Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani

1 2 Next »

/ I don't wanna stop

Kaili, inceteaza stii ca-i periculos tata o sa se supere rau de tot pe noi.
Ei si, stii ca nu ma poti prinde si de asta spui sa ma opresc, eu nu pot sa ma opresc.
Esti o rautate mare, o sa te spun lui tata.
Doar sa incerci, nu o sa te mai ajut atunci cu nimic.

Si cu aceste cuvinte dolescenta fugise inspre dragonii care se aflau nu departe de tabara lor. Fireste ce dupa asta ea se intoarse, doar ca spre marea lui mirare nu avea nici o zirietura cit de mica. Acum imaginea ei ii aparea in fata si peste citeva secunde se risipea ca si o sculptura din nisip uscat purtat de vint. Venise acolo doar din cauza amintirilor. Cele mai frumoase amintiri pe care le avusese vreo data. Se simtea foarte singur in lipsa lui Kaili. Ce putea face, nimic el a impinso spre moarte fara ca macar sa se gindeasca.

Statea rezemat de un gard si privea la dragoni, una dintre cele mai mari atractii a femiliei Evens. Doar el mai purta acea dragoste fata de uimitoarele creaturi. Era singurul din familie care mai ramasese in viata.

Nu mai fusese la sanctuar de cand distrusese cu ajutorul Emei ultimul Horcrux al lui Porrin, dar de aceasta data se intorsese. Pentru ce? Nici macar ea nu stia. Probabil ca venise sa afle ce mai face acel dragon in care se aflase Horcruxul. Era un dragon batran, dar se tinea bine inca. Ar fi vrut ca si fosta colega Soimeanca sa fie aici, dar nu avusese destul timp. Aparuse exact in faca Sanctuarului Dragonilor Romani si era pentru prima data cand o luase ameteala dupa o asemenea 'excursie'. Niciodata pana in aceasta clipa nu mai trecuse prin asa ceva. Ei, isi revenise destul de rapid si i se parea extrem de pustiu prin jur. Pana cand .. observase pe cineva rezemandu-se de gardul de la intrare.
"Buna!" , rostise Rosalie incercand sa afle cine era acea persoana misterioasa.

Fusese rupt din lumea amintirilor de o voce mica si blinda de fata. Salut. Inca nu se trezise prea bine asa ca putea sa para ciudat. Se uita la dragoni si se umplea de energie pozitiva, desi gindurile sale nu erau tocmai roz. Erau frumoase acele creaturi preistorice. Cine stie cite secrete scundeau mintile lor luminate.

Intoarse capul spare fata de linga el. I se parea cunoscuta, dar nu stia unde o mai vazuse. Interectiona in fiecare zi cu diferiti oameni, era si imposibil sa-i retina pe toti. Cine stie de cite ori mai trecuse pe linga ea si nu o observase, la fel cum a facut si ea. Cum , insa erau singuri alaturi de un rai al dragonilor, era imposibil sa treaca unul pe linga altul fara ca sa se observe.

Rosalie ramasese uimita nestiind ca si alti Vrajitori Adulti ar fi interesati de lumea dragonilor. Ei bine, ea acum avea un singur gand in minte - sa ajunga la dragonul care practic i-a salvat viata. Era batran si voia sa stie cum se mai simte, deci trebuia sa mearga in curand acolo. Ramasese cateva secunde privind persoana din fata ei intrebandu-se daca a mai vazut-o vreodata pana acum. Apoi chicotise dandu-si seama ca nu a apucat sa se prezinte, lucru care i se parea foarte needucat, mai ales din partea sa care de obicei obisnuia sa se prezinte mai mereu celor necunoscuti. Zambise scurt si murmura:
"Rosalie Alden" , in timp ce se proptise si ea putin de gard. Era o vreme destul de frumoasa in Romania, deci trebuia sa se bucure de ea cat mai avea timp si sa viziteze si alti dragoni din pura curiozitate.

Jonnathan Evens, mai bine Johan. Ce te aduce pe tine aici? Tot esti o impatimita a dragonilor? Cine stie poate nu-i iubea atit de mult, dar ii placea acolo, in fine cind aparuse Rosalie i se schimbase un pic stare spirituala. Sarise gradul se intoarse la ea cu un zimbet strengar pe fata si ii intinse mina. Ce zici de o plimbare in doi? Avea sa fie dragut. Daca erau impatimiti ai acestor creaturi aveau sanse sa se distreze. Te-as sfatui sa te tii alaturi de mine, cine sti ce pericole sunt mai incolo. Pufni in ris. Poate ca domnita nu era fricoasa, dar totusi era o domnita, iar el unul dintre acei viperini galanti si atenti.

