Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

1 2 3 4 5 Next »

/ I don't think we're in Kansas anymore

-deschis, oricine-

Daca ar fi putut fi ceata in capul cuiva, si aici Agatha se referea la cazul clasic, era sigura ca ar fi avut un fel de fenomen imperturbabil in teasta, pentru ca nu stia ab-so-lut nimic despre cum se trezise in fata unor magazine, dezbracata. Ma rog, in corset si chiloti, dar sincera sa fie, nu era cine stie ce; fara bagheta si fara nimic altceva la ea. Ba da, cu parul desfacut, care ii atarna destul de ondulat si de incalcit pana la genunchi. Incaltata in cizme pana la genunchi, cu toc.

Nu mai avusese o experienta din asta de mult, dar atunci macar avea bagheta la ea, sau bani sau un prost de care sa se atarne. Nu mai stia pe nimeni in Anglia, dar macar reperele pe care si le putea lua, stand ca o proasta in mijlocul drumul, ii spuneau ca e in Hogsmeade. Isi lua atitudinea de spate drept-capul sus pe care o practica la foc automat, zi de zi si incerca sa se dumireasca ce sa faca mai departe. Nu se simtea suficient de puternica din punct de vedere magic sa incerce orice fel de vraja. Si care erau sansele sa isi aminteasca, in conditiile in care ceata aia insemna cel mai probabil ca cineva ii stersese ultimele ore din cap?

"** ** ***!"

• Ema sterse obosita si ultima masa, pregatindu-se de sfarsitul turei sale. Ii placea sa lucreze, mai ales la un local precum 'La Trei Maturi', dar uneori, abia astepta sa termine. Sa se duca acolo unde avea nevoie, sa citeasca in tihna sau sa se plimbe ca atare. Multumita de mica ei realizare, isi puse mainile in solduri si se retrase spre camera din spate, aruncand in trecere sortul in spatele tejghelei. Se schimba repede, bucurandu-se de senzatia oferita de camasa rece. Isi ridica manecile si trase poalele albe peste cureaua blugilor. Isi refacu coada de cal in care statea parul ei castaniu si zambi multumita, luandu-si pardesiul intr-o mana. O saluta pe Madame Rosmerta si se imbraca de haina in drumul ei spre usa.
  Mirosul aromat de portocale, scortisoara, vin si caldura disparu instantaneu, iar aerul racoros izbi fata Emei. Era placut. Era revigorant. Porni pe straduta aproape pustie, inaintand cu pasi mici pe drumul cunoscut. Cu mainile adanc bagate in buzunare, cu privirea pierduta in departare si cu mintea prinsa in tot felul de ganduri. Isi facea un mic plan pentru a-si termina proiectul la Ierbologie, cauta un cadou potrivit pentru un prieten, se intreba ce tampenie va mai face colegul ei de Casa si abia astepta sa ajunga peste o saptamana acasa.
  Ceva o facu sa se opreasca, sirul gandurilor intrerupandu-se abrupt. Nu i se intamplase ceva, nici pe departe, dar ceea ce vedea o facuse sa ramana incremenita locului. Stia ca exista lume excentrica, dar nici chiar asa. Mult mai inalta decat ea, cu un trup mai bine definit si cu un par incredibil de lung, statea o femeie, la aproximativ zece metri in fata ei. Nu asta o ingrijora pe Ema, ci tinuta. Nu ca vroia sa critice, dar i se parea cam neadecvata sezonului. Isi dadu jos haina, inaintand rapid spre dumneaei.
  " Sunteti bine?" intreba Soimeanca, vizibil ingrijorata, tinand pardesiul ca femeia sa il ia.
  

Nu isi putea aduce aminte de nicio culoare daca mai exista bordelul ala in Hogsmeade, pe care il stia inca de cand vizitase prima oara locurile, dar se gandea aproape zambind ca ar fi putut sa gaseasca macar indulgenta acolo. Desigur, ar fi putut sa gaseasca si herpes, daca se chinuia un pic, dar nu era nici momentul, nici locul sa glumeasca. Ba da, isi aduse aminte, si realiza ca avea bani Inuiati indesati in corset. Bun, deci toate indiciile duceau spre o noapte salbatica, sau ma rog, obisnuita de vineri seara. Dar de ce nu mai avea memorie?

