Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ I roll up

**Joshua J. Collins** · (This post was last modified: 30 Mar 2012, 14:41 by Joshua J. Collins.)

Josh facu ochii mari. Ei bine, pe ea chiar o interesa? Era un strain, putea sa nu fi fost elev Hogwarts, putea sa fie vreun inamic sau cine stie ce... Insa ea se interesa, il intreba. Dar nu se prezentase. Era misterioasa, si constienta de asta. Insa asta il atragea pe josh sa vrea sa afl mai multe, sa incerce sa desopere ce altii se pare ca nu au putut. Sau cel putin asa lasa ea impresia. Si cum barbatul avea o slabiciune pentru parul roscat, ii mintea lui isi faceau loc multe idei.

-Nu locuiesc nicaieri. Cel putin momentan. Ii zambi apreciativ dar continua pe un ton usor amuzat, dar tu doamna profesor...?
Poate asa ii afla numele caci lasa propozitia in aer, neterminata, si facuse o fata de om care uita des. Era degajat, nu se simtea privit constat asa cum ii se intampla in ultima vreme cu fetele de aici. Ce e drept, nici privirile lor nu erau apreciative, mereu se lovea de ele sau de ceva de-al lor, dar ale lor parca aruncau cutite de multe ori.

Ii suradea din ce in ce mai tare gandul de a se stabili in Hogsmeade. Era liniste acolo. Nu trebuia sa se fereasca de oameni ca in Londra de Incuiati. Isi putea pune casa si familia pe picioare. Dar cum? Nu avea nici cea mai mica idee cum sa innoade toate astea astfel incat sa dea ceva bun. Sau cel putin ceva pe care sa se poata lucra. Faptul ca nu avusese parte de tata prea mult, copil fiind, ii oferise o alta perspectiva asupra traitului de unul singur.

**Lexie Stryder** · 28 Mar 2012, 22:22

Lexie fu usor surprinsa sa auda ca Josh nu avea locuinta, Era putin ciudat sa se gandeasca la el ca la un om al strazii...cel putin din cate il cunostea. Insa era sigura ca nu statea pe strazi. Se vedea clar ca era la Hogwarts pentru adapost. Ce alt motiv ar avea sa stea aici?

Oricum, Lexie incerca sa nu se mai gandeasca la asta. Poate ca isi cauta o locuinta. Era un tanar care intra in viata cu fortele proprii, ceea ce fata aprecia destul de mult. Il privi pentru o clipa cu un ochi critic, dupa care ii auzi fraza neterminata. Ofta incet. S-a zic cu "misiunea sub acoperire". Nu se putu abtine sa nu se amuze usor de propriile ganduri, apoi inghiti in sec.

"Lexie," spuse, intinzand in sfarsit mana pentru a face cunostiinta oficial. Nu ii daduse si numele de familie. Nu era din motive de siguranta, ci din cauza ca nu voia sa i se spuna "domnisoara Stryder" sau "doamna profesoara Stryder" sau orice altceva ce implica numele sau de familie.

Era o chestie pe care o avea ea de obicei impotriva acestor nume. Era un fel de a face diferenta intre oameni, intr-adevar, insa era un concept total gresit. La urma urmei, toti veneau din acelasi neam, din acelasi nume. Asa ca de ce sa se diferentieze si prin asta? Fiecare trebuia sa aiba o identitate diferita, fusese raspunsul la intrebarile ei cand era mica. Identitatea aceasta pe care o avea fiecare, nu era doar un truc? Un lucru care sa ne distraga de la lucrurile cu adevarat importante pe care le vedem in oameni? Era si ea importanta, intr-adevar, insa ce voia ea sa spuna e ca era mult supraapreciata in zilele noastre.

Isi reindrepta sirul gandurilor asupra conversatiei lor.
"Cati ani ai?" intreba Lexie, ridicand dintr-o spranceana apreciativ. "Eu ti-as da... douazeci." Rase scurt, apoi ii astepta raspunsul.

