Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Drogheria Magică / i know what ten drops will bring

• OOC: Me and Rainer
  BIC:
  
  Nu gasea rostul acelei vizite intr-un loc atat de infect. Aleea Diagon,desi era destul de luminoasa si primitoare,parea tot un loc infect din cauza gandacilor care misunau prin toate cotloanele. Gandaci vorbitori,cu doua picioare,care iti aduceau numai probleme,fie ca vroiai ceva de la ei,fie ca treceai pe langa,fara sa le arunci macar o privire.
  
  Deschise usa Drogheriei si realiza ajunsese in cuibul lor,in groapa de gunoi. Observa doi elevi,undeva in spate si isi aminti cat ura copiii,aceia care nu erau ai lui in special. Si-ar fi dorit pe cat posibil sa poata scapa repede de ceea ce avea de facut dar pustii se nimerisera chiar atunci sa se puna in fata lui,ignorandu-i privirea furioasa si statutul.
  
  Vanzatorul isi ceru scuze si primi lista pe care Malfoy i-o intinse,spunand ca avea sa se ocupe imediat de aducerea ingredientelor iar vrajitorul se vazu nevoit sa astepte intr-un colt,departe de ceata de copii si adolescenti care parca venisera pentru reduceri,in locul potiunilor atat de scumpe si de rare.

Stramba din nas cand se vazu nevoit sa iasa din casa si sa se duca, la insistentele matusii sale, sa-si caute de lucru. Intelegea ca nu putea trai pe banii unchilor sai, mai ales ca parintii lui refuzau categoric sa ii trimita vreun sfant de cheltuiala, dar ii era imposibil sa se imagineze angajat cu norma intreaga. Sau cu orice fel de norma, daca se gandea bine.

Cu toatea astea pleca inspre Drogheria magica cu o scrisoare de recomandare, dorindu-si din suflet sa nu mai aiba nici un post liber. Avea el sa faca rost de bani cumva, mai ales daca reusea sa isi vanda ultimele picturi, nu era neaparat necesar sa se angajeze.

Intra in cladire si fu lovit de putoarea din interior, care aproape ca il facu sa cada din picioare. Ochii incepura sa il usture si se intreba daca nu cumva cineva sparsese vreo potiune. Se indrepta spre tejghea frecandu-si ochii, dar in dezorientarea lui reusi sa se sprijine de un individ protapit intr-un colt.

"Scuze" mormai, retragandu-si mana, privindu-l cam piezis pe strain.

• Privi mana pustiului pe umarul sau apoi o indeparta cu un gest plin de scarba. Nu vroia decat sa fie lasat in pace,sa-si ia ingredientele - care nici nu erau ale lui,ci ale partii feminine din viata sa,care se ocupa cu potiunile - apoi sa o stearga. Singurul lucru care ii placea acolo era o sticluta cu arsenic,foarte interesanta. Ii placea mirosul acelei substante dar restul il dadeau gata,de-a dreptul.
  
  ''Pe cat punem pariu ca daca eram tipa te propteai de sani?''
  
  Era unul din pustii aia care faceau o greseala apoi isi cereau scuze in cel mai neindemanatic chip posibil. Genul de persoane care pe el il lasau rece sau in cel mai rau caz,ii atrageau atentia ca fiind potentiale victime,primele persoane pe care avea sa le arunce in Azkaban. Pe scurt,nu era in toane bune iar tipul acela nu i se parea o companie prea placuta.

Ridica o spranceana cand il auzi pe acesta vorbind, pentru ca fusese hotarat sa nu ii mai adreseze vreun alt cuvant si sa uite de aceasta intalnire, dar lui Rainer i sarea tandara destul de repede si cam rar isi putea tine gandurile pentru el, asa ca nu se putu abtine sa ii arunce cateva cuvinte.

"Pe cat pui pariu ca daca erai o tipa erai atat de neatragatoare incat nu m-as fi apropiat de tine nici cu manusi? Nu ca ai fi mai atractiv ca barbat, fara suparare..." ridica din umeri si ii zambi prosteste, apoi se indrepta spre tejghea, unde vanzatorul parea sa fie ocupat cu alte treburi. Inca isi simtea ochii iritati si aerul acela inchis si imputit il facea sa devina din ce in ce mai irascibil. Din primele minute stia ca ii va fi imposibil sa lucreze vreodata aici. Atunci, de ce nu pleca?

• Daca era atat de neatractiv atunci de ce fusese casatorit de doua ori pana la varsta aceea,de ce majoritatea femeilor se inscriau in factiune doar pentru el si pentru a fi alaturi de el? De ce pana si iubitul celei mai bune prietene ii spusese ca era aratos? Gusturile nu se discutau,mai ales cu un mucos care mai avea putin si vomita din cauza atmosferei.
  
  '' Smells like pig spirit here,boss'' ii zise el vanzatorului cand ii aduse prima substanta pe care o ceruse. Sange de paianjen. Nu stia de ce avea Lexie nevoie de lucrurile alea - otrava...poate pentru el - insa oricum nu avea altceva mai bun de facut.
  