I se parea putin ciudat si ca nu se uita nimeni ciudat la ea inca, era doar dupa-masa si ar fi trebuit sa fie mai multa lume pe strada. Pana o intreba o voce de femeie ceva, iar Agatha se intoarse, lasandu-si parul sa se aseze inainte sa ii raspunda, cu o spranceana ridicata curios.

"Da, doar ca nu stiu ce am facut aseara si nu stiu de ce sunt aici." Se uita la haina pe care i-o intindea femeia si incerca sa nu ii rada in fata. Nu ar fi vrut sa fie nesimtita sau sa para asa, doar ca femeia era mult mai supla si mai mica decat ea si nu intelegea cum ar fi putut intra in pardesiul ala. Ar fi avut un efect de push up de care Agatha nu mai avea nevoie de ani de zile.

"Va multumesc frumos pentru oferta, domnisoara, dar nu cred ca are rost sa va alterati haina pentru mine. Pentru ca in mod cert nu sperati sa imi vina pur si simplu, nu? Stiu modelul si stiu cat a costat, si nu as putea suporta sa o stricati."

Ii zambi, tinandu-si in mana parul pe care il batea vantul. Hm, ar fi trebuit sa simta si frigul, dar dintr-un motiv sau altul nu era cazul. Isi cauta in tot creierul informatii despre potiuni care aveau efectul asta, dar ca de obicei dupa vrajile de memorie, era totul un pic nelalocul lui. "As aprecia o tigara, totusi. Desi, imi dau seama ca nu sunteti genul care fumeaza.

• Ema ridica usor din sprancene, derutata. Da, desigur, femeia avea dreptate in privinta hainei. Mintea Soimencei incepu sa lucreze la un ritm alert, cautand solutii. Avea o carte despre magia croitorilor, insa nu apucase sa o citeasca. Si nici nu o avea la ea pentru a se documenta. In plus, nu fusese niciodata genul de fata care isi putea schimba intreaga tinuta cu o singura miscare de bagheta. Nu i se parea folositor. Uneori, era bine sa incerci sa te descurci si fara magie, iar ea incerca sa faca asta pe cat de mult posibil.
  Pai, daca nu rezolva ceva cu haina, atunci macar sa o rezolve cu ultima chestie. Isi cerceta buzunarul blugilor si scoase un pachet de tigari, pe jumatate gol. Nu se pricepea la astfel de lucruri, dar lumea se dovedea ciudata uneori. Il intinse fara sa ezite.
  " Puteti sa il pastrati. Va spun cinstit ca nu sunt fumatoare, dar lucrez la barul de acolo" spuse ea, indicand cu degetul inapoi spre cladire. " Oamenii ofera bacsisuri... abstracte cand se imbata"
  Ridica usor din umeri, amintindu-si intreaga scena. Un mustacios chel, ce-i aducea in minte imaginea unei morse pe moarte, alaturi de un prieten mult prea inalt si prea slab, se apucase sa bea pana cand a-si tine capul ridicat si spatele relativ drept devenise un adevarat sport extrem. Exceptand rasetele brutale, mult prea galagioase, si felul in care isi fuma plamanii tigara dupa tigara, fusese un client cuminte. Statuse la locul lui si se bucurase in vesnica fericire si nemurire a sufletului de taria doamnei Rosmerta. Pahar dupa pahar, pana cand se ajunsese la halba dupa halba. Mda...
  Avea in fata o alta problema legata de memorie. Ema stia doar cum putea readuce la viata detalii din amintirile oamenilor, dar nu si o bucata din memorie cu totul.
  " V-as putea oferi o cafea sau ceva? Sunt destul de sigura ca am putea sa rezolvam cu hainele daca mergem pana la Trei Maturi."
  
  

Lua pachetul de tigari din mana fetei si scoase o tigara. Isi puse pachetul in corset, alaturi de lirele pe care le gasise acolo. Principala ei grija, spre surprinderea propriei persoane, nu era aceea ca statea dezbracata in mijlocul unei strazi, ci ca nu isi putea aduce aminte ce facuse cu bagheta ei. Intoarse tigara pe toate partile si intr-un final si-o duse la buze. Se simtea un pic mai bine, poate datorita vantului, asa ca reusi sa si-o aprinda cu degetul si o mica flacara pe care o invatase cand se apucase de fumat, undeva inca in scoala.

"Multumesc frumos," ii zise, dupa ce lua primul fum si il savura cu ochii inchisi. "Agatha von Hesse," continua zambind, intinzand mana. "Si sincer domnisoara, daca incercati sa ma agatati, nu e tocmai cea mai inspirata replica."