**Joshua J. Collins** · 30 Mar 2012, 12:56

Josh zambi cald.
-Douazeci si unu. Dar ai fost pe aproape, apreciez asta. Isi lasa privirea sa se piarda in a ei si simti cum il cuprinde un val de caldura. Isi auzea respiratia si putea sa jure ca fata ii putea auzeii bataile inimii. Se amuza putin de reactiile lui dar contiunua ferm.
-Tu pari de optsprezece sau douazeci. Ochii lui isi schimbara culoarea intr-un fel de cenusiu.

Ca sa se asigure ca totusi nu ii se auzeau bataile, isi muta privirea inspre lac. Era seara iar oglinda lunii pe apa era superba. Dar i se facuse putin firg. Tricoul alb nu il prea ajuta acum, desii parea o alegere buna pe caldura amiezii. Ea in schimb era mai pregatita decat Josh.

Aerul rece il trezi totusi. Vorbea cu o profesoara. El care urase cursurile. Avea materii care ii placeau dar nu suportase sa invete incontinuu. Era un elev respectat pentru improvizatiile pe care le facea si pentru faptul ca nu intra in belele cu directorul. Cu profesorii nici nu isi mai batea capul, pentru ca mereu isi scotea fata la teste. Nu avea nevoie de tocit continu ca sa retina, si asta il ajutase sa treaca ceva mai usor prin anii de scoala.

Ii placusera materiile "Studiul Incuiatiilor", "Aparare contra Magiei Negre" si "Potiuni". La astea era as si isi sacaia mai putin dascalii. Dupa ce terminase scoala se muta in Londra, incercand sa se stabileasca acolo. II placeau Incuiatii pentru vietile lor simple si pentru ca isi duceau viata fara magie, fara simplitatea de a rezolva totul print-un cuvant sau miscare de bat.

-Ce materie predai? Intreba Josh cu curiozitate in glas si cu o privire interogatoare.

**Lexie Stryder** · 30 Mar 2012, 15:30

Lexie ii intoarse zambetul lui Josh. Era cu trei ani mai mare decat ea, insa parca nu se vedea diferenta intre ei. Era un tanar vrajitor, cu toata viata inainte. Si la fel si ea. Numai ca inca nu pornise pe cont propriu. Mai depindea de Hogwarts pana la urma. Era inca eleva. Si profesoara.

"Am implinit optsprezece recent," spuse viperina, aprobandu-i cuvintele. Josh ii ghicise, oarecum, varsta. Isi incrucisa bratele absenta, simtind cum vantul ii ravaseste parul. Era destul de frig afara incat sa se cutremure cand simtea pana si adierile usoare ale acestuia. Josh o intrebase ce preda. Lexie nu se uita la el, ci spre suprafata lina a lacului, care oglindea imaginea cerului albastru si a soarelui domol care se plimba lenes pe el.

"Potiuni," raspunse, zambind slab. "Sincer, mereu a fost materia mea preferata si mi-am dorit sa fac asta."
Lexie zambi, amintindu-si de visele ei de cadn era mica. Stia dintotdeauna ca era vrajitoare si se bucurase de asta toata viata, si nu regreta nici macar un moment. Inca zambind, isi scoase din buzunarul blugilor un pachet de tigari cu miscari lente.

Scoase una, tinand-o intre doua degete in timp ce aseza pachetul langa ea, pe stanca mare pe care stateau ea si Josh. Ii arunca o privire usor amuzata barbatului.
"Te deranjeaza?" intreba ea.
Lexie niciodata nu fusese o fumatoare inraita, insa se apucase de fumat de la varsta de saisprezece ani, dupa care o luase mai incat un ultimul an. Iar acum ajunse sa fumeze destul de rar, putea zice. Suficient incat sa nu aiba nevoie de mai mult de o tigara pe saptamana.

