Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ i don't need a break. i need you.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 20 Jun 2012, 11:23 by Kurt F. Malfoy.)

Incerca sa se gandeasca exact ce i-ar putea raspunde. Ar fi putut sa se laude cu ea,sa spuna cat de minunata,superba,unica este sau dimpotriva,sa ramana tacut si sa se bucure de amintirea ei in liniste,sa o stie a lui. Dar nu asemenea unui premiu. Catusi de putin.

'' Trofeu? Nu tocmai. Este singura bucata din acel imens puzzle care trebuia sa imi umple viata.''

De cand Freyja venise in casa lui,sa locuiasca alaturi de el,se simtea de parc-ar fi renascut. Isi dorea atat de mult sa o vada,sa o stie alaturi de el. Vocea ei era cel mai frumos sunet pe care-l auzise vreodata,cuvantul ''nu'' suna parca mai bine cand era spus de fiica lui si mai lipsea o singura piesa a puzzleului, o singura latura care sa completeze un triunghi perfect.

'' Desi cred ca a mai ramas un loc liber. Un tata,o fiica. Mai lipseste o mama. O prezenta feminina. Se pare deci ca am gasit si bucatica respectiva.''

O privi pe Callysto cu subinteles apoi astepta un raspuns sau mai bine zis,astepta ca ea sa inteleaga la ce se referea,sa inteleaga ca nu se schimbase nimic de atunci. Absolut nimic.

**Isolde du Maurier** · 20 Jun 2012, 17:00

Callysto nu stia cum sa reactioneze, si ce sa gandeasca. Era putin socata, si confuza, si intelegea greu ce ii spunea. Nu era sigura daca il vroia pe Kurt, cel putin nu in acel fel, si era putin cam prea nesigura in legatura cu fiica lui. Se despartise de Sasha fiindca acesta o luase de sotie, se intorsese la el, si plecase din nou de langa doar pentru ca nu stia ce se intampla cu ea, iar acum Kurt ii cerea acelasi lucru.
"Daca am inteles bine, vrei ca eu sa fiu a treia bucata de puzzle?" intreba ea timid, aproape inrosiindu-se fara sa vrea.

In acel moment, nu avea nici cea mai vaga idee despre ce credea, si ii era cam greu sa ia o decizie acum, sub presiune. Nu vroia sa mai repete greselile din trecut, si nici macar nu stia clar situatia dintre ea si Sasha. Nu vroia sa il mai raneasca inca o data, si nu vroia un Kurt-iubit. De fapt, nici nu stia ce vroia.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 20 Jun 2012, 17:23 by Kurt F. Malfoy.)

Ii atinse umarul in treacat apoi se indrepta inspre scari,cu intentia de a urca in camera lui. Privi in urma,fixand-o cu privirea sa adanca,hipnotizanta,zambind larg,incurajator. Dupa cateva clipe se gandi exact ce ar trebui sa ii spuna si,stand acum in loc,undeva la jumatatea scarilor,ii spuse:

'' In Azkaban ai zis ca nu am fost niciodata impreuna,asa cum ar fi fost normal sa fim. Vreau sa incepem acum pentru ca am inteles ca eu te-am considerat intotdeauna cea mai importanta. Nu vreau sa fii noua piesa a puzzle-ului vietii mele. Vreau sa fi acea piesa unica,pretioasa,care rezolva misterul si ma face fericit.''

Facu o plecaciune scurta,cam stangace,in semn de 'pe curand' apoi continua sa urce pana ce in final ajunse in final pe holul de la etajul respectiv. Numara usile si memora care era camera lui Callysto apoi intra in propria camera,aruncandu-se pe pat. Uitase de bautura,de faptul ca probabil nu avea sa se atinga de nimic din mini-frigider,ca pernele nu erau chiar moi si ca mai presus de toate,ca nu era la Londra. Se gandea la ea,desigur,oftand,razand si agitandu-se,ca intr-o dulce nebunie.

Oh,cat ii lipsise acest sentiment! Cat ii lipsise ea!

**Isolde du Maurier** · 20 Jun 2012, 19:02

Ramase incremenita la auzul cuvintelor lui, insa nu reusi sa spuna nimic. Era socata, confuza si tulburata. Isi ciufuli parul, mergand in urma lui, desi multe minute dupa ce el plecase deja, si se duse in camera ei. Lasa toate lucrurile aruncate acolo, neavand nici un chef de ele, si intra sa faca un dus. Ii era cald, iar apa fierbinte o linistea. Dupa ce iesi, deja se simtea mult mai bine, asa ca decise sa isi ia ceva pe ea si sa faca o lunga plimbare pe malul marii.