Astepta cateva secunde ca sa ii observe reactia, apoi rase. "Glumesc, glumesc. Nu as vrea sa va fac probleme la locul de munca, imi inchipui ca nu e cel mai frumos lucru din lume sa apari cu o tipa semi dezbracata in barul unde lucrezi. Nu am de unde sa stiu, nu am lucrat niciodata in baruri." Ba da, lucrase. Dar unde lucrase ea, daca femeile nu erau pe jumate dezbracata, avea toata lumea o problema.

• Mana ei era la jumatatea drumului pentru a strange mana Agathei, dar ramase intepenita locului, in timp ce Soimeanca impietri, cu gura usor deschisa, pregatita sa articuleze 'e'-ul de la Ema. La asta nu se asteptase. Incepu sa roseasca, gandindu-se cum ar putea evita o gafa. Pana la urma, ea isi avea viitorul in fata, alaturi de cineva lipsit de parti fizice pe care Ema le poseda la randul ei. Se relaxa vizibil cand auzi rasetul si inchise ochii, usurata. Ii stranse mana, razand usor.
  " Ema Snow. Incantata!"
  Isi permise sa fie ceva mai degajata. Pana la urma nu o sa apara niciun nebun cu hainele in flacari aruncand cutite si ridicand in slave o divinitate cu nume abstract. Isi ridica privirea spre femeie, cu zambetul amuzat inca pe buze.
  " Nu mi-ati face probleme. Si acum sincer, unii pur si simplu nu sunt facuti sa agate" glumi." Verisoarele mele se pot mandri cu asta, dar pe mine m-a ocolit informatia genetica"
  Inclusiv sora ei arata feminin si letal intr-o pereche de pantaloni militari, in timp ce Ema trecea usor la gradul de 'pici'. Noroc ca avea parul lung si o oarecare placere pentru a purta haine de dimensiunile ei, altfel ar trece cu fara probleme cu eticheta de 'tocilar in pubertate'. Nici asa nu prea ar avea mare succes, dar prefera sa nu se gandeasca.
  Se intoarse pe calcaie si se uita peste umar, intreband din priviri daca Agatha o va urma sau nu.
  

"De asemenea," ii raspunse, strangandu-i mana. O privi, incercand sa-si dea seama ce e cu ea, dar era prea confuza ca sa reuseasca. Ridica usor din umeri si isi stranse parul pe langa ea ca o pelerina. Avantaje si dezavantaje deoparte, isi adora parul ca pe copilul sau.

Proasta miscare, Ath. Hai sa nu ne gandim la copii.

"Desi nu neg ca e vorba de talent innascut, se poate dezvolta si prin munca. Ma refer la sex-appeal, desigur," incheie cu o explicatie.

O urma pe Ema in tacere, zambind spre barbatul care trecea pe langa ele. Ce o invatase taica-su, cand avea vreo zece ani? Sa se poarte si sa mearga ca si cum ar fi cel mai important om? Multumim, tati. O opri pe fata in usa si o privi serioasa.

"Lasa politetea deoparte, nu sunt asa de in varsta. Cat despre chestia asta cu Trei Maturi... nu am decat niste bani Incuiati la mine si e tot ce pot sa iti ofer."

• Ema isi musca buza superioara. Deci putea sa rezolve asta prin munca. I-ar conveni, de ce sa minta. Dar apoi, ea nu mai avea nevoie de sex-appeal. Isi scutura incet capul. La ce se tot gandea? Tampenii. Si totusi... Cateva miscari de 'cuceritoare' se puteau dovedi folositoare. Barbatii fusesera intotdeauna dotati cu doua organe si sange oxigenat doar pentru unul ca sa functioneze cum trebuie. Erau in cazul de 'ia-le pe rand si stabileste regulile'. Nu se stia niciodata cand o fluturare din gene si un zambet provocator ar putea sa o duca exact unde isi dorea, scutind-o de multe eforturi. Pai, poate ca ar fi interesant sa incerce sa invete ceva de la Agatha. Pentru orice eventualitate.
  Se intoarse spre roscata si ii zambi.
  " Avantajele unei barmanite intr-un local din Hogsmeade. Tot ce consum eu e gratis, iar cum in 'contul' meu nici nu zici ca si-a bagat cineva nasul, imi permit sa-ti spun ca poti sa comanzi chiar ce doresti. Sincer, nu e o problema"
  Asa ca impinse si mai mult usa si o lasa pe Agatha sa intre, urmand-o imediat. O intampina iar mirosul aromat si caldura primitoare. Nici barul nu era aglomerat. Cativa oameni pe acolo, cativa oameni pe dincolo. Ema trecu pe langa Agatha si ii facu semn sa o urmeze, mergand tinta spre mesele dintr-un znumit spatiu. Erau ceva mai retrase si apartineau, asa cum ziceau legile nescrise de la Trei Maturi, personalului. Nimeni nu o sa zica nimic. Ema se intoarse usor.
  " Pana la urma, nu stii cum de ai ajuns aici, dar care e ultimul lucru pe care ti-l amintesti? Ar trebui sa fie cateva indicii presarate pe acolo." Ridica usor din umeri.
  

