Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

1 2 3 4 5 Next »

/ I don't think we're in Kansas anymore

Daca Agatha i-ar cere ce ar avea nevoie, ar avea o lista de absorbante zilnice, parfum, o crema de maini, o crema de fata, nenorocita de bagheta ca sa-si refaca farmecele de fata, pentru care avea asa o mica obsesie, probabil oua Benedict si un fresh de portocale. Cu vodka. Ii zambi, insa si o asculta pe Ema pana la capat. Destul de generic, nu?

Rase cand auzi de camasi si fuste. "Indiferent ce articole sunt, nu sunt niciodata prea multe haine. Decat daca sunt urate si la fel, atunci e o problema." Ema avea insa corpul si fata pentru a face hainele sa arate bine... daca isi lua si atitudinea care trebuia. Aproape ca isi dadu o palma, cand realiza ca incerca iar sa educe o tanara. De parca era iar in tinerete in Amsterdam. De parca toate voiau ce a vrut si Agatha: sa fie fabuloasa.

"Ce vrei sa faci dupa Hogwarts?" Mai ceru un whiskey si simti cum se incalzeste pe dinauntru. In curand, magia ei avea sa se intoarca la puterile normale si cu putin noroc, avea sa-si caute bagheta. Pentru ca parul Agathei era rau cand se enerva.

• Isi plimba lingurita prin ceasca, destul de lipsita de interes pentru lichidul maroniu. Era destul de concentrata pe discutie. Agatha parea sa fie genul de femeie care stie ce doreste si e in stare sa-si atinga scopul folosindu-se de smecherii. Avea cu siguranta o inteligenta sociala aparte. Si sincer, parea sa fie genul pentru care lumea, in special barbatii, ar face orice sa o cucereasca. Iar daca reuseau, Ema avea vaga impresie ca ei ar crede ca sunt in control si putere cand de fapt nu sunt. Nu o vedea pe femeia roscata permitand sa fie controlata. Nu fara voia ei. Extrovertita si puternica. O femeie sofisticata, dar a carei fata striga 'clasic' din aproape orice aspect. Putea sa puna pariu ca un concert de pian nu ar fi o tortura pentru Agatha.
  O privi fix in ochi. Acum venea partea putintel mai dificila. Cel putin pentru Ema. Majoritatea lumii nu o credea cand venea vorba. Dintr-un motiv aparent bine stabilit, Soimeanca parea mult mai lipsita de aparare in ochii multora decat era de fapt. Si asta probabil se datora lipsei de informare. Insa nu-i lua in seama.
  " Studiez sa ajung un profiler in cadrul Ministerului. Nu prea ma am eu bine cu cei de la putere, dar chiar si asa... Vreau sa fiu bine pregatita ca sa ajung sa lucrez cu Aurorii. Sa pot sa-mi fac treaba din umbre. Ei sa vaneze un criminal, iar eu sa le pun la dispozitie un profil psihologic facut pe baza informatiilor culese. Bine, mi-ar placea sa cred ca voi ajunge sa fac profiluri doar pentru criminali, dar am vaga senzatie ca ma voi ocupa inclusiv de hotii de buzunare cu prea mult noroc. Oricum, e un inceput. Pana voi avansa suficient incat sa pot sa ma impun fara sa-mi starnesc probleme."
  Isi puse un zambet stramb pe buze si isi ridica usor umerii, ca un soi de protectie mentala.
  " Presupun ca tu ai un job care tine cont de placerile tale?" Trebuia sa fie un enunt, dar ei ii iesi ca o intrebare. " Ceva pe care nu-l faci ca sa fie numele sus si parintii mandri nevoie mare"
  

Agatha isi indrepta spatele si isi incerca magia pe par, ajustandu-l cu o vraja si facandu-l suportabil ca greutate; durera de cap care o luase deja nu merita sa devina mai rea. Magia ii revenise aproape de tot, dar inca avea cateva verigi lipsa, ceea ce insemna ca mai avea de asteptat si nu stia daca mai putea sa o tina pe Ema cu ea. Nu ca ar fi avut nevoie de companie neaparat, dar era destul de trist sa ajungi sa stai singur la Trei Maturi, in lenjerie intima. Plus ca ar fi trebuit sa se mute undeva intr-un spatiu mai comun, si nu avea absolut nici cel mai mic chef sa explice vreunui barbat insistent ca doar pentru ca era imbracata - dezbracata, nu insemna ca voia sa mearga la el in cort si sa se intinda pe spate fara nicio asteptare.

