atat de urat pentru ca o parasise pe India. Ahh, sunt asa proasta, Lexie!"
Insa stia ca nu putea face nimic oftand si tanguindu-se.
[b]"Asa ca am venit la tine. Ce se mai aude cu razboiul? Si in ce stare sunt Sfiinti?

**Lexie Stryder** · 08 Jan 2013, 00:21

Lexie o privi pe Freyja fără să îi spună nimic, pur şi simplu ascultând-o Se părea că fata era într-un fel de şoc. Se întrebă dacă toate lucrurile pe care le spunea le credea cu adevărat sau era numai din cauza panici care evident o cuprinsese după ce aflase de plecarea lui Kurt.
Pentru că, dacă ea credea că e adevărat, atunci viperina trebuia să o contrazică. Defapt, oricum trebuia să o contrazică. Nu avea niciun sens, Kurt o iubea prea mult pe fiica lui ca să o lase baltă doar pentru că ea începea să crească şi să fie interesată de alte persoane în afara familiei sale.
'Kurt ţine prea mult la tine ca să te abandoneze pentru asta,' spuse Lexie, punându-şi o mână peste a ei în semn de încurajare. 'Sunt sigură că, sub orice pretext ar fi plecat, motivul nu are nicio legătură cu micile tale greşeli. Ştie cum e să fi adolescent şi mai ales cume să fii impulsiv şi să spui tot ce ai pe suflet fără ocolişuri.'
Lexie o privi blând pe Freyja. Avea impresia că îi semăna enorm lui Kurt la caracter. Era absolut sigură că nu va deveni atât de calculată şi de inactivă fizic ca şi Kurt, însă îşi imagina deja o Freyja la vârstă mijlocie, plină de viaţă şi cu o atitudine puternică, cu o părere ce nu putea trece observată şi de obicei care dădea impresii bune.
'Nu îmi place să recunosc asta, însă Sfinţii sunt la pământ. Avem foarte puţini membri, mai ales acum că Ophelia şi Stark lipsesc din peisaj. Nu ştiu unde au plecat, însă nu mai sunt.'

**Freyja Maegan Guðríðr** · 08 Jan 2013, 11:30

"Kurt a avut dreptate. Victor e un diavol. Desi mi-e greu, trebuie sa renunt la el. Nu ma intelege, eu nu il inteleg si nu ne potrivim."
Ofta, privindu-si mainile care se odihneau pe masa.
"Bun, deci mai suntem...eu, tu si ...? Nu am stiut niciodata cine face parte din Sfintii, pentru ca nu am crezut ca eu chiar voi ajunge la conducerea lor"
Se gandi o clipa, insa nu mai stia pe nimeni. Mai ales de cand Ivy hotarase sa plece, acum chiar ca nu mai aveau pe nimeni.
"Kurt nu mi-a spus niciodata daca India a facut sau nu parte, insa nu cred. Nu stiu ce sa zic, nu stiu daca ea o sa vrea, insa am sa incerc s-o conving sa vina de partea noastra. Ea a fost mereu deconectata de tot ce era in jurul sau, chiar si atunci cand era cu Kurt, si putea sa fie ocrotita de el si de Sfinti."
Se gandea la persoanele pe care le cunostea si pe care putea sa le "recruteze", insa mintea ii era goala. Ar fi dorit sa ia toata povara si s-o puna pe umerii lui Lexie, insa stia ca nu era posibil.

**Lexie Stryder** · 08 Jan 2013, 14:05

Lui Lexie îi era teamă să recunoască faptul că ele două erau singurele membre ale Sfinţilor Mortali care mai rămăseseră. Îşi amintea ce familia mare avuseseră acum ceva timp, însă nu reuşea să mai găsească în mintea ei niciuna dintre acele persoane a cărei locaţie să o ştie.
'Freyja... am rămas doar noi,' spuse viperina. Vocea îi suna fără nicio inflexiune şi de abia o mai putea recunoaşte. nu o privea pe fată în ochi, ci se uita la peretele opus lor.
India? Nu credea că India era amestecată în asta. Le-ar fi prins enorm de bine ajutorul ei, însă Lexie nu găsea în ea puterea necesară pentru a-i cere un astfel de favor. Nu putea să îi rişte viaţa Indiei, era prea periculos. În plus, acea trăsătură specifică viperinilor ieşea la suprafaţă în aceste momente în mintea lui Lexie, dându-şi seama că îi era frică să aibă moartea cuiva pe conştiinţă.
Viperina îşi îndreptă privirea spre Freyja. I-ar fi luat bucuroasă toată povara de pe umeri, numai să nu îi mai vadă ochii aceia arzând în oceanul de panică şi neştiinţă. Ştia că nu s-ar fi descurcat în nicio privinţă mai bine ca Freyja, însă ar fi făcut orice numai ca să nu mai aibă ea acea responsabilitate ce o distrugea din interior spre exterior. Ce fusese în mintea lui Kurt când le lăsase în halul ăla?

**Freyja Maegan Guðríðr** · 08 Jan 2013, 21:26

Freyja mari ochii sai verzi, ingrozita. Cum putea sa conduca o singura persoana? Kurt le abandonase, asta era!
"Nu se poate. Doar noi doua? Si eram atatia!" se vaita ea, moralul scazandu-i.
Incepu din nou sa se gandeasca la cine ar putea sa umple "bancile" Sfintilor, insa nu-i venea nimeni in minte.
"Ei bine, cred ca cel mai bun lucru pe care-l putem face acum e sa...desfiintam Sfintii pana cand o sa vina Kurt sau pana cand ne regrupam. Nu are rost, daca suntem doar noi doua. Si chiar daca ar veni si India, 3? 3 impotriva lumii? Nu prea cred"
Se gandi la Victor, si isi dadu seama ca i-ar fi placut ajutorul lui, mai ales in cazul in care ar fi avut raniti, dar Victor ar fi spus ca nu se baga in asa ceva. Si mai ales acum cand se despartise de el.

**Lexie Stryder** · 08 Jan 2013, 21:59

Lexie o privi pe Freyja. Avea impresia că fata avea dreptate. Sfinţii Mortali erau pe cale de dispariţie, deodată cu Kurt, Mike şi Ophelia.
Îşi puse mâna la frunte şi sprijini de masa de lemn din faţa ei. Ce puteau face? Cum rămânea cu războiul dintre ei şi Ronnie? Cum va reacţiona aceasta când va vedea că nu era nimeni cu care să se lupte?
'Cred că ai dreptate,' oftă viperina, ridicând din umeri. Ura să spună asta, să facă asta, să se lase bătută. Dar ce putea să mai facă. Situaţia părea lipsită de ieşire, şi, numai dacă nu apăreau vechii membri ai grupului înapoi, nu mai aveau ce face. Dacă se gândea bine, char şi cu Kurt în frunte, nu mai vedea speranţa în faţa lor, ca mai înainte.
'Trebuie să vii la mine să mai stai câteva luni,' spuse Lexie. 'Sau măcar până se termină vacanţa, apoi oricum vii înapoi la Hogwarts. Nu putem sta despărţite tocmai acum şi nu am degând să te las să te întorci la o casă goală.'

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade 1 2 3 4 5 Next » //  / i do not want to live in fear and loathing

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
1 2 3 4 5 Next »
/ i do not want to live in fear and loathing