Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor

1 2 Next »

/ I'm not alone...

Umbalm ca nebuna pe holuri , fara sa stiu pe unde merg. Uitasem sa clipesc , parca eram hipnotizata. Nu aveam un plan intiparit inminte , mergeam pe unde vedeam , nu conta in ce loc ma aflam. Speram doar sa ma intalnesc cu cineva , sa pot vorbi cu cineva. Ajung la Camera Portretelor , locul perfect si linistit. Stiam prea bine ca nu era nimeni pe acolo , dar era acceptabil. Aveam macar companie.Intru in incapere , si vad imensele portrete de pe pereti , si ma uit la imensa camera. Incep sa ma plimb pe acolo , uitandu-ma in continuar epe pereti. Dar , imi aduc aminte motivul de ce venisem aici. O scrisoare...acesta era motivul. Cu cateva zile in urma primisem o scrisoare "anonima" in care zicea sa vin in Camera Portretelor...nu inteleg motivul , si pana acum nu venise nimeni suspect.

• Niciodata nu se grabise sa ajunga undeva, spunand mereu ca are timp. Inca tinea in mana scrisoarea anonima primita cu cateva zile in urma. O citise de atatea ori, incercand sa descopere cel mai mic semn ca ar fi o gluma proasta. Nimic. Scrisul frumos arcuit dar si culoarea verde a cernelii nu ii indicau o anumita persoana.
  
  AJuns in lumina unei torte aprinse de pe culoarul lung, viperinul se opri brusc citind din nou scrisoarea.

Asa cum cred ca stii deja, ceva iti e dat sa descoperi.
Ce, doar tu singur vei afla. Te rog sa vii singur si in deplina liniste in Camera Portretelor pe data
de 2 ianuarie atunci cand vei auzi sunetul de la miezul noptii.

Anonimuss

• Privi spre ceasul de la mana. Mai avea cinci minute sa ajunga la locul stabilit.
  Usa de la Camera Portretelor se deschise fara vreun scartait. Intra in acea incapere neilumintate care poveste parca ceva din ceea ce urma sa se intample

Ma uitam pe pereti , cautand ceva. Orice ar putea sa alunge plictiseala. Scot din buzunarul gentutei acea scrisoare. Imi dadea fiori.
Totusi , nu intelegeam ce trebuia sa aflu , sau cine trebuia sa vina aici , totul era prea complicat si nu mai intelegeam nimic. Dar speram ca in curand lucrurile sa se clarifice , si ca acel anonim sa imi spuna ce vrea de la mine. Aud usa cum se deschide , chiar daca nu facea zgomot. Ma intorc , crezand ca acea persoana imi vrea raul. Era un baiat. Ce cauta aici? Oare el e cel care mi-a scris scrisoarea?

• O vazu pe fata si prima data crezu ca e Agnes din cauza culorii parului. Dar isi dadu seama ca se inselase. Chiar daca erau la aceeasi casa, cele doua erau total alte persoana. Buna! Spuse privind podeaua si apreciind distanta de 9 metrii care ii despartea. Odata de intre ei ramansera doar doi, viperinul scoase din nou din buzunar scrisoarea si intraband-o: Tu ai trimis asta?
  
  Singurul raspuns care veni fu undtr-un colt intunecat al incaperii. Eu am trimis-o. Si ma bucur ca a ajuns la destintie! Vocea misterioasa si trupul invelit in pelerina neagra acordau totul cu un film de groaza.

Ma uit atenta la baiatul care venise acolo , sperand sa fie el cel care trimise acea scrisoare. Acel baiat era misterios , si putin ciudat. Era foarte liniste in camera , doar il priveam si asteptam ceva. Salut! spun eu zambind. Scot si eu acea scrisoare , uitandu-ma inca o data la ea. Dau din cap afirmativ la intrebarea baiatului. Da , eu trimisesem scrisoarea , nici pana acum nu stiam din ce motiv. Poate pur si simplu din joaca , sau chiar trebuia ca el sa descopere ceva.

Deci tu ai trimis-o...dar am o intrebare: De ce ai trimis-o? intreb eu dintr-o data , uitandu-ma la el. Ma uit la el , putin speriata. Aerul misterios si intunericul din incapere ma cam speriau. Era foarte straniu. Speram ca baiatul sa nu aiba intentii rele.

