Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Her cold skin

Fusese puţin derutat de reacţia ei, ce-i drept, ăsta era ultimul lucru pe care îl aşteptase din partea ei în acel moment. Desigur, viperinii erau imprevizibili, şi nu ştia sigur dacă într-un mod plăcut sau nu. Nu reacţionase în nici un fel. Din punct de vedere expresiv se încruntase puţin, abia perceptibil, lăsând-o să îşi facă de cap cât îi poftea inima, pentru ca mai apoi avea să treacă el la acţiune şi nu putea garanta faptul că o să-i placă şi ei acest lucru.
"Să înţeleg că vrei să mă provoci?" spuse el într-un final după ce domniţa îşi termină joculeţul. Îşi trecu scurt degetele lungi prin părul ei ezitând să o apuce binişor de rădăcina acestuia ca să o manevreze cum i-ar fi plăcut lui. Mârâi încet, silenţios chiar, cel mai probabil ea simţindu-i doar vibraţiile gâtului său dat fiind că avea degetul pe buza lui. 
Îi prinse rapid mâna fetei strangând-o cu forţă, aproape să îi rupă oasele fragile ale degetelor. Îşi strecură mâna dreaptă pe lângă gâtul fetei trecând uşor cu degetul arătător prin spatele urechii ei, mângâind-o scurt, doar ca apoi să o prindă bine de păr şi să îi tragă capul pe spate. O sărută întâi pe gât, apoi urcând la bărbie, trecu peste buze, îi atise nasul cu nasul lui, apoi într-un final reveni la buze. O împinse cu putere de primul copac de lângă ei apăsându-se cu tot trupul său de cel al fetei. Cu mâna liberă îi prinse usor bărbia, degetul lui mare fiind bine fixat sub buza inferioară a fetei. Se apropia din ce în ce mai mult cu buzele de buzele ei si se opri milimetric şi surâse. Avea privirea fixată doar pe buzele ei pe car e i le atinse cu vârful limbii şi începu să râdă destul de zgomotos, exact vum făcuse şi în bibliotecă. Îi plăceau provocările, dar îi plăcea mai mult să dea de înţeles că nu este interesat de ele. 
O eliberă brusc din strânsoarea lui îndepărtându-se de ea şi continuând să meargă prin pădure îşi trecu mâna prin părul lui într-o încercare nereuşită de a-l aranja. Nu arunca nici o privire în spatele lui, ştia că o să-l urmeze, şi dacă nu ar fi facut-o, nu era nici o problemă, nu era problema lui, cât despre ea, nu putea să se pronunţe. Din moment ce îl stârnise, nu avea să scape prea uşor, fie în pădure în dimineaţa aceea, fie undeva prin castel, zilele următoare, tot urma să îi accepte provocarea.

Se lasa pe spate cu un susras si incepu sa rada mai tare, ridicand din umeri, conformandu-se lui. Si cat mai putea sa o tina asa? Desigur, vorbim despre sexul opus, si de nevoia de posesie care era mult prea mare, in incercarea de a demonstra dominanta si nevoia constanta de a-si arata puterea, desi nu era cazul. Si in plus, nu calculase bine tot. Pentru ca la capatul celalalt se alfa un reprezentand al sexului frumos, a carui principala putere era agerimea si desigur faptul ca ea avea co*ie mai mari ca ale lui. Si avea o pofta sadica de a-l atinge, mai ales in asemenea circumstante. Si spre norocul ei, atunci cand intinse mana libera spre a-i mangaia pieptul, caci buzele lui incredibil de calde ii atinsera gatul, dadu peste bagheta ce era ascunsa in buzunarul robei, pe care o lua meticulos, iar cand acesta se dezlipi de ea si o lua in directia opusa, isi indrepta pur si simplu spatele si incepu sa rada cu pofta.
"Gaseste-ma atunci. Ah si... ma indoiesc ca cineva ca tine ar avea nevoie de bagheta in a face asta" Spuse ea surzand, fluturand cu bagheta prin aer, dupa care disparu.