Agatha se simtea saraca - si nu din punctul de vedere al banilor; ci pentru ca era oarecum anonima, anosta, nu inspira oamenii sa ii intinda mana si sa ii faca pe plac si se stradui sa-si controleze privirea de om nebun pe care o dezvolta cand gandea prea mult sau prea adanc. O asculta, in schimb pe Ema, al carei plan de viitor suna destul de pus la punct, daca nu un pic idealist.

"Nu stiu daca am intalanit multi tineri care sa stie exact ce vor si sa vorbeasca atat de elaborat despre asta. M-am lovit de 'vreau sa fiu Auror' de atatea ori incat nu mai vreau sa fie nimeni Auror," ii zise razand. "Dar ai putea lua in calcul varianta de a lucra pe cont propriu, freelancer sau mercenar, oricare iti suna mai bine, pentru organizatii care te-ar recruta pe termen scurt. Dar aici cred ca iti descriu deja spiritul meu practic inexistent de munca in echipa."

Se gandi ce sa-i raspunda lui Ema. Avea un job? Nu, ce facea Agatha cu viata ei era o expozitie de hedonism incrustata cu niste munci pe care le facea de drag si pentru ca stia cat de bine poate sa le faca. "Nu e un job, e o sursa de venit de care nu am nevoie, ca sa fiu sincera. Am o serie de farmece de frumusete si cosmetice pe care le comercializez sub alt nume. Cat despre parintii mei, daca ma intrebai acum un an si jumatate, ti-as fi zis ca ar vrea sa-mi schimb numele din al lor, ca sa nu ajung sa-i tarasc prin scandaluri publice.

• Ema zambi, oarecum amuzata de situatie.
  " Tata e un Auror, iar cand eram mica eram mai mult decat ahtiata sa ii calc pe urme. Mereu am avut in cap ideea ca trebuie sa-l fac mandru. Dar, la un moment dat, am realizat ca nu asta e ceea ce vreau sa fac de fapt. Si ca mi-ar placea sa fiu cumva pe langa Aurori, dar nu in plina lor actiune. Nu sunt facuta pentru asta. Nu imi place sa ma avant inainte si sa gasesc oameni necopti de soarta si sa omor ocazional. Am avut parte de suficiente probleme de genu' pana acum..."
  Isi muta brusc privirea spre fereastra, tematoare sa intalneasca ochii Agathei. Toata chestia asta era ciudata, iar tot trecutul ei era clar si usor de relatat pana la un anumit punct. Dupa aceea, orice actiune devenea un motiv, orice gand o condamnare la moarte si orice greseala o frustrare de zile mari. Totul se pierdea in detalii incalcite. Uneori, inca mai avea senzatia ca felul in care se comporta ea in prezent nu este felul ei natural de a fi. Nu este ceea ce are ea nevoie sa zica si sa faca, ci ceea ce considera ca se asteapta de la ea. Insa doar in anumite momente, privind anumite aspecte. In rest, putea spune ca totul revenise la normal... Cat de normal putea sa fie normalul ei.
  Asculta vorbele ei si observa ca era mai mult decat admirativa fata de aceasta.
  " Te felicit ca ai reusit sa pui asa afacere pe picioare. Cred ca stiu cum e cu parintii. Poate nu in aceeasi masura, dar pe aceeasi unda" zambi. " Eu si sora mea am avut un scandal monstru acum cativa ani. Sora-mea si-a facut un tatuaj ca semn de rebeliune, iar eu m-am ales doar cu un pierce. Nu e o miscare foarte matura, stiu, dar e manifestarea independentei"
  

OOC: Scuza-mi intarzierea, am fost chioara