Dupa nici cateva secunde de gandire, trase pe ea o rochie verde pal, vaporoasa, lunga pana la glezne, isi impleti parul, dupa care iesi din camera sa, trecand in fuga pana la scari, fara sa se uite la cea a lui Kurt si fara sa se intrebe ce facea.

Ajunsa pe plaja, incepu sa se plimbe prin locurile necirculate, privind ganditoare marea, simtind nisipul rece si ud sub picioare, si inhaland aerul sarat. Intr-un final, intra in apa pana la glezne, si bucurandu-se ca avea costumul de baie pe ea, se aseza in fund in apa, simtind cum valurile linistite i se izbeau fragil de corp. Mintea ii era limpede, si acum stia ce anume avea de facut.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 20 Jun 2012, 19:27 by Kurt F. Malfoy.)

Auzi pasi pe hol si se vazu nevoit sa ii urmeze,stiind ai cui erau,stiind deja cadenta aceea,puterea cu care calca sau dimpotriva,delicatetea. Cunostea pana si lungimea pasilor. Obsedat? Poate chiar mai mult!

Se ridica de pe pat dar cand iesi din camera nu era nimeni. Avusese impresia ca i se paruse doar asa ca decise sa mearga pe plaja. Iubea apa,era elementul sau preferat desi leii reprezentau focul. In orice caz,apa si soarele,combinatia care ii placea cel mai mult,avea sa il ajute.

Continua sa mearga pana cand simti marea atingandu-i talpile apoi inainta,nepasandu-i ca purta haine bune,curate,albe. Nu ii mai pasa de nimic. Se intinse pe spate,realizand cu multa bucurie ca reusise sa isi invinga teama de a fi singur in preajma apei,in preajma marii imprevizibile. Razele soarelui ii mangaiau chipul iar Kurt inchise ochii. Apoi,la mai putin de cateva clipe,auzi o voce. Vocea ei.

Privi in jur si o observa pe Cally la mai putin de cativa metri. Se comportase ciudat in preajma ei,fara sa stie? Oh,probabil ca acum il considera mai dubios si mai nepotrivit ca niciodata. Inota inspre ea si cand ajunse la o distanta aproximativ convenabila ii spuse:

'' Ma bucur sa te vad,dar cred ca stii asta. Ai ceva sa imi spui? Pari agitata.''

**Isolde du Maurier** · 20 Jun 2012, 19:49

Callysto incerca sa ramana calma cand il vazu pe Kurt alergand prin apa, desi o pufnea rasul. Pana la urma il vazu la o mica distanta de ea, si il privi sceptic.
"Nu, n-am nimic sa-ti spun, mr. Malfoy. Poate tu ai", raspunse ea, zambindu-i tot intr-un mod ironic.

Desi stia ce avea sa faca in continuare, asta nu insemna ca o sa-i si impartaseasca. Devenea putin cam posesiva cand venea vorba de secretele ei, si de ganduri, si nu avea sa-l lase sa-i patrunda in minte. Trebuia mai intai sa se convinga de intentiile lui, si abia apoi sa-l lase. Cand vorbeai de Kurt, nu stiai daca sa spui da sau nu, negru sau alb, fiindca era mult prea imprevizibil.
"Te ascult", continua ea, zambindu-i de data asta intr-un mod angelic.

**Kurt F. Malfoy** · 20 Jun 2012, 20:08

Stia ca se juca cu el dar ce mai conta? O facea intr-un mod extraordinar de placut. Daca ochii lui hipnotizau atunci sufletul,simpla prezenta a lui Callysto era mult mai puternica decat o privire de-a lui. De mii de ori mai puternica. Fiindca pana si atunci cand era rea cu el,se indragostea din ce in ce mai mult de ea. Si nu ii pasa de cate ori l-ar fi refuzat,avea sa continue sa o iubeasca atata timp cat ea va intelege si va simti ca este iubita.

'' Othilia,da... Ti-am zis ce creatura odioasa este ea. Nu m-am atins de ea intr-un mod sexual si i-am daruit buzele mele doar de cateva ori. Dar nu am simtit nimic. Am facut-o pentru a ajunge la Piatra. Pentru tine.''

Stia cat de mult isi dorise Piatra Filozofala pentru ea insasi iar el,fiind indragostit de ea,nici nu se gandi de era bine sau rau,daca avea de castigat sau numai de pierdut. El o vroia fericita,indiferent daca isi calca peste inima,peste reguli,principii,credinte. O vroia fericita chiar si daca asta ar fi insemnat sa-si piarda propria viata.