**Joshua J. Collins** · (This post was last modified: 31 Mar 2012, 15:16 by Joshua J. Collins.)

Barbatul o privi curios si scoase din buzunar un pachet de tigari. Era aceeasi marca cu al ei. Doar ca erau mai lungi.
-M-ar fi deranjat daca nu aveam asta la mine. Nu imi place sa cer de la altii, rase el. Asadar isi aprinsera cate o tigara. Asta parea a o conversatie normala, doi oameni povestind. Mai lipsea o cana de cafea sau o ceasca de ceai, dar puteau si fara. Sau poate ca nu. Scoase termosul din ruxacul din spatele lui si turna un capac de cafea. Tare, cam rece, si fara zahar. I-o intinse ei.

-Optsprezece? Interesant, sunt bun ca ghicitor. Il bufnise putin rasul, desi stia ca era cam caraghios. Se simtea bine, era degajat, putea vorbi linistit fara sa-l judece cineva. Sau, ma rog, nu chiar atat de aspru.
-Frumoasa materie, spuse el cu apreciere la raspusul ei, era unde dintre cele pe care le invatam cat de cat cand eram elev. Pe buze i se ivi un zambet stregar si ochii tradau amintirile care isi rederulau filmul in mintea lui.

"I've been trying to breakout of the breakdown
Hoping to find a miracle in the meltdown
All the loving chaos that I'm surround
I dance dance to take me off the ground ground."

Din casti rasuna iarasi muzica. Josh oprise aparatul, cu grija sa nu rupa firul, si trase o privire cu coada ochiului catre Lexie. II surprinse o privire admirativa. Sau... amuzata. Nu intelegea prea bine dar il bufnise pe el rasul. pana acum cateva luni nu se vedea intr-o astfel de situatie. Incercand din rasputeri sa faca pe cineva sa se simta bine? Nu. El era pe primul plan. astfel supravietuise dupa terminarea scolii. Londra nu era chiar cea mai primitoare casa pentru un vrajitor proaspat iesit de pe bancile scolii. De aceea ramase cu obiceiul de a folosi lucrurile Incuiatilor. Ca de exemplu castile gri pentru ascultat muzica.
Insa se invatase ca asa e mai bine, si si obisnui cu ele destul de repede. Chiar si cu muzica lor, desi era putin ciudata.

**Lexie Stryder** · 31 Mar 2012, 22:30

Lexie zambi cand vazu pachetul de tigari a lui Josh. Erau aceeasi marca. Lua una din propriul sau pachet si trase fumul pana in plamani. ISi baga inapoi pachetul in buzunarul de la blugi. Rase cand ii auzi cuvintele lui Josh. Bun ghicitor...ramane de vazut.

Isi plimba privirea pe linia suprafetei lacului, simtindu-i parca frumusetea. Nu stia cum majoritatea oamenilor puteau sa ignore pur si simplu frumusetea naturii. Cel mai tare o enervau Incuiatii. Aveau atatea dispozitive si chestii nefolositoare pe care le foloseau fara sa se gandeasca o clipa ce efect au asupra mediului, asupra locului in care traiesc. Stia ca si ei realizau incet-incet ca daca vor continua in felul asta nu mai au mult de trait. Si nici ei.

Isi drese glasul, afectata usor de gandurile sale. Mereu se intrista cand isi dadea seama cat de mult ranisera oamenii planeta aceea pe care au fost binecuvantati sa o aiba.
Din nou, muzica lui Josh o scoase din visare. Nu stia cum naiba pornea chestia aceea, insa muzica era ciudata pentru ea. Il privi pe barbat amuzata cum ia firele gri si le baga in buzunar cu grija. Se pare ca il pasionau chestiile Incuiate. Nu prea bine pentru Lexie. Ea ura chestiile alea. In orice caz, nu dadu multa importanta acestui detaliu.
"Te pasioneaza chestiile Incuiatilor?" intreba Lexie, absenta.

