|
12 Nov 2011, 20:14
|
|
Violet Wilson
|
Posts: 836
RP Posts: 418
Joined: Nov 2010
Reputation:
11
Casa: Cercetasi
Galeoni: 270
|
|
- Isi simtea bataile inimii sporind cu fiecare clipa care trecea; totul parea ca se schimbase radical. Iar din bratele lui, lumea parea mult mai primitoare. Se agata de el cu toata fiinta, implorand parca indurare; nu voia sa il mai lase - nu voia sa mai fie lasata. Sentimentul acela de abandon avusese un impact chinuitor asupra ei.
"-Te iubesc" sopti ea, cu un tremur in voce; era constienta de sentimentul asta mai mult ca niciodata. Atunci cand simteai ca pierzi un lucru, il iubeai si mai mult; si ai fi facut orice sa il recapeti - probabil asta i se intamplase si ei.
Realiza cat de ezitanta fusese cu cateva minute in urma, si cu cata usurinta reusea acum sa se comporte; era cel mai bun sentiment si ofta usurata cand realiza ca James simtea acelasi lucru. Se desprinse din imbratisarea lui si ii privi chipul, fascinata; ii atinse cu blandete pometii ascutiti, bine conturati, zambind. Chiar era cel mai bun lucru din viata ei.
# Violet Wilson
It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what.
Don't get my personality and my attitude twisted, because
my personality is me and my attitude depends on you.
|
|
12 Nov 2011, 20:19
|
|
James Hawkins
|
Posts: 72
RP Posts: 72
Joined: Aug 2011
Reputation:
1
Casa: Cercetasi
|
|
- "-Si eu te iubesc" raspunse el, in urmatoarele clipe; simti cum pielea i se infioara in locurile in care degetele ei reci o atingeau. O stranse si mai tare in brate, ridicand-o de pe pardoseala rece si tinand-o protector la piept; nu avea sa lase pe nimeni sa ii faca rau. Niciodata. Era cel mai pretios lucru din toata viata sa.
Incepu sa realizeze cu adevarat ce se intampla in jurul lui; ceasurile de la miezul noptii pareau mai primitoare ca niciodata. Iar trupul firav al cercetasei in bratele lui ii dadea un sentiment si mai bun; isi cufunda capul in valurile bogate de par lung si intalni acelasi miros familiar. Ofta, eliberand-o din nou din stransoarea bratelor lui.
"-Nu am sa mai fac greseala asta; imi pare atat de rau ca am renuntat. Ca te-am lasat si pe tine sa renunti, ca nu am luptat pentru noi. As vrea sa fac ceva sa pot sa ma revansez" spuse el, incet.
It brings me down, but I'm the one to blame.
|
|
03 Dec 2011, 13:21
|
|
Violet Wilson
|
Posts: 836
RP Posts: 418
Joined: Nov 2010
Reputation:
11
Casa: Cercetasi
Galeoni: 270
|
|
- Il privi cu dragoste, oftand incet; si ea ar fi vrut sa faca acelasi lucru. Dar nu puteai da timpul inapoi, oricat de mult ti-ai fi dorit. Nu puteai sa schimbi trecutul. Puteai doar sa te revansezi, traind prezentul; si planuind intr-o oarecare masura viitorul. Era constienta ca avea sa ramana cu el. Chiar daca in unele momente ezitase in ceea ce privea acest aspect. El era viata ei acum - nu mai avea nevoie de nimeni altcineva.
"-Si mie imi pare rau" sopti Kate, dupa cateva minute bune de tacere.
Nu stia ce putea sa mai spuna; voia doar sa stea acolo, in bratele lui, pentru eternitate. Stia ca mai devreme sau mai tarziu tot ar fi trebuit sa plece. Dar si atunci, mainile lor aveau sa fie impletite iar sufletele deopotriva.
"-Nu vreau sa se mai intample asemenea situatii" continua tanara, ridicandu-si ochii din pamant. Nu era prea sigura daca vorbele ei aveau o insemnatate prea mare. "Si am sa lupt pentru noi si nu am sa mai renunt. Nu pot sa ma indepartez de tine" sfarsi ea, oftand incet.
