Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ I'm a schoolgirl in love with her sempai II

• Se uita la Kennya sperand ca aceasta avea sa o lamureasca in legatura cu acea chakra intunecata.
  -Putem sa stim la ce va referiti? intreba Odette la un moment dat.
  Nici Madara nici Itachi nu raspunsera si nici nu mai fu nevoie de un raspuns pentru ca ceea ce urma le lamuri oarecum pe viperine. O parte din han exploda pur si simplu si Odette reusi sa ii zareasca pe Deidara, Sasuke, Kisame, Pein si un Hidan mai hiperactiv ca niciodata luptandu-se cu o ‘armata’ de serpi.
  Viperina o privi indurerata pe Kennya apoi o lua la fuga si incepu sa strige la ei sa se opreasca.
  -Nu ii mai raniti! striga in clipa in care ajunse suficient de aproape incat sa fie auzita.
  Toti se uitara la ea de parca ar fi scapat de la ospiciu iar Itachi, Madara si Kennya veneau in urma ei.
  -Uite pot vorbi cu ei. Ma inteleg, spuse Odette incepand sa le spuna serpilor in reptomita sa nu ii mai atace nici ei pe baieti.
  Serpii se oprira cateva secunde dar se napustira imediat asupra ei. Reusi sa se fereasca la timp numai printr-o minune.
  -De ce va uitati asa!? Omorati creaturile astea venite din iad! Striga Odette luand coasa lui Hidan, incapand sa loveasca cu ea tot ce ii iesea in cale.
  
  

In timp ce ceilalti se luptau cu toata forta impotriva creaturilor, Madara nu o mai simti pe Kennya in spatele lui. Se uita ingrijorat in toate partile incercand sa-si dea seama unde se pierduse viperina si daca era bine. Ajunse langa Odette care taia cu coasa in jurul ei ca o nebuna indiferent daca erau parti din cladirea ce explodase, copacii, serpi sau chiar pe ei. O opri cu usurinta si incerca sa-i spuna de Kennya cand acesta zari ceva ciudat la departare. Se concetra ceva mai bine cand o vazu pe fata fugarind entuziasmata un sarpe alb de zece metrii, incercand sa-l prinda cu bagheta. Isi scutura putin capul crezand ca are halucinatii, insa acesta vazu foarte clar cum fata striga dupa el.

“Pochiii... Vino la mama!!! De ce fugi de mine? Cat de frumos esti. Vei fi animalul de casa perfect. O sa facem totul impreuna. O sa-ti iau cea mai frumoasa cusca si apoi...”

Cuvintele ei se pierdeau prin zgomotele puternice ale luptei ce avea loc in curtea hanului. Itachi il informa pe Madara ca Pochi era un nume de caine si ii ura o viata fericita alaturi de noua prietena si animalul ei de casa. Oamenii nevinovati fugeau in toate partile sa se salveze, insa Kennya continua sa alerge sa prinda sarpele, fara sa-i pese daca era atacata de ceilalti serpi Toti incercau sa o scape de cate ori o vedeau in pericol, ingreunandu-le situatia vizibil. Acum aveau o viperina ce taia tot ce ii sarea in ochi cu o coasa si o alta ce fugarea ditamai sarpele incercand sa-l faca sa se supuna ei.

• Ii placea la nebunie sa manuiasca acea coasa. Era mult mai amuzanta decat bagheta si acum intelegea de ce Hidan era atat de fericit cand lupta cu ea, insa el stia ce trebuia sa taie si ce nu.
  -Esti nebuna!? Daca nu te opresti si nu ii dai coasa lui Hidan, Orochimaru ne omoara, striga Kisame.
  Odette il privea confuza pe juma’ de peste cum incepea sa faca niste semne ciudate cu ambele maini apoi incepu iar sa taie tot ce ii iesea in cale incercand sa o zareasca si pe Kennya. Nu ca ar fi vrut sa o taie si pe ea; vroia doar sa ii spuna ca Pochi trebuia sa fie si animalul ei de casa. Sa aiba amandoua grija de el.
  Vazu la un moment dat cum pe capul unui sarpe gigantic statea un om cu parul lungi si brunet si o piele foarte alba. Era imbracat ciudat si avea legata la spate o funda foarte mare facuta dintr-o frangie.
  -Toata luma, STOP! striga Odette diperata lasand coasa sa-i cada din mana. Uitati! Uitati e Michael Jackson ! E fantoma lui Michael Jackson si poate controla serpii! Kenyaaaaaa!
  
  

Kennya in sfarsit reusi sa atraga sarpele in capcana si il prinse intr-o cusca, undeva printre arbori ca sa nu fie omorat de nebunie ce avea loc acolo. Il acoperi cu un fel de cearceaf ca sa nu se sperie si isi lua bagheta in mana uitandu-se cu capul aplecat intr-o parte la material. Spuse cateva incantatii in soapta si aparu un scris de mana frumos alaturi de o inimioara.
“Aici este Pochi.”
Se intoarse cu spatele apoi incercand sa o caute pe Odette sa-i dea vestea cea buna ca prinse animalul de casa cand isi auzi numele strigat. Se indrepta repede spre prietena ei si se uita si ea foarte inflacarata si plina de pasiune spre barbatul din fata lor care se uita neindurator la cele doua.