**Joshua J. Collins** · 01 Apr 2012, 12:07

Intrebarea ei ii intrerupse sirul gandurilor. In glas i se simtea o usoara repulsie fata de ceea ce pomenise.
-Nu imi chiar plac. Dar traind in lumea lor am fost obligat sa ma port ca unul dintre ei. Rase sec cand isi aminti prima zi in Londra, dupa scoala. Era cumva pierdut si distras de ceea ce era in jurul lui. II era forte greu sa nu faca nici macar o vraja.
-Vezi tu, eu am trait pe cont propriu inca de cand am inceput scoala. Voua mereu are cine sa va trimita scrisori, aveati unde sa mergeti in vacante... La mine a fost mai complicat. Dandu-si seama ca intrece masura cu drama si cu datul secretelor din casa unui strain, se opri putin pentru a-i urmari reactia.

Daca putea sa se stabileasca in Hogsmeade, era perfect. Isi putea trai linistit viata de vrjitor, fara sa-l mai bata omenii la cap ca e un ciudat. Era totusi ceva mai greu de indeplinit dorinta.
Cu toate astea, ii facea placere sa revada locul in care a trait atatia ani. Zidurile groase de piatra ii trezeau amintiri de toate felurile, unele placute, altele mai putin, dar era placut per ansamblu sa aminteasca de toate acestea.
Lacul era unul dintre locurile preferate. Ii cauta in fiecare zi linistea si frumusetea, il calma si il facea sa uite de problemele de acasa. Sau tacerea noptii acolo, la marginea lui, privindu-se in oglinda.

**Lexie Stryder** · 01 Apr 2012, 12:30

Lexie ridica din sprancene, usor suprinsa. Josh nu parea genul de baiat care sa fi fost crescut printre Incuiati. Si totusi era. Viperinei nu ii placuse niciodata Incuiatii. Chestia era ca nepasarea lor si neglijenta pe care o aratau lucrurilor importante in viata o facea sa nu aiba o parere prea buna despre ei. Si totusi, si vrajitorii erau tot oameni. Parctic, semanau in mai multe privinte decat i-ar fi placut sa recunoasca.

Isi freca mainile incet, simtindu-si pielea rece si uscata. Se facea din ce in ce mai rece, insa frigul nu o cuprinse inca pe Lexie. Deci Josh crescuse singur. Adica, el nu primise scrisori la Hogwarts, nu avea la cine sa se intoarca in vacanta de vara. Nu simtise prezenta unui adult in viata lui.

Se gandi pentru o clipa la asta. Oare Josh cum reactionase la asta? Fusese un rebel, incercand sa se ridice impotriva celor care ii facuse asta, sau dimpotriva, mai linistit, mai constiincios si toate alea? Era curioasa, pentru ca nici ea nu stiuse ca familia ii era in viata pana in anul II, si putea sa il asigure ca nu fusese foarte cuminte si la locul ei. Isi tinu gandurile pentru ea, usor amuzata de ele.

"Imi pare rau ca ai avut o copilarie grea," spuse ea zambindu-i. Era sincera. Nu stia daca se citea sau nu pe ea, insa chiar ii parea rau cand unii oameni aveau o viata grea cand meritau una buna. Nu era corect. Insa exista ceva mai mare decat ei, si oricat de nedrept li s-ar parea, acel cineva facea totul ca in final sa fie bine.

**Joshua J. Collins** · 09 Apr 2012, 14:52

Josh isi trecu mana prin par, apoi isi freca ceafa.
-Nu a fost foarte grea. M-a invatat anumite lucruri. M-a maturizat, m-a ajutat sa ma ridic la anumite standarde, sa invat sa ma mentin pe linia de plutire de unul singur. Isi ridica capul si o privi inca cu o usoara ezitare. Se vedea ca nu prea ii placea ce ii spuse mai devreme. Oare asta cum ar suna?