'' Dar cand am aflat ca nu o mai vrei am spus ca totul e in zadar si am devenit al lui Lexie,apoi al lui Ivy. Spuneam ca nu mai are rost. Dar cu cat ma apropiam mai mult de Piatra,cu atat ma apropiam mai mult de inima mea iar ea imi spune ca nu ar putea sa treaca o singura clipa fara sa te iubeasca numai pe tine.''

I se parea ciudat si pompos modul in care o spusese,dar era adevarat. Daca pentru ea erau doar aberatii,pentru el insemnase sa-si puna sufletul pe tava,sa se dezbrace de frica,timiditate si sa spuna tot ce avea de spus,asa cum stia sa o spuna. O dorea. Nu,nu fizic. O vroia intr-un mod spiritual. Vroia ca ea sa fie lumea lui,viata lui toata. Si era,defapt. Dar fara permisiunea ei. Se intreba daca avea sa obtina aceasta permisiune de a o diviniza pur si simplu. Oare,oare era de acord?

**Isolde du Maurier** · 20 Jun 2012, 23:57

Ii arunca o privire sceptica, nedorind sa-l creada pe cuvant. Desi el dorise ceva pentru ea, totusi o parasise. Plecase, fara sa-i spuna adevaratele motive, fara sa-i dea nici macar o instiintare.
"Daca ai facut-o pentru mine, de ce ai facut-o intr-un mod atat de dureros?"intreba ea, privind linia orizontului visatoare.

Ii asculta declaratia cu inima batand de emotie, si cu respiratia din ce in ce mai accelerata, nestiind ce sa creada. Era cea mai frumoasa declaratie pe care o primise vreodata, insa nu vroia s ase ffriga inca o data, si nu vroia pana cand Kurt nu ii dovedea ca vorbea serios.
"Apreciez straduinta, insa mi-e greu sa cred ca vorbesti serios si ca nu o sa se intample ca si data trecuta."

Facu o pauza, realizand ca pana atunci nu ii trecuse prin cap sa intrebe, insa fusese mereu ceva ce o interesase.
"Si daca spui ca ai fost cu Othilia doar pentur acea Piatra, de unde stiai la inceput ca ea are legaturi directe cu ea? Nu prea cred ca stiai dinainte."

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 21 Jun 2012, 11:13 by Kurt F. Malfoy.)

Avea oarecum dreptate privind ultima parte. Era cam anormal. Totusi,exista o explicatie pentru tot iar el era nevoit sa i-o ofere,din moment ce era vorba de ei doi,de relatia lor,de viitorul lor. Inghiti in sec apoi ii spuse:

'' Am facut-o intr-un mod dureros pentru ca nu vroiam sa dai vina pe tine insati in cazul in care Othilia ma ranea. Preferam sa suferi din cauza mea,sa fiu eu cel vinovat,decat sa suferi daca ea m-ar fi ranit,daca m-ar fi ucis atunci cand ar fi aflat de scopul meu. Cat despre faptul ca stiam ca Othilia este o creatura de acel fel,atat gratia cat si frumusetea ei erau cam ... inumane.''

Un monstru citea un altul atat de bine,tocmai de aceea lui Kurt nu ii fusese prea greu sa se prinda ca in spatele acelor ochisori albastrui si inocenti,roscata ascundea de fapt un secret. Iar atunci cand femeia incercase sa il indeparteze,pe motiv ca nu vroia sa il sperie,aproape ca disperase si ar fi vrut s-o ucida daca ar fi putut si daca nu ar fi fost problema de a pierde legatura,drumul catre Piatra.

'' Sper ca acum sa intelegi si sa ma crezi. Trebuie sa recunosti,nu e era foarte normala...''

**Isolde du Maurier** · 21 Jun 2012, 14:59

Callysto dadu din cap, nedorind sa ajunga sa-l creada. Trebuia ea singura sa-si impuna faptul ca nu va ajunge s-o faca. Si presupund ca avea dreptate, si el o iubea, atunci nu stia cat de pregatita avea sa-l accepte. Ultima oara cand asta se intamplase, aproape innebunise, pentru ca in final sa-si dea seama ca ei nu erau altceva decat doi buni prieteni. Si asa trebuiau sa ramana.
"Nu mai conteaza acum", raspunse ea, plimbandu-si mana prin apa, simtind nisipul ud intre degetele-i subtiri.

Ridica capul, privind marea involburata, care devenea din ce in ce mai nelinistita, insa asta nu o tulbura. Stia ca nu avea de ce sa se teama, si desi ea nu era tipul care sa iubeasca marea si soarele, de data asta se simtea foarte bine.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / i don't need a break. i need you.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ i don't need a break. i need you.