Viperinele incepura sa faca dansul Thriller, ca apoi sa se caute pur si simplu disperate in buzunare dupa o bucata de pergament si o pana sa ca-i ia un autograf. Orochimaru le ataca cu salbaticie, enervant de reactia si nepasarea celor doua fete, in timp ce Sasuke, Itachi, Madara si Hidan se zbateau din toate puterile sa le scape cu viata pe bietele fete. Odette facu un strigat al victoriei cand gasi un pergament vechi in buzunarul ei, ca apoi sa se uite neputincioasa cum era ars de un fel de tehnica ciudata.
“Oh, great! Acum trebuie sa cautam alta” zise Kennya dezamagita. “Ar putea sa plece oricand, stii cum sunt starurile, mereu pe fuga.”

• –Nuuuu, il vom lega daca va fi nevoie si il vom obliga sa ne dea un autograf, spuse Odette pe un ton care nu accepta nici un refuz.
  Itachi ii puse o mana pe umar spunandu-i ca risca viata tuturor si ar fi mai bine ca ele doua sa se retraga si sa ii lase pe ei sa isi faca treaba. Odette se simti profund jignita. Adica ce? Ele nu s-ar fi putut descurca in situatii extreme? Dusesera zeci de lupte crancene cu Cercetasii pe holul Hogwarts-ului.
  Incepu sa se scotoceasca iar prin buzunare dar nu gasi nimic apoi ii veni o idee. Avea o eticheta enervanta sub tricou. Acele etichete prinse de cusatura tricoului care te scoteau din minti dar mereu uitai sa le scoti. Isi ridica putin tricoul si trase cu putere de ea reusind sa o rupa. Scoase bagheta si facu o mica vraja pentru a sterge scrisul de pe ea. I-o arata mandra Kennyei apoi o baga in buzunar, la loc sigur.
  -Itachi, stii ce, cred ca ai dreptate. Noi ne retragem, spuse apoi Odette luand-o pe Kennya de brat. Acum trebuie sa vedem cum ajungem la el, adauga in soapta.
  
  

Cele doua primira priviri foarte suspicioase din partea lor, insa presati de problema exploziilor si a atacurilor continue a serpilor le intoarsera spatele si incepura sa se lupte cautand cu disperare un plan care sa-i scoata din situatia asta. Fetele se uitara diabolice una la alta, gata sa puna la cale ceva ce sigur nu avea sa aduca a bine. Ambele fete se luara de mana si o luara tiptil tiptil prin spate, ocolind fiecare lupta si incercand sa para cat mai incognito printre copaci.
“Eu zic sa-l luam prin surprindere, daca avem o sansa sa-l prindem trebuie sa incercam pe la spate. Poate chiar putem sa il impietrim."


Dupa cateva minute bune, fetele reusira sa ajunga in spatele sarpelui gigantic, iar Kennya era foarte intrigata de animalul din fata ei.
“Crezi ca asta ar fii un animal si mai bun de casa? Desi o sa fie greu de multumit cu mancarea.”
Barbatul slab ce statea pe capul taratoarei se intoarse incet spre ele, uitandu-se printre ochii pe jumatate inchisi. Kennya se uita entuziasmata la el si isi ridica bagheta strigand peste zgmotul infernal “Pietrificus Totalus!”
Acesta cazu cu putere de pe sarpe, iar Odette il prinse de franghia de la spate, incercand sa-l traga dupa ele undeva in padure ca sa-i ia autograful pana sa observe Itachi si Madara ce facusera.

• Viperina se bucura de gustul dulce al victoriei in timp ce il tara pe barbat spre padure. Ii ceru ajutorul Kennyei deoarece era destul de greu pentru ea si simtea ca o sa isi rupa coloana. Dupa ce apuca si Kennya de o parte a frangie le fura mult mai usor sa-l tarasca pana un padure unde il bine de un copac.
  -Bun, hai sa il trezim, acum, spuse Odette scotandu-si bagheta. Enervate, spuse apoi cu bagheta spre el.
  Barbatul deschise ochii si le privi confuz. Odette scoase hartiuta si acum o impingeau de la una la alta.
  -Cere-l tu! spuse Odette pe un ton apasat asezandu-se pe vine in fata lui Orochimaru.
  Intinse o mana spre el vrand sa il traga usor de par pentru a vedea daca e real dar regreta imediat. Barbatul scoase limba, asemenea unei broaste si o prinse de incheietura. Incepu sa tipe implorandu-l sa ii dea drumul.
  -Nu a scris niciodata in presa ca Michael Jackson poate face asa ceva, murmura Odette socata.
  