Se uita la cana din mana ei si rase usor.
-Chiar asa de amara e? intreba el ranjind cu gura pana la urechi. Uitase de dimineata sa mai puna si zaharul. Era prea preocupat cu gasirea capacului, plus ca nici nu prea dormise, deci buimaceala castigase. Cu siguranta acum era mai bun un ceai in Hogsmeade, dar cafeaua era tot ce putea oferi momentan.
Din nou, valul de aer rece il scoase de pe circuitul gandurilor si il puse fata in fata cu frigul. Scoase din ruxac hanoracul gri deschis pe care il imbraca rapid, si geaca neagra de piele pe care i-o puse fetei pe umeri.

-E mai bine? intreba el cu suspiciune in glas. Era clar ca nu o sa aprecieze un lucru de-al incuiatilor, dar altceva nu avea la mana. Ii zambi cald si lipi privirea de a ei. Orice urma de nesiguranta, si ar fi retras gestul. Dar era ceva daca putea trece peste lucru in sine si sa ajunga la adevarata semnificatie a gestului.
Era interesanta, tocmai pentru faptul ca ura lumea in care el traise ani buni, iar Josh se gandi ca ea nu vazuse chiar tot ceea ce pot ei. Rar intalneai vrajitori care sa aiba o parere foarte buna despre Incuiati, cei mai multi preferau sa le gaseasca mereu defecte, sa gaseasca slabiciuni in structura lor. Dar acei vrajitori adesea uitau ca si ei sunt facuti cam din acelasi aluat, diferentele fiind doar magia, si metodele de supravietuire. La baza totusi, felul de a actiona era la fel, difereau dor mijloacele prin care se punea planul in aplicare.

**Lexie Stryder** · 09 Apr 2012, 21:07

Lexie il privipe Josh, ridicand din sprancene expectativ. Ce facea? Chestia era ca faza asta cu geaca baiatului pe umerii fetei se folosea de obicei in cazul cuplurilor. Ei nu erau un cuplu.

"Acum eu ar trebui sa fiu impresionata?" intreba viperina, pe un ton ironic. Nu stia sigur la ce ducea toate astea. Ce era important era faptul ca in acel moment statea in compania unui baiat de treaba, cu un simt al umorului dezvoltat si o atitudine linistitoare.

Bineinteles ca nu ar fi admis chestiile astea in fata lui. Nu prea spunea ea lucruri frumoase despre oameni in fata lor, decat atunci cand ei chiar insemnau ceva pentru ea. Deocamdata Josh era aproape un strain. Nu ii era cunoscut, si nici nu parea genul ei. Cu toate astea, sa petreaca timpul cu el era mai mult decat relaxant.

Stramba din nas pentru un moment, ingandurata. Oare ce voia sa insinueze baiatul prin faptul ca ii pusese geaca pe umeri. Faptul ca o gasea o persoana cu care voia sa isi petreaca din ce in ce mai mult timp? Mai mult decat prietena? Sau crezuse ca ii era doar frig? Nu prea credea ca era a doua varianta, desi incerca sa nu o scoata din ecuatie complet. Ofta. Nu era pregatita pentru asa ceva. In plus, nici nu stia daca il placea suficient de mult pe Josh. In mintea ei se invarteau gandurile ca intr-o tornada, si voia ca Josh sa inteleaga asta.

Isi dadu incet geaca jos de pe umeri. Nu ii era frig, Si stia ce insemna acea geaca. O tinu in mana, incercand sa ii evite privirea lui Josh. Trebuia sa fie corecta cu el.
"Imi pare rau, nu pot," spuse, zambind. Nu il ranise sau ceva, nu? Adica, se cunosteau doar de cateva ore, nu avea cum sa se ataseze de ea....nu? "Hai la o plimbare," spuse viperina, ridicandu-se de pe piatra si intinzandu-i mana prieteneste.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul « Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next » //  / I roll up

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ I roll up