Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

1 2 3 4 5 Next »

/ I may be bad but I'm perfectly good at it

Era noapte, poate chiar trecut de miezul noptii si afara era un frig care ingheta si cea mai rezistenta persoana. Pe aleia intunecata se zarea o silueta fragila, misterioasa, care se deplasa de parca ar fi plutut asupra pamantului. Era Deborah. Niciodata nu putea sa se culce prea devreme, avea insomnii si preferase sa se plimbe cu toate ca locul nu era prea indicat. Cum nici macar nu se uita pe unde mergea se izbi de cineva aproape darmandu-l.
- Ahm, scuze... balmaji tanara printre buzele sale moi, palide.

• Nu prea putea numi casa locul in care traia. Era mai mult decat murdar. Opusul a tot ceea ce insemna uman. Uitase sa mai mearga si pe acasa. Era un vagabond. Era mai caine decat maidanezii ce umblau pe strazile intunecoase ale aleii.
  Neincetat cadea o burnita care acoperea trotuarele, sub luminile felinarelor. Purta o piesa rosie de vestimentatie; Isi balansa mana stanga pe cand mergea, iar cea dreapta disparea sub imbracaminte. Era cam obosit, deoarece nu dormise in ultimele douasprezece ore. Inchise pentru o clipa ochii, insa somnul era atat de dulce incat uitase sa-i mai deschida. Se lovi de ceva. Cu siguranta nu era un perete, si nici vreun stalp. Era prea mic pentru un perete si prea mare pentru un stalp. Era cald si scund.
  Deschise numaidecat ochii. Era o silueta scunda in fata lui; putea observa niste suvite castanii in lumina felinarului si niste trasaturi mici, delicate, ca de copila. Louis o apuca de umeri, privind-o pret de mai multe secunde.
  "Este vina mea!"spuse el, cu vocea sa groasa, ce denota putere.

Bo tresari aproape insesizabil cand el ii puse mainile pe umerii, privindu-l cu ochii sai mari, hipnotici, cercetatori in timp ce inghitea in sec doar in sinea ei, la exterior hotarandu-se sa nu arata deocamdata nicio reactie. Irisii sai analizau acum trasaturile tanarului in timp ce cauta in mintea sa zapacita niste cuvinte pe care sa le rosteasca si sa sune coerent, desi parca ii venea greu si nici ea nu stia de ce.
- E-n regula...cred... reusi sa murmura, si desi un singur cuvant continuse litera "r" , raraiala ei specifica iesi imediat in evidenta, alaturi de accentul ei rus destul de deosebit, care atragea atentia. Clipeste de cateva ori, putin dezorientata, ramanand in loc, dreapta, parca incapabila sa faca vreo miscare, cel putin deocamdata. Colturile buzele ei lipsite de culoare se arcuira usor, in ceva ce voia sa fie un zambet, dar nu stia cat de bine ii reusi sau nu aceasta schema.