  

“Iti dai seama cati galeoni am putea sa avem pentru o informatie ca asta?”
Intreba Kennya mult prea entuziasmata cautandu-se disperata prin buzunare dupa camera de fotografiat. Isi aduse aminte cu stupoare ca Alan si Amen le scotocisera prin lucruri si deja isi facea planuri pentru urmatoarea cina a lui Pochi. Spera ca ii placeau mumiile. O trase pe Odette de maneca si ii spuse ca trebuiau sa gaseasca camera, altfel nu aveau nici o dovada. Orochimaru se uita din ce in ce mai indignat la ele ca nu il bagau in seama si nu pareau sa le fie frica de el. Acesta parea sa o stranga si mai tare de incheietura pe prietena ei pana cand scoase un mic tipat cand isi simti nasul strans de Kennya.

“Pare adevarat fata. Crezi ca e el Michael Jackson cel in carne si oase? Stii ca sunt multe persoane care se dau drept el.”
Zise aceasta cu o nota de ingrijoarare in glas in timp ce acum il tragea de limba incercand sa vada daca e falsa, iar Odette ii baga in ochi pana si mica hartiuta ca sa-si dea semnatura o data pana cand nu erau prinse de ceilalti. Reusira sa ia autograful, adica mai precis o mazgalitura venita din miscarile violenta ale acestuia care incerca sa se elibereze, cand doi serpi mari iesira din pamant si le prinse pe amandoua in capcana. Tocmai atunci aparura Itachi, Madara, Sasuke si Deidara care se luptau de zor cu Orochimaru.
“AVETI GRIJA LA AUTOGRAF!!!” striga Kennya disperata cand jutsul de foc al lui Sasuke facu cenusa hartiuta pe care reusisera cu atata munca si sudoare sa-l faca sa o semneze. Great, acum trebuie sa incercam din nou.

• –NUUUUUUUUUUUUU! striga Odette incepand sa se agite.
  Un alt jutsu de foc fu facut de Sasuke pentru a le scapa de serpii care se strangeau in jurul lor din ce in ce mai tare. Odette era atat de suparata din cauza pierderii autografului incat nici macar nu ii multumi. Se intoarse spre Kennya cu ochii in lacrimi.
  -Hai sa mergem dupa aparat, spuse Odette si o lua la sanatoasa printre copaci.
  
  Ii gasisera pe cei doi hoti destul de repede. Se ascunsera in magazia pe jumatate arsa. Era un loc bun avand in vedere ca in acele clipe nimeni nu ii mai dadea atentie.
  -Nu va speriati, deocamdata doar ne recuperam aparatul, nu avem timp sa ne razbunam, spuse Odette luand aparatul de fotografiat. Ii zambi malitios Kenniei apoi se intoarse in padure in pas alergator.
  
  Incepura sa faca poze din diferite unghiuri, aruncand aparatul de la una la alta.
  -Uite fa-mi o poza cu el, apoi iti fac eu tie, spuse Odette strecurandu-se cu dibacie printre serpi si baieti.
  -Zambeste, ii striga Odette in ureche cand reusi sa ajunga langa el si sa il prinda de cot.
  Barbatul ramasese inmarmurit pentru cateva secunde nestiind ce sa spuna in timp ce Odette il privea insistent rugandu-l sa zambeasca frumos la camera. Babratul dadu sa spuna ceva dar capul ii fu aruncat de pe umeri.
  Privi socata cum capul ii crestea la loc si ii sari in spate incepand sa il traga de par.
  -Tu nu esti Michael Jackson!
  
  

“Tradatorul!!! S-au dus banii nostri de Bora Bora...”
Zise Kennya in ciuda si se uita la Madara printre lacrimi, simtindu-se inselata. Acesta se uita ciudat la cele doua fete, nestiind ce sa faca. Mai ales printre toate exploziile si animalele salbatice ce ii atacau in jur. Acesta ca sa scape de ele si sa le trimita mai departe de campul de lupta ca sa nu mai intervina intre ei le promise repede ca data viitoare le vor lua cu ei in satul lor natal. Cele doua fete se uitara cateva secunde la el, cantarind optiunile si isi dadura seama ca nu aveau nici o alta solutie. In plus, in felul asta aveau sa afle mai multe despre ei si lumea in care traiau. Aprobara intre ele si Kennya se intoarse spre Madara incercand sa tipe la el ca sa-i dea raspunsul.

“Poate nu e Bora Bora, dar cred ca merge!” Ii striga repede in directia in care fugea sa-l ajute pe Itachi cu sarpele gigantic al lui Orochimaru.
Cele doua viperine nu prea stiau ce sa faca, asa ca ramasera cu camera in mana pana cand niste muschi bine facuti si plini de sudoare de la efortul facut le iesira in fata. Facura ochii cat cepele in directia baiatului si il vazura pe Sasuke care se lupta cu un barbat cu ochelari si parul grizonat. Odette o tragea pe Kennya disperata de maneca ca sa-i arate ca Sasuke nu era singurul.
Se uitara de la camera la una la alta in repetate randuri si un zambet care nu era pus pe lucruri bune le aparu pe fata. Incepura sa faca poze la cei de pe campul de lupta care incercau sa le salveze si pe ele si pe Incuiatii nevinovati ce se panicau pe domeniu.
“Iti dai seama ca am scoate ceva bani pe pozele astea daca le vindem la muieri prin scoala? Hogwartsul cu siguranta duce lipsa de astfel de barbati. Poate nu e nevoie sa amanam excursia din Bora Bora.”