Pufni scurt în momentul în care își duse mâna instinctiv în buzunarul robei și sesiză că îi dispăruse bagheta. Fata asta era o hoață iscusită, însă nimic mai mult. Nu știa cum să reacționeze, vroia să îi spună câteva vorbe usturătoare despre bunele maniere și în același timp să o felicite că reușise de două ori să îl deposedeze de baghetă. Nu știa ce își dorea mai mult dintre opțiunile astea două. Se întoare ca să o cuprindă cu privirea și spre surprinderea lui nu o mai găsi acolo. Avea chef deci de un joc, ei bine, lui îi plăcea să se joace și o data pornit nu obișnuia să renunțe, și nici nu se aștepta la ceva mai prejos din partea unei viperinițe.
Partea cea mai proastă era faptul că avea nevoie de timp și concentrație pentru vrăjile fără baghetă și nu era gata de o confruntare directă în felul acesta, nu încă. Totuși trebuia doar să o găsească și să o zdruncine un pic ca să-și revină din febra jocurilor într-un loc total nepotrivit. 
Închise ochii încercând să se concentreze pe fiecare zgomot, fiecare creangă sau frunză zdrobită sub greutatea picioarelor ei. Nu auzi nimic, deci se îndepărtase un pic. "Accio baghetă" șopti mai mult pentru sine așteptând o reacție,o mișcare cât de mică. Desigur vraja nu i-ar fi adus bagheta dacă nu folosea deja o baghetă, însă era destul de puternică incât să o incomodeze puțin dacă o ținea aproape de ea, dat fiind că de obicei aceasta se mișca puțin încercând să revină la posesorul ei. Nimic, nici o mișcare, nici o răsuflare. 
"Deprimo" spuse el destul de calm cu un timbru al vocii grav concentrându-se pe tot ce se petrecea în pădure. Un vânt puternic începu să agite frunzele încă verzi ale copacilor, prefăcând liniștea apăsătoare de până atunci într-o melodie ciudată și neînțeleasă. Se puse pe alergat imediat ce sesiză locația ei, insă se duse conștient în direcția total opusă doar ca mai apoi să ajungă direct în spatele ei și să îi prindă ambele palme în mainile lui imobilizându-i orice mișcare. Își afundă nasul în parul ei de la ceafă inhalând cu lacomie parfumul ei și rânji. 
"Ich habe dich" spuse el și își lipi buzele reci de pielea caldă de pe gâtul ei pe la spate, sesizând că în vorbise în limba lui maternă, dar nu se mai obosi să-i traducă, nu avea nici o relevanță.

Se avanta si mai mult in padure. Se gandise sa profite de situatie si de faptul ca era acolo, pentru a-si mai strange ceva ierburi, uitand in aroganta ei de baiat, insa cand bagheta lui incepu sa se miste, se ridica uimita, privind in jur.
"Finite incantatem." Rosti scurt. Insa cand bagheta se opri din miscat, fata ridica ochii spre copaci, vrajita de cantecul lor. " Ce e asta..." ingaima mai mult pentru sine, dar cand el o prinse repede de la spate, tresari scurt, si-si lasa mana pe langa corp. "Touche..." Incepu sa zambeasca si isi lasa ochii in pamant, ingandurata.
"Tu chiar nu poti sa stai departe de mine, nu-i asa? Ii spuse zambind jucaus.

Zâmbi când o auzi vorbind, conștient că nu îl vede și nici nu îl aude având grijă să fie destul de silențios când își strecură una din mâini pe gâtul ei, mângâindu-i pielea foarte fin și atent dându-i de înțeles că nu intenționa să o rănească. 
"Ai ceva ce îmi aparține" șopti scurt și își făcu loc cu nasul în continuare în părul ei. Mirosea bine, avea prostul obicei să își miroase prada, să-i inhaleze lacom parfumul ce îl îndemna fie să o devoreze fie să nu se atingă de ea. Viperinița îl atrăgea într-un fel, însă nu era sigur în ce fel mai exact. Ar fi fost o parteneră bună de făcut nebunii prin școală, mai ales fiind de la viperini, s-ar fi potrivit perfect să o pună să facă treaba murdara pentru el, însă nu, ar fi fost o bataie de cap să încerce să o manipuleze. O sărută pe par apăsând-o mai mult spre el cu mâna de pe gâtul ei aproape sufocând-o. Mâna stângă continua să-i strângă cu o putere exagerată degetele de la mâna ei stângă. Nu mai știa dacă avea nevoie de baghetă în acel moment. 
"Aștept." spuse el ceva mai tare, pe un ton poruncitor și rece.