  Baiatul cu parul ciufulit si atitudine necuvantator inca mai era destul de aproape de el asa ca incerca sa nu ii dea prea multa atentie. Era cam imposibil,daar...

Nu isi putu abtine un raset cand auzi cum ii se adresa vanzatorului, dar incerca sa si-l mascheze, nu foarte convingator intr-un acces de tuse. oricum, individul parea sa aiba simtul umorului. Si punga destul de plina, daca era sa se ia dupa ingredientul pe care tocmai il cumparase. Verifica in minte toate potiunile la care stia ca se foloseste sangele de paianjen si nici una nu ii suna prea bine. Deci tipul vroia sa ucida pe cineva. Sau sa-si curete gradina de melci...Il mai studie pentru cateva secunde, intiparindu-si in minte chipul acestuia, hotarat sa afle cine era misteriosul individ. Apoi se intoarse catre vanzator.

"Matusa Mildred spera sa aveti un loc si pentru mine in camera asta de gazare" ii spuse, intinzandu-i scrisoarea si rugandu-se sa sa nu mai aiba nici un loc liber.

• Vanzatorul rase scurt si dadu din cap in semn negativ apoi aduse al doilea ingredient pentru Kurt si anume solzi de dragon.
  '' E mai posibil sa gasiti un loc de munca pe post de gradinar pentru domnul Malfoy aici de fata.''
  '' La fel si in cazul aerului curat,prietene.'' replica el analizand solzii de dragon
  Vanzatorul incepu sa rada apoi isi curata ochelarii prafuiti cu o carpa si se puse din nou pe treaba,cautand diverse ingrediente,destul de rare pe care vrajitorul i le ceruse si care aproape ca lipseau din stoc.
  '' Ma rog,ai o perioada de proba de doua zile,tinere. Incepi de maine.'' ii spuse lui Rainer apoi catre Kurt '' Poftiti,domnule. Un fragmentel din gheara unui leu. Aduc si restul imediat.''
  In final se ascunse in spatele unei usi iar Kurt putea prevede deja ca mai avea ceva timp de stat.

Deci era un Malfoy. Familie veche, cu traditie, cu ifose si cu figuri. Stia genul de oameni, el insusi se nascuse dintr-o asemenea categorie de vrajitori, desi era cat se poate de pornit sa incalce toate traditiile familiei.

Ii zambi cam anemic vanzatorului, care se parea ca isi pusese in gand sa isi bata joc de el. "Multumesc" ii arunca printre dinti, si isi propuse sa vina de maine la lucru, doar ca sa vada cat va reusi acesta sa il suporte. Nu prea mult, era sigur de asta, nu era chiar prima data cand fusese angajat si dat afara pe motive de insubordonare.

"Nu era necesar sa fiti atat de generos cu mine" zise cand vanzatorul iesi din incapere si nu mai putea sa il auda, strecurand o nota de sarcasm in spusele lui. "Incantat de cunostinta, domnule Malfoy. Sper sa ne mai intalnim si in alte imprejurari" cu toate ca nu isi dorea prea tare asta. Facu o plecaciune si se pregati sa plece.

• Il urmari atent si umbra unui zambet acru ii aparu pe buze atunci cand auzi cuvintele sarcastice ale tanarului. Nu stia exact cum il chema dar putea sa isi dea seama dupa accent ca avea stramosi de origine germana. La fel ca si el. Faptul ca renuntase la familia Wildrig - sau mai bine spus la tatal sau - si se aruncase in partea mamei sale,supunandu-se regulilor noii sale familii - a Malfoy-lor - nu insemna ca renuntase si la originile germane,la limba pe care o vorbise pana la 11 ani,cand fusese nevoit sa interactioneze cu englezii aia imputiti de care era acum inconjurat.
  
  '' Sprechen deutsch?'' il intreba,cu un accent puternic nemtesc
  
  Moaca libidinoasa,ochii de culoare deschisa,atitudinea acra,acida. Era clar ca acel baiat era neamt. Zeii sa o binecuvanteze pe doamna Malfoy pentru ca ii oferise trasaturile mai intunecate,mai exotice,care-l faceau sa semene cu un amerindian sau cu un mexican mai mult.

Se opri locului cand il auzi vorbind in germana si isi dadu seama ca probabil ii simtise accentul, pe care nu se chinuise niciodata sa si-l ascunda. Totusi, nu se astepta ca acesta sa ii vorbeasca intr-o alta limba si se intreba ce il impinsese sa o faca.

"Ein Malfoy spricht eine Fremdsprache? Das Ist Etwas das Man Sieht Nicht oft. Hat Ihnen Mundgefühl verschmutzt?" il intreba zambindu-i stiind ca il insulta, dar de asemenea nu ii pasa prea tare. Nu avea un prea mare respect pentru familiile mari din Anglia, mai ales ca dupa parerea lui Malfoy-i scapasera de Azkaban doar prin minciuni si pupat in fund.

"Es ist jedenfalls schön, jemanden, der Ihre Sprache spricht in diesem fremden Land zu finden. Hast du deutsches Blut?" Era sincer curios. Nu englezi erau capabili sa vorbeasca germana, si cu accent, asa ca singura optiune era ca acesta sa fie neamt la origine.