• Isi ciufuli paru din reflex. Un devorator. Asta era cat se poate de clar deci nu avea de ce sa se teama. Motive peste motive. Era clar ca acel intrus era mult rpea lenes pentru a-si duce singur la bun sfarsit treburile murdare. In fulgera cu privirea asteptand un raspuns care sa ii confirme banuielile.
  Dar nu se lasa asteptat. Devoratorul parca ar fi dorit ca aceasta sa fie intrebarea pusa de soimita. Raspunsul e simplu. Trebuie sa imi gasiti o pentagrama, o diadema si o cutie muzicala. Aveti timp pana la ora 6 dimineata. Daca nu le gasiti pe toate trei pana la acea ora, atunci fiecare dintre voi va pierde ceva pentru totdeauna. Sa stiti ca drumul nu e greu dar asta e treaba voastra de acum! Si disparu imediat intr-un fum negricios.

Privesc cu atentie devoratorul. Nu fac nici o miscare , ascult cu atentie ce avea de spus. Ma uit apoi la baiat , apoi iar la devorator. Eram putin speriata , mai vazuem devoratori dar acum ma inconjurase frica. Mda...ce lucruri sa cautam. O pentagrama , o diadema si o cutie muzicala. Pentru ce? Nu inteleg. De ce ne pune sa cautam aceste lucruri? Si de ce pana la ora 6 dimineata? Dupa ce pleca acel devorator , oftez lung. De ce ne punem sa cautam chestiile alea si de ce crede ca eu voi sta pana la 6 dimineata sa le caut? zic eu uitandu-ma la acel baiat.

Ma uit prin camera , cautand un indiciu. Voiam sa le gasesc cat mai repede , nu aveam de gand sa stau pana dimineata sa le caut. Nu , nu gaseam nimic. Poate trebuia sa spargem peretii sua ceva. Oricum , daca ii spargeam dadeam de naiba , si nu voiam asta. Incep sa ma plimb prin camera , avand o stare ciudata. Nu stiam ce sa fac , eram in ceata complet. Voiam sa spun ceva , sa il intreb ceva pe baiat , dar renunt la aceasta idee. Vad ceva stralucitor. Aveam impresia ca gasesem ceva , dar era decat o pietricica care stralucea.

• Inca ramase teapan privind spre locul in care se aflase Devoratorul cu cateva clipe in urma. Un singur cuvant ii rasuna in minte asemenea unui clopot de biserica. Diadema. De ce isi doarea toti acea bijuterie?! De ce ar mai trebui sa o caute cand el deja stie unde se afla. Dar nu. Refuza complt sa dea acel obiect pentru ceva ce nici nu stia ca ar urma sa se petreaca.
  
  Cuvintele roscatei il adusera din nou cu picioarele pe pamant. Inspira adanc clatindand usor din cap in semn de nu. Vrei nu vrei cred ca va trebui sa o faci. Nici mie nu imi convine dar... asta e. Ridica nepasator din umeri. Haide. Cred ca ar trebui sa gasim ceva pe aici. Vrand nevrand se indrepta catre locul de unde disparuse intrusul. Aveau nevoie de un punct de plecare, de un indiciu, de orice.

Dar de ce ne pune pe noi? zic eu de-odata , inca mergand prin acea camera. Eram putin nervoasa , nedumerita si obosita. Imi venea sa ma opresc din cautat , si sa plec. Dar ceea ce spusese Devoratorul ma speriase. Chiar foarte rau. Vom pierde ceva pentru totdeauna...poate viata , sau poate pe cineva drag. Acest gand ma sperie. Stii cumva pe unde le gasim? il intreb pe baiat.

Dupa 10 minute de cautare , ma opresc putin. Mai aveam putin si muream acolo. trecusera doar 10 minute si deja ma saturasem de cautat , stiind ca nu voi gasi nimic. Auzi , aceste lucruri sunt aici sau trebuie sa le cautam prin toata scoala? Ca pe aici nu gasesc nimic. zic eu catre baiat.

• Se incrunta catre fata. De ce tot se plang si nu pleca? Era mult mai usor sa faca amandoi asa. Calea iti e deschisa daca nu vrei sa ramai. Spuse pe un ton rece.
  Undeva, pe jos o foaie ii atrase atentia. Rulata frumos si cu marginile arse pentru ai da un aspect mai dragut era prinsa la mijloc cu o panglica alba care avea la un capat o pentagrama .
  Cred ca tocmai am gasit ceva! Gandi viperinul cu voce tare analizand atent pentagrama.
  Nu astepta ca soimita sa ajunga langa el. Scoase acea panglica privind atent literele albastre de pe foaie, dar dar fara sa le citeasca.