Cand ii simti atingerea, isi lasa capul pe spate si incepu sa zambeasca, unduindu-si gatul dupa miscarile lui. "Crezi?" Adauga zambind, continuandu-si jocul dat fiind faptul ca pozitia in care se afla nu ii displacea deloc. Fiind constienta ca baiatul va ajunge la ea, fata ascunse bagheta lui in scorbura unui copac imediat ce simtise ca aceasta da sa plece. Asta fusese prima lui greseala; faptul ca ii daduse de inteles ca avea sa vina, iar ea era mult prea dornica sa se joace. Si cu acelasi chef, se intoarse spre el, tragandu-si mana stanga in spate, fortandu-l sa o tina in brate "Nu-i la mine. Dar esti invitatul meu sa o cauti. Eu am tot timpul din lume." Adauga jucaus, cu cea mai copilareasca fata posibila.

Deci ăsta era scopul ei, să îl vadă nervos, să îl scoată din minți, să se joace pe degete cu el, însă ea nu știa un singur lucru și anume faptul că se lasă el jucat, dacă nu i-ar plăcea și lui, domnișoara viperiniță ar fi fost demult înghesuită sub plapuma ei tremurând de frig sau de frică. Rânji imaginându-și pentru o secundă scena cu ea sub plapumă însă îi trecu repede. Se concentră din nou asupra ei și cu o mișcare scurtă a mâinilor o forțase să se întoarcă cu fața înspre el și o lipi cu spatele de primul copac din apropiere, sau mai bine zis o izbi destul de puternic, având grijă ca în același timp să îi sustragă bagheta ei din buzunar fară să observe. Se năpusti în același timp asupra ei și îi prinse ambele mâini în mâna lui stângă ducându-i-le deasupra capului ei, iar cu mana dreaptă îi mângâia obrazul.
"Ei bine, facem schimb de baghetele momentan, ce zici? spuse el jucăuș și îi apăsă cu forță buzele cu degetul lui mare. 
O eliberă din strânsoare fără să aștepte un raspuns și făcu câțiva pași în spate păstrând contactul vizual, apoi se întoarse pe călcâie și disparu printre copaci făcându-i plictisit cu mâna.

Si ea care credea ca ea era copilaroasa. "Nu e rau deloc." Spuse privindu-l cum pleaca, iar sub zambetul ala dragesc sa chinuia sa gaseasca o cale de a il opri. Sa mearga dupa el sau sa isi cheme bagheta nu erau, in acel moment, cele mai stralucite idei. Si nici sa foloseasca vraji, mai ales complicate, fara bagheta, nu era o idee buna, oricat sange druid i-ar fi curs prin vene. Si acum ce? Asta presupunea timp de meditatie, timp care lui i-ar fi dat un avantaj. Iar ea era plictisita, asa ca opta pentru optiunea usoara. Se concentra cateva minute asupra baghetei ei si stanse energie, pentru ca atunci cand isi despreuna mainilie si le ridica in aer, rosti "Wingardium Leviosa", caci daca mergea sa faci oamenii aflati langa tine sa leviteze, uneori chiar si pentru distractie, mergea si cu o bagheta aflata la cativa zeci de metri mai incolo. Imediat ce cuvintele fusesera spuse, fata se comporta ca si cum bagheta ar fi fost in mana ei si mima cu aceasta, intorcand-o repede spre el si lovindu-l usor de 3 ori in piept, bagheta fizica facand acelasi lucru imediat ce incepu sa leviteze, foarte repede fara a-i da timp de reactie lui, rostind "Vera Verto". Si da, trebuia sa fie acest blestem. Pana la urma si oameni erau animale. Si desi nici nu spera sa il faca fara bagheta, pentru ca omul nu era susceptibil pentru acest blestem, gasise o cale. Zambi in sinea ei apoi, si pleca sa il caute. Si il gasi, acolo chircit, intr-o forma ce parea a fi de pahar, sub bagheta ei care inca levita. Nici nu sperase sa ii iase perfect. Se apropie incet, apucandu-si bagheta, si fara a-l privi, adauga "Finite incantatem." Si de cum isi reveni la normal, in vizibila durere, ii arunca bagheta lui la picioare. "Hai sa nu."

Topic Closed