Rosalie pufnise usor, apoi se gandise prin cate a trecut ea nu prea ii mai era frica de multe. Nu stia ce sa ii spuna, dar inaintase catre sanctuar. De fapt exact in acea clipa intrasera. Observase un dragon care parea cam bolnav si se intrista. Nu ii placea sa ii vada asa, caci stia ca si ei aveau un suflet. In plus - din clipa in care un dragon mai batran o salvase incepuse cu siguranta sa ii indrageasca pe toti. In ciuda a ceea ce spuneau unii - de cate ori fusese aici nu a atacat-o niciun dragon, dar nici macar nu vazuse unul care sa fie cel putin agresiv. Mno, lumea mai si vorbea prostii .. Chicotise la acest gand, apoi isi indrepta privirea catre baiat spunand:
"Johan , deci .. Pai nu mi-e frica de pericole. Si da, imi plac dragonii .. am motive sa gandesc asa!" Chicotise din nou,apoi se rezumase doar la un zambet.

Ok, daca nu esti fricoasa imi usurezi munca. Vazuse si el acel dragon bolnav, se pare ca avea o boala nu tocmai placuta. Stia din practica tatalui sau ca un dragon nici o data nu arata cit este de blonav, se vede doar atutnci cind este deja foarte grav, desi sunt multe metode prin care poti face un dragon bolnav fericit. Auzise, si vazuse ca dragonilor le palce zaharul. Ce zici, il face fericit pe domnul bolnaviciosul? Se apropiase de dragon si o trase si pe fata dupa el, daca zicea ca nu se teme atunci nu-i va firica sa-l hraneasca. Facuse sa apara in mina lui citeva cubulete de zahar. Si i le intinse dragonului. Reactia fusese incredibila dragonul pur si simplu luase zaharul fara ai atinge palma, se pare ca era mai fericit.

OOC. Parca erau cinci cind am scris, se pare ca la postare se micsoreaza volumul. Nu-i corect!

Se uitase si se bucurase in sinea sa observand dragonul aproape .. zambind , desi parea imposibil. Ei, astazi chiar aflase o noutate. Habar nici macar nu avea ca dragonii mananca tocmai .. zahar. Bineinteles, pe langa tot ce au ei acolo in sanctuar. Rosalie ii mai ceruse vreo cinci cubulete si se apropiase mai tare de dragon. Nu se temea de el, ba dimpotriva : il compatimea. Nu ii parea deloc bine ca era asa de bolnav si spera din tot sufletul sa nu moara. Poate va veni si altadata sa il viziteze. Se uitase la numele lui si il chema 'Tonio'. Surase usor,apoi isi indreptase privirea catre Jonnathan spunandu-i:
"Hm, multumesc pentru zahar , ca m-ai lasat sa ii dau dragonului!"
Se indepartase putin de dragon lasandu-l sa se odihneasca.

Nu avea pentru ce ii multumi, doar nu era dragonul lui. Si totusi se gindea la prima lui intilnire cu un dragon. Era cu tatal sau in padurile de pe la poalele Carpatilor. Acolo de obicei sunt pastorii si dragonii nu parea aveau acces in acele zone, se pare ca cei din sanctuar l-au scapat si nu-l puteau prinde. Era o femela foarte agresiva. Apoi s-a aflat ca nu era locuitoare in sanctuara si ca isi proteja pestera in care se aflau puii ei. Nu-i pentru ce. Rosalie care a fost prima ta intilnire cu un dragon? Nu stia de ce o intrebase, dar clar il interesa ce au mai patit si altii. El persoanal avea sa fie rupt in bucati, poate ea fusese mai norocoasa.

Se gandise serios la intrebarea lui Jonnathan fiindca pana acum in tot acest timp nimeni nu a mai intrebat-o acest lucru. Era o intrebare bune , o intrebare 'capcana' , dupa cum multi i-ar spune. Se gandise de data aceasta mult mai intens incercand sa isi aminteasca prima data cand a fost la Sanctuarul Dragonilor Romani. Apoi zambise scurt. Reusise sa isi aduca aminte de prima sa vizita aici. A fost superb. A vazut multi dragoni in acea perioada. Ba chiar putea sa jure ca erau multi mai multi decat sunt acum in Sanctuar. Era o minunatie sa vii aici si sa ii vizitezti si adevarul era ca nu isi amintea sa fie foarte agresivi.
"Demult,foarte demult .. dar mi-a placut. Am cunoscut multi dragoni atunci. Dar a ta?"
Asteptase un raspuns in timp ce inainta.