# Violet Wilson
It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what.
Don't get my personality and my attitude twisted, because
my personality is me and my attitude depends on you.
|
|
03 Dec 2011, 13:26
|
|
James Hawkins
|
Posts: 72
RP Posts: 72
Joined: Aug 2011
Reputation:
1
Casa: Cercetasi
|
|
- Clatina usor din cap, lipindu-si buzele de fruntea ei; il intampina din nou acea aroma dulceaga, care il facea sa-si piarda mintile. Zambi in urmatoarea secunda, aplecandu-si capul spre buzele ei; o vroia pe ea. Si mereu avea sa se intample faptul asta. Era ceva inevitabil, ceva ce asa fusese scris sa se intample. Kate era persoana de care avea nevoie. Kate era acolo pentru el; si fusese mereu, de fiecare data cand avusese nevoie de cineva. De un prieten, de o iubita - ea reusise sa fie totul pentru el. Iar lucrul asta nu avea sa se schimbe - niciodata, spera el.
"-Vom fi bine" sopti el, deschizand ochii si lasandu-se vrajit de frumusetea chipului ei.
Acum era constient de asta si o credea intru totul; daca mai devreme avusese indoieli, acum toate murira in fata unui nou sentiment. Acela de incredere in sine, de incredere in relatia lor. Nu mai vroia sa auda de despartiri sau alte tampenii - Katherine era persoana de care avea nevoie si alaturi de care avea sa ramana pentru toata viata.
It brings me down, but I'm the one to blame.
|
|
03 Dec 2011, 13:30
|
|
Violet Wilson
|
Posts: 836
RP Posts: 418
Joined: Nov 2010
Reputation:
11
Casa: Cercetasi
Galeoni: 270
|
|
- "-Si vom ramane noi.." sopti ea, cu un zambet; abia astepta sa treaca timpul. Sa-si demonstreze ca totul avea sa fie intr-adevar bine. Si nimeni nu se va pune intre ei doi sau intre fericirea lor.
Isi lasa capul pe umarul lui, inchizand ochii pret de cateva clipe; isi aminti de cum se cunoscusera, in acea noapte tarzie in Camera Portretelor. De primele lor intalniri, de plimbarea aceea din Hogsmeade. De week-end'ul petrecut impreuna la Beauxbuttons. De toate clipele frumoase alaturi de el. Cum se gandise sa renunte la asa ceva? I se parea aberant acum. De parca nu ar fi avut nici cea mai mica logica - nu ca ar fi avut.
Se auzira insa niste pasi, iar cei doi tresarira; erau inca elevi si ar fi putut avea probleme.
# Violet Wilson
It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what.
Don't get my personality and my attitude twisted, because
my personality is me and my attitude depends on you.
|
|
03 Dec 2011, 13:34
|
|
James Hawkins
|
Posts: 72
RP Posts: 72
Joined: Aug 2011
Reputation:
1
Casa: Cercetasi
|
|
- "-Pentru totdeauna" o completa James, ridicandu-se cu ea in brate; chicoti incet cand ii vazu expresia si incepu sa mearga. Era usoara ca un fulg in bratele lui, lucru ce ii placuse intotdeauna. Ajunse curand la capatul scarilor, iar Kate il ruga sa o lase sa mearga singura; o refuza insa - nu avea sa o mai lase niciodata singura. Indiferent de ceea ce implica acest termen. Cobori in graba treptele si ajunse la celelalt etaj.
"-Ar trebui sa fim in siguranta aici" murmura el, privind in jur. Era liniste. O liniste infioratoare aproape.
O lasa jos, luandu-i mana intr-a lui; incepura sa se plimbe prin intunericul dens, uitandu-se din cand in cand unul la altul. Ceasurile de la miezul noptii ii gasira imbratisati, acoperindu-i cu magia aceleiasi iubiri.
Edit By Raizen
Puncte
Cercetasi - 160
Topic Closed !
It brings me down, but I'm the one to blame.
|
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|