Nu mai fusese acolo de foarte mult timp si, desi nu se simtea nostalgica pentru nimic in mod special, exceptandu-l pe Caeasar, care nu vorbea cu ea momentan, ii parea bine ca intrase iar la "Trei Maturi". Nu era o situatie cu care Agatha era obisnuita, aceea de a nu avea bani la ea si cu atat mai mult bagheta. Putea sa se bazeze pentru ceva timp (scurt, spera ea) pe Ema, pana se hotara ce sa faca. Se aseza, picior peste picior si isi aprinse inca o tigara.

"Multumesc frumos, Ema, esti foarte draguta," ii zise sincer, cerand un firewshikey de la bar.

Se gandi lung la ce o intrebase Ema. Isi aducea aminte ceva? Da, isi aducea aminte ca se trezise si isi facuse exercitiile pentru spate, luase pranzul in oras, bause cu un prieten, se mutase in Soho, ca sa bea cu un prieten. Ajunsese in Aleea Nocturn si de aici i se cam taiase filmul, cel putin pentru moment, pentru ca o apucase o migrena teribila, si nu voia sa mai gandeasca o perioada.

"Stiu tot ce am facut pana la Aleea Nocturn," ii zise cu nonsalanta. In adancul ei, isi voia bagheta inapoi, dar inca era in regula. Agatha putea fi rea cand se enerva. "Daca ai niste timp de omorat, as aprecia daca mi-ai tine companie, pana ma simt un pic mai bine si pot sa plec spre casa. Zi-mi despre tine."

• Mereu existase o problema pe Aleea Nocturn. Nu ca era mare scarta sa-si dea cineva seama si de ce; pana la urma, locul era dotat pana-n dinti si gaura de soarece cu magie neagra. Isi intoarse toata atentia spre Agatha si aproba usor cu o miscare a capului.
  " Orice ai nevoie. Doar imi zici si vad ce pot face" spuse zcurt, zambind.
  Ceru o ceasca de cafea, fiind sigura ca avea nevoie de una. Si daca nu avea nevoie acum, va avea mai tarziu. Nu conta.
  Ea isi terminase tura, asa ca avea timp berechet. Pana la urma, trebuia sa fie ziua ei de relaxare. Isi baga picioarele in orice proiect si in orice hartogarie care o astepta pe birou. Lumea nu se termina daca rapoartele plictisitoare nu veneau la ore fixe. Si sincera sa fie, nu avea nici cel mai mic chef. Asa ca se uita iar spre Agatha, gandindu-se la raspunsul asteptat.
  " Sa incep in varianta traditionala? Nascuta la Londra, la sfarsit de septembrie, acum 19 ani. Sunt in ultimul an la Hogwarts, ca si Sefa de Casa a Ochilor-de-Soim. Imi plac freziile, culoarea mea favorita e albastrul, nu am decat o fusta in garderoba si prea multe camasi" zambi, indicand cu un deget spre camasa alba pe care o purta. " Nu stiu ce as putea sa-ti spun. Viata mea nu a fost interesanta decat un an" rase.
  Niciodata nu stiuse ce isi dorea lumea sa auda cand venea vorba de prezentari. Din ce neam facea parte? Care era situatia ei financiara? Cum statea cu invatatul? Cum statea cu amorul? Pana la urma, desi era putin cam tanara, avea o propunere solida. Isi impleti degetele, punandu-le pe masa. Le privi o clipa, gandind tot felul. Se simtea cumva in centrul atentiei, iar ea fusese mereu obisnuita